15,973 matches
-
care adresau proteste similare cu privire la universitățile supraaglomerate și prost organizate. Sentimentul excluderii de la decizie - și astfel, de la putere - reflecta o altă dimensiune a anilor ’60, ale cărei implicații nu au fost pe moment sesizate. Datorită sistemului de alegeri legislative și prezidențiale prin vot universal În două runde, viața politică din Franța se coagulase, spre mijlocul deceniului, Într-un sistem stabil de coaliții electorale și parlamentare construite În jurul a două familii politice: comuniștii și socialiștii la stânga, centriștii și gaulliștii la dreapta. Printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demonstrațiile de la Politehnică, a complotat cu Ghiorghios Grivas și cu alți naționaliști greco-ciprioți pentru Înlăturarea lui Makarios și „reunificarea” insulei cu Grecia. La 15 iulie 1974, trupe ale Gărzii Naționale cipriote și ofițeri greci aleși pe sprânceană au atacat palatul prezidențial, l-au Îndepărtat pe Makarios (care a fugit În străinătate) și au instalat un guvern-marionetă În așteptarea guvernării de la Atena. Însă În acest moment guvernul turc a anunțat că va invada Ciprul pentru a proteja interesele comunității turco-cipriote - și a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a realizat neașteptat de ușor. Partidul lui Karamanlis, Noua Democrație, a triumfat În alegerile din noiembrie 1974, succes repetat trei ani mai târziu. În iunie 1975 a fost votată noua Constituție, deși partidele de opoziție au protestat inițial față de tenta prezidențială a regimului (post ocupat după 1980 de Însuși Karamanlis). Surprinzător de rapid, politica internă a adoptat un profil european, divizându-se aproape simetric În centru-dreapta (Noua Democrație) și centru-stânga (Mișcarea Socialistă Panelenă, al cărei lider era Andreas Papandreu, fiul școlit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sociale destabilizatoare. Adversarii și criticii lui de Gaulle au făcut mult caz de stilul „nedemocratic” În care generalul a dobândit și apoi exercitat puterea - „lovitura de stat permanentă”, cum spunea François Mitterrand Într-un pamflet politic din 1965 -, dar puterea prezidențială neîngrădită, cu posibilitățile și capcanele ei, le-a surâs În egală măsură și următorilor președinți, indiferent de culoarea politică. Alegerile prezidențiale directe au eclipsat alegerile parlamentare organizate o dată la cinci ani, punând accentul pe virtuțile politice și personalitatea candidaților individuali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apoi exercitat puterea - „lovitura de stat permanentă”, cum spunea François Mitterrand Într-un pamflet politic din 1965 -, dar puterea prezidențială neîngrădită, cu posibilitățile și capcanele ei, le-a surâs În egală măsură și următorilor președinți, indiferent de culoarea politică. Alegerile prezidențiale directe au eclipsat alegerile parlamentare organizate o dată la cinci ani, punând accentul pe virtuțile politice și personalitatea candidaților individuali, În jurul cărora partidele politice erau nevoite să se coaguleze. În acest context avea să exceleze și redutabilul Mitterrand. François Mitterrand, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din război ca membru al Rezistenței. A Patra Republică i-a adus o carieră parlamentară și ministerială În diverse partide de centru-stânga, dintre care nici unul nu avea orientare marxistă. Chiar În 1965, când s-a prezentat (fără succes) la alegerile prezidențiale cu sprijinul partidelor din stânga oficială, Mitterrand nu era defel candidatul lor și a avut grijă să mențină distanța. Abia după implozia vechiului Partid Socialist În 1969 (În urma umilinței electorale suferite În 1968), el a Început să orchestreze renașterea În care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unui scrutin parlamentar, insignele și fotografiile cu Mitterrand se vindeau deja foarte bine. țara pășise Într-o nouă eră a politicii televizate și personalizate - cum remarca sumbru În 1971 Michel Durafour, primarul din Saint-Etienne: „Franța trăiește numai pentru următoarele alegeri prezidențiale”. Mitterrand era asul din mâneca stângii. La rândul lui, el avea nevoie de socialiști. Lipsit de o organizație proprie, pătat de compromisurile și scandalurile celei de-a Patra Republici, din guvernele căreia făcuse parte, acest oportunist desăvârșit a folosit Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stea fixă pe firmamentul ideologic: și-a pierdut simultan prestigiul și numărul de voturi, chiar și În „centura roșie” a Parisului pe care o domina de la mijlocul anilor ’20. Cu toate acestea, Marchais era hotărât să candideze la următoarele alegeri prezidențiale: În parte din reflex, În parte din hybris, dar mai ales din conștiința acută că PCF trebuia smuls din Îmbrățișarea otrăvită a camarazilor socialiști. În prima rundă a alegerilor prezidențiale din 1981, cei doi candidați conservatori, Giscard d’Estaing și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate acestea, Marchais era hotărât să candideze la următoarele alegeri prezidențiale: În parte din reflex, În parte din hybris, dar mai ales din