15,737 matches
-
este folosită, de exemplu, în testele de paternitate și în investigațiile criminalistice. Cu toate că 99.9% din secvențele ADN sunt similare la toate persoanele, o parte semnificativă a ADN-ului diferă între indivizi, cu excepția gemenilor monozigoți. . Amprentarea ADN se folosește de secvențe repetitive din ADN care variază foarte mult de la un individ la altul, numite „repetiții în tandem cu număr variabil”, care sunt foarte similare între indivizii înrudiți, dar foarte diferite între oamenii neînrudiți. Tehnica amprentării ADN a fost descoperită de Alec
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
un gel de electroforeză. Fragmentele separate sunt mai apoi transferate pe un filtru de nailon. Acest procedeu se numește Southern blot. Fragmentele ADN sunt permanent fixate de filtru, iar ADN-ul este denaturat. Molecule etichetate radioactiv sunt adăugate și complementează secvențele de ADN din genom care conțin secvențe repetitive. O parte a moleculelor etichetate radioactiv hibridizează cu fragmentele ADN , iar moleculele în exces sunt eliminate prin spălare. Southern blot-ul este expus razelor X pe un film. Fragmentele de ADN care au
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
mai apoi transferate pe un filtru de nailon. Acest procedeu se numește Southern blot. Fragmentele ADN sunt permanent fixate de filtru, iar ADN-ul este denaturat. Molecule etichetate radioactiv sunt adăugate și complementează secvențele de ADN din genom care conțin secvențe repetitive. O parte a moleculelor etichetate radioactiv hibridizează cu fragmentele ADN , iar moleculele în exces sunt eliminate prin spălare. Southern blot-ul este expus razelor X pe un film. Fragmentele de ADN care au hibridizat cu moleculele etichetate radioactiv apar ca
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
a fost inventată de Kary Mullis în 1983. În acest proces porțiuni specifice de ADN pot fi amplificate aproape infinit (Saiki et al. 1985, 1988). Reacția de polimerizare în lanț imită procesele biologice din replicarea ADN, dar se limitează la secvențe specifice. Odată cu invenția reacției de polimerizare în lanț, amprentarea ADN a avansat foarte mult, atât în din punct de vedere al acurateții, cât și din punctul de vedere al abilității de a recupera informații din fragmente foarte mici de ADN
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
enzimatică a fiecărui terminal al fiecărui primer (capătul 3’) se îndreaptă către celălalt primer. Reacția de polimerizare în lanț folosește enzime de replicare stabile la temperaturi înalte, cum ar fi polimeraza Taq. În acest fel rezultă două noi copii ale secvenței de interes. Denaturarea repetată, hibridizarea și extensia produc un număr exponențial de copii al secvenței de interes. Mai mult de un milion de copii pot fi produse în mai puțin de două ore. Metoda reacției de polimerizare în lanț a
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
de polimerizare în lanț folosește enzime de replicare stabile la temperaturi înalte, cum ar fi polimeraza Taq. În acest fel rezultă două noi copii ale secvenței de interes. Denaturarea repetată, hibridizarea și extensia produc un număr exponențial de copii al secvenței de interes. Mai mult de un milion de copii pot fi produse în mai puțin de două ore. Metoda reacției de polimerizare în lanț a fost ușor adaptată pentru amprentarea ADN. În prezent, o nouă metodă, reacția de polimerizare în
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
și care poate fi folosită la scară largă. Amprentarea ADN folosită în ziua de azi este bazată pe reacția de polimerizare în lanț și folosește citiri scurte în tandem (STR - Short tandem reads). Această metodă folosește regiuni polimorfice care conțin secvențe scurte și repetitive de ADN (cea mai frecventă astfel de secvență reprezintă repetarea a patru baze). În general, oamenii neînrudiți au un număr diferit de secvențe repetitive, iar tehnica citirilor scurte în tandem (STR) ajută la diferențierea lor. Acești loci
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
în ziua de azi este bazată pe reacția de polimerizare în lanț și folosește citiri scurte în tandem (STR - Short tandem reads). Această metodă folosește regiuni polimorfice care conțin secvențe scurte și repetitive de ADN (cea mai frecventă astfel de secvență reprezintă repetarea a patru baze). În general, oamenii neînrudiți au un număr diferit de secvențe repetitive, iar tehnica citirilor scurte în tandem (STR) ajută la diferențierea lor. Acești loci (locații pe cromozom) sunt vizați cu primeri specifici pentru secvența de
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
scurte în tandem (STR - Short tandem reads). Această metodă folosește regiuni polimorfice care conțin secvențe scurte și repetitive de ADN (cea mai frecventă astfel de secvență reprezintă repetarea a patru baze). În general, oamenii neînrudiți au un număr diferit de secvențe repetitive, iar tehnica citirilor scurte în tandem (STR) ajută la diferențierea lor. Acești loci (locații pe cromozom) sunt vizați cu primeri specifici pentru secvența de interes și amplificați folosind reacția de polimerizare în lanț. Fragmentele ADN rezultate sunt separate folosing
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
de secvență reprezintă repetarea a patru baze). În general, oamenii neînrudiți au un număr diferit de secvențe repetitive, iar tehnica citirilor scurte în tandem (STR) ajută la diferențierea lor. Acești loci (locații pe cromozom) sunt vizați cu primeri specifici pentru secvența de interes și amplificați folosind reacția de polimerizare în lanț. Fragmentele ADN rezultate sunt separate folosing electroforeza. Există două metode folosite în mod frecvent pentru separare și detecție, electroforeza capilară (EC) și gelul de electroforeză. Fiecare citire scurtă în tandem
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
(Daffy Duck's Movie: Fantastic Island) este un film de animație Looney Tunes din 1983, regizat de Friz Freleng și Phil Monroe. Este o compilare de scurt-metraje animate clasice Warner Bros. și secvențe de legătură animate găzduite de Daffy Duck și Speedy Gonzales. Acesta este primul film Looney Tunes de compilare care se învârte în jurul lui Daffy Duck, de vreme ce cele de dinainte îl aveau că star pe Bugs Bunny. Acesta a rulat și
Filmul lui Daffy Duck: Insula fantastică () [Corola-website/Science/334260_a_335589]
-
fișier sau director. Arhivarea presupune de cele mai multe ori și compresia datelor fără pierderi. Compresia fișierelor se realizează prin micșorarea dimensiunii fișierelor și folosirea unor algoritmi, care elimină o parte din date, fără a afecta informația. Compresia este realizată prin eliminarea secvențelor de date care se repetă de mai multe ori și codificate în semne asociate unui dicționar. Câștigul de spațiu este evident mai ales la documente text de dimensiuni mari, sau la imagini raster de tip bitmap și mai puțin sau
Arhivă (informatică) () [Corola-website/Science/334351_a_335680]
-
patrulea sezon se concentrează pe războiul pentru controlul insulei New Providence dintre pirați și Imperiul Britanic, reprezentat de Căpitanul Woodes Rogers. <onlyinclude></onlyinclude> Serialul este filmat la Cape Town Film Studios din Cape Town, Africa de Sud, cu ajutorul companiei de film locale Film Afrika. Secvența de început a fost realizată de Imaginary Forces și de regizorii Michelle Dougherty și Karin Fong. Intro-ul, care conține cântece marinărești specifice acelei perioade, a fost compus de Bear McCreary, compozitor care a lucrat și la "The Walking Dead", dar
Vele negre (serial) () [Corola-website/Science/334381_a_335710]
-
într-un unghi diferit. Cantitatea de curent care trece printr-un nanopor la un moment dat depinde de nucleotida (A, C, T sau G) care obstrucționează deschiderea la acel moment. Schimbarea curentului la un moment dat poate reprezenta citirea unei secvențe ADN. Alternativ, un nanopor poate fi folosit pentru identificarea bazelor ADN individuale, atunci cânt trec print-un nanopor în ordine corectă - această metodologie a fost publicată, dar nu a fost exploatată comercial de Oxford Nanopore Technologies și profesorul Hagan Bayley
Secvențierea nanopore () [Corola-website/Science/334440_a_335769]
-
Oxford Nanopore Technologies și profesorul Hagan Bayley. Folosind secvențierea Nanopore, o singură moleculă de ADN poate fi secvențiată în mod direct using a nanopore, fără a fi nevoie de reacție de polimerizare în lanț, sau de pasul de etichetare a secvențelor ADN care permite citirea de către instrumentele optice. Tehnologia "nanopore" a fost propusă pentru identificarea vieții pe alte planete, deoarece nu este restrânsă la detectarea informației genetice în forma ADN. Ea poate fi folosită pentru identificarea oricărei informații genetice care ar
Secvențierea nanopore () [Corola-website/Science/334440_a_335769]
-
culturale. Regizorul Dinu Tănase se afla la debutul în filmul de ficțiune, el fiind de meserie operator de imagine. Filmările au avut loc între toamna anului 1974 și primăvara anului 1975 și au durat 30 de zile. Sunt incluse în secvența de la hipodrom și câteva imagini provenite din filmul "Lia" (1927) al lui Jean Mihail. Filmul a fost difuzat de către TVR în patru episoade în cadrul emisiunii „Mult e dulce...” (începând din 26 august 1976) și apoi prezentat integral ca un lungmetraj
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