conștiința acută că PCF trebuia smuls din Îmbrățișarea otrăvită a camarazilor socialiști. În prima rundă a alegerilor prezidențiale din 1981, cei doi candidați conservatori, Giscard d’Estaing și tânărul Jacques Chirac, au câștigat Împreună mai multe voturi decât Mitterrand și Marchais (acesta din urmă a obținut doar 12,2%). Dar, două săptămâni mai târziu, În al doilea tur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reformele timpurii mai puțin controversate - descentralizarea administrativă, reforma sistemului de asigurări, drepturile femeilor la locul de muncă și mult așteptata reformă a justiției -, Mitterrand s-a dedicat În restul lungii sale domnii (s-a retras În 1995, după două mandate prezidențiale a câte șapte ani, și a murit un an mai târziu, la 80 de ani) unor lucrări publice grandioase de o utilitate și estetică dubioase, reafirmării inițiativei franceze pe plan internațional 11 și revenirii În sectorul privat a numeroaselor servicii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
destabilizăm RDG. Heinrich Windelen, ministru vest-german pentru relații intergermane Experiența istorică arată că, uneori, comuniștii au fost forțați de circumstanțe să se comporte rațional și să accepte compromisuri. Adam Michnik Popor, guvernul este din nou al tău! Václav Havel, discurs prezidențial (1 ianuarie 1990) În versiunea convențională, colapsul comunismului a Început În Polonia. La 16 octombrie 1978, Karol Wojty³a, cardinal de Cracovia, a devenit primul papă polonez: Ioan Paul al II-lea. Alegerea lui a creat așteptări fără precedent În epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu forța, se odihnea În sudul Uniunii Sovietice când a fost Înlăturat de colegii de la Moscova). Complotiștii din 1991 reveneau cu nerușinare la practicile sovietice de Început. Prin urmare, pe 17 august Gorbaciov a fost somat să-și transfere prerogativele prezidențiale unui „Comitet de Urgență”. A refuzat. Pe 19 august, Comitetul de Urgență a anunțat că președintele este incapabil să-și exercite atribuțiile „din motive de sănătate”, iar Comitetul Își asumă puteri depline. Vicepreședintele sovietic, Ghenadi Ianaev, a semnat un decret
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
păcii coordonată de NATO. Ocupația provinciei Kosovo a marcat sfârșitul unui ciclu de războaie iugoslave lung de un deceniu - și Începutul sfârșitului pentru Miloševiæ. Ultimul și cel mai devastator eșec al proiectului naționalist sârb Îi subminase definitiv credibilitatea. La alegerile prezidențiale din septembrie 2000, el a fost Învins de candidatul opoziției, Vojislav Koštunica. Miloševiæ a avut cinismul să declare că, deși Koštunica avea mai multe voturi, diferența era atât de mică, Încât se impunea un al doilea tur - la care sârbii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Conducătorului, care a trecut de la național-comunism la ultranaționalism. Cu sprijin financiar din diaspora românească, el a fondat În 1991 Partidul România Mare, a cărui platformă combina nostalgia iredentistă cu atacurile asupra minorității maghiare și afișa un antisemitism deschis. În alegerile prezidențiale din decembrie 2000, unul din trei votanți români a optat pentru Tudor; singura alternativă era fostul aparatcic Ion Iliescu 18. Chiar și politicienii naționaliști care Își Începuseră cariera În calitate de critici ai comunismului - cazul mișcării „național-patriotice” ruse Pamiat („Memorie”) - au alunecat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau, de regulă, „tehnocrați” - avocați sau economiști - care nu au avut un rol major În comunitatea disidentă Înainte de 1989. Neavând până atunci roluri de factură eroică, ei le ofereau modele mai plauzibile concetățenilor lor, la fel de puțin viteji. Într-un mesaj prezidențial din anul 2003, la puțin timp după ce Îi succedase lui Havel ca președinte al Cehiei, Václav Klaus spunea lucrurilor pe nume: „Semăn puțin cu voi toți. Nu sunt nici un fost comunist, nici un fost disident; nici un torționar, nici un moralist a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un sistem de reprezentare proporțională conceput pentru a asigura succesul parlamentar (și vizibilitatea națională) al Frontului Național - divizând și slăbind astfel principalele partide conservatoare. Cert este că 4,5 milioane de francezi l-au susținut pe Le Pen În alegerile prezidențiale din 1995, număr care a urcat la 4,8 milioane În aprilie 2002, când liderul FN a obținut un succes fără precedent, ieșind pe locul al doilea, cu 17% din voturi, și eliminându-l din cursă pe candidatul stângii, nefericitul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se numărau oameni precum González, fostul premier francez Alain Juppé și liderii venerabili ai creștin-democraților italieni, dar și fostul cancelar german Helmut Kohl, eroul unificării, care s-a compromis refuzând să divulge numele celor care Îi finanțau partidul. Fără imunitatea prezidențială, Jacques Chirac (care fusese primar al Parisului În perioada când orașul Înota În mită și favoruri politice) ar fi Îngroșat, cu siguranță, rândurile corupților. Evenimentele frapează În final prin cât de puțin au discreditat ele sistemul politic În ansamblu. Participarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
național: nu atât prin conservare sau clasificare, cât prin fabricarea lui În timp real. Nici un șef de stat francez de la Ludovic al XIV-lea nu și-a marcat domnia prin atâtea construcții și ceremonii. Cei 14 ani ai mandatului său prezidențial au Însemnat nu doar o acumulare constantă de muzee, memoriale, inaugurări solemne, Înhumări și reînhumări, ci și un efort herculean de a-i asigura lui Mitterrand un loc În patrimoniul național: de la Înfiorătoarea Grande Arche din cartierul La Défense, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îndepărtate, În timp ce restul Europei zăcea În uitare: un teritoriu presupus familiar, În realitate necunoscut. Spectacolele publice importante (funeraliile publice În stil imperial din Franța; căsătoriile și decesele din familia regală În Marea Britanie, Belgia, Spania și Norvegia; reînhumările, comemorările și scuzele prezidențiale din varii țări foste comuniste) erau evenimente strict locale, transmise pe toate posturile pentru publicul autohton, dar urmărite În alte țări doar de minorități nesemnificative 4. Rezultatele alegerilor din restul Europei erau transmise de mass-media dintr-o țară numai dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de obiective/subobiective care, împreună, să ducă la atingerea obiectivului global, stabilirea fazelor de acțiune, a termenelor de realizare și a responsabilităților. Subobiectivele sunt întinse pe perioade de timp, cu ținte intermediare. Exemple: Strategia antisărăcie adoptată în 1998 de Comisia prezidențială antisărăcie, ea nu a fost operaționalizată sub forma unui plan de acțiune, rămânând la nivelul de direcție de acțiune și principii; Planul antisărăcie și promovare a incluziunii sociale, adoptat în 2002 de către guvern, este o operaționalizare a opțiunilor strategice; Raportul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1977-1979 / 388 Congresul, Carter și drepturile omului / 388 România și drepturile omului / 391 Congresul și derogarea președintelui de la condiția emigrării, 1977 / 396 Grupul de Politică Economică, Aggrey și Drepturile Omului / 404 Ceaușescu îl vizitează pe Carter / 408 Cererea de derogare prezidențială din 1978 / 411 Pacepa și Goma / 414 București-Moscova-Washington / 415 Capitolul XV. Ostaticii, mereu ostaticii / 418 Relațiile româno-americane: ianuarie-iunie 1979 / 418 Deficitul comercial american / 422 Congresul și derogarea din 1979 / 424 Afacerea Trifa / 429 Reacții la revoluția lui Khomeini / 431 Sovieticii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mult timp și energie. Le mulțumim lui Irwin Mueller, de la Biblioteca "Harry S. Truman", lui James Leyerzapf, de la Biblioteca "Dwight D. Eisenhower", lui Will Johnson, de la Biblioteca "John F. Kennedy", lui Bonnie Baldwin și Scott Parnham, de la Planul de Materiale Prezidențiale Nixon, lui William Stewart, de la Biblioteca Gerald R. Ford" și lui Martin Elzy, de la Biblioteca "Jimmy Carter". Sîntem, de asemenea, recunoscători cadrelor Bibliotecii Colegiului de Stat Framingham și celor de la depozitele guvernamentale din Biblioteca "Lamont" a Universității Harvard și din
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Pe 21 mai, noul amendament a fost aprobat în unanimitate de către ambele camere și semnat de către președinte pe 2 iunie 653. Departamentul de Stat era în culmea furiei. Amendamentul Kem era încă un exemplu de violare de către Congres a autorităților prezidențiale în problemele de politică externă. În principal, amendamentul însemna că națiunile vest-europene trebuiau să adopte restricțiile americane dacă voiau să beneficieze în continuare de ajutor economic. Principalele state europene refuzau să accepte prevederile respective. Întrucît CSN împărtășea părerea Departamentului de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de desprindere a României de dominația sovietică. Delegațiile americană și română și-au început tratativele pe 15 octombrie 1956, la București. După nouă zile, la cererea Washingtonului, România și-a trimis trei reprezentanți în Statele Unite, ca observatori ai apropiatelor alegeri prezidențiale. Aceasta făcea parte din înțelegerea reciprocă prin care SUA aveau să-și trimită, la rîndul lor, observatori la alegerile din februarie 1957867. După acest început de bun augur avea să apară însă, în curînd, un obstacol. Succesul repurtat în Polonia
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
paragraful 304, iar dacă nu, să fie tras la răspundere pentru compromiterea obiectivelor securității naționale americane 887. Așadar, diverse agenții și departamente au început să lucreze la aceste legi, timp în care președintele și congresmanii se pregăteau pentru apropiatele alegeri prezidențiale. După această victorie facilă, Eisenhower și-a reînnoit eforturile. Pe 16 ianuarie 1957, în discursul său către Congres pe tema bugetului a solicitat din nou adoptarea unor legi care să permită comercializarea, în contrapartidă, a surplusului agricol nestrategic în țările
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]