și Steaua lui Tabby (după autorul Tabetha S. Boyajian) sau steaua WTF (de la anglofonul for „Where's The Flux?” (Unde e fluxul?), dar și ca referință la expresia anglofonă „What the fuck” („Ce naiba”)) - este o stea de tip F din secvența principală aflată în constelația Lebăda, la o distanță de aproximativ 454 parseci (1480 ani lumină) de Pământ. Steaua prezintă fluctuații neobișnuite de luminozitate descoperite de cercetători amatori ca parte a proiectului Planet Hunters (Vânătorii de planete), iar în septembrie 2015
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
la anumite cerințe specifice precum descrierea transformărilor unitare și le lipsesc generalitatea de a exprima toate aspectele algoritmilor neclasici. Scopul limbajelor de programare este în consecință dublu permițând exprimarea semanticii computaționale într-o manieră abstractă precum și generarea automată a unei secvențe de operații elementare.Orice limbaj de programare cuantic (QPL) util trebuie să fie : În timp ce primele trei specificații se aplică în egală măsură și pentru limbajele de programare tradiționale, QPL trebuie să reflecte particularitățile calcului cuantic:
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
-ului este o metodă ce permite determinarea secvenței nucleotidice a unei molecule de ADN. Cunoașterea secvențelor de ADN a devenit esențială în biologia de bază, dar și în numeroase alte științe, cum ar fi diagnosticarea, biotehnologia, medicina legală, virologia sau biologia sistemică. Mulțumită secvențierii ADN au fost completate
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
-ului este o metodă ce permite determinarea secvenței nucleotidice a unei molecule de ADN. Cunoașterea secvențelor de ADN a devenit esențială în biologia de bază, dar și în numeroase alte științe, cum ar fi diagnosticarea, biotehnologia, medicina legală, virologia sau biologia sistemică. Mulțumită secvențierii ADN au fost completate genomurile diferitor specii, cum ar fi homo sapiens
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
și în numeroase alte științe, cum ar fi diagnosticarea, biotehnologia, medicina legală, virologia sau biologia sistemică. Mulțumită secvențierii ADN au fost completate genomurile diferitor specii, cum ar fi homo sapiens, dar și multe animale, plante și microbi. Metodele pentru determinarea secvenței nucleotidice a unor fragmente de ADN au fost descoperite independent de Allan Maxam și Walter Gilbert de la Universitatea Harvard în 1976-1977 (tehnica de degradare chimică) și Frederick Sanger de la Universitatea Cambridge în 1970 (tehnica de sinteză enzimatică). -ul permite stabilirea
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
fragmente de ADN au fost descoperite independent de Allan Maxam și Walter Gilbert de la Universitatea Harvard în 1976-1977 (tehnica de degradare chimică) și Frederick Sanger de la Universitatea Cambridge în 1970 (tehnica de sinteză enzimatică). -ul permite stabilirea structurii genei precum și secvența de amino-acizi a proteinei codificată de genă (în cazul în care ea nu a fost identificată). De asemenea secvențierea ADN-ul poate determina tipul de mutație care a produs o boală genetică. Secvențierea ADN poate fi folosită pentru determinarea secvențelor
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
secvența de amino-acizi a proteinei codificată de genă (în cazul în care ea nu a fost identificată). De asemenea secvențierea ADN-ul poate determina tipul de mutație care a produs o boală genetică. Secvențierea ADN poate fi folosită pentru determinarea secvențelor ADN individuale ale genelor, ale regiunilor mari genetice (grupuri de gene sau operoni, cromozomi întregi sau chiar genomuri. Secvențierea determină ordinea nucleotidelor prezente în moleculele de ADN și ARN izolate de la animale, plate, bacterii, archaea sau, virtual, orice altă formă
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
un tip într-altul, în procesul numit transformare genetică. În 1953 James Watson și Francis Crick au demonstrat că ADN-ul are forma unui dublu helix. Bazele secvențierii ADN au fost puse de Fred Sanger, care în 1955 a conpletat secvența aminoacizilor din insulină, o proteină de mici dimensiuni produsă de pancreas. Munca sa a demonstrat că proteinele sunt entități cu o structură bine definită, și nu un amalgam nedefinit. După 1954, Crick a dezvoltat teoria care susținea că aranjamentul nucleotidelor
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
o proteină de mici dimensiuni produsă de pancreas. Munca sa a demonstrat că proteinele sunt entități cu o structură bine definită, și nu un amalgam nedefinit. După 1954, Crick a dezvoltat teoria care susținea că aranjamentul nucleotidelor din ADN determină secvențele aminoacizilor din proteine. Secvențierea ARN este una dintre cele mai vechi tehnici de secvențiere a nucleotidelor. Studiul de bază al secvențierii ARN a fost secvențierea primei gene complete și secvențierea genomului bacteriofagului MS2, identificat și publicat de către Walter Fiers și
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]