157,124 matches
-
Informare din Liban în baza numerelor de înregistrare a alegătorilor arată că până în 2011 populația creștină a fost stabilă în comparație cu anii precedenți, constituind 34,35% din populație; musulmanii (inclusiv druzii) au reprezentat 65,47% din populație. În articolul 11 al Constituției Libanului se stipulează că „Araba este limba națională oficială. O lege determină cazurile în care se va folosi limba franceză” Majoritate libanezilor vorbesc araba libaneză, în timp ce araba literară este mai des utilizată în reviste, ziare și difuzarea media. Aproape 40
Liban () [Corola-website/Science/298116_a_299445]
-
ale țării au o climă tropicală, fiind situate sub Tropicul Racului. Râurile principale sunt Rio Grande, în extremitatea nordică și Usumacinta în sud, plus Grijalva, Balsas, Pánuco și Yaqui în interior. Se mai poate aminti aici vulcanul activ Popocatepetl. De la Constituția din 1917, Mexicul este o republică federală prezidențială, unde președintele, ales prin vot public, este și șeful statului și șeful guvernului. Executivul este format din președintele și miniștrii săi. Legislativul, care este ales democratic, este cunoscut ca și Congresul Uniunii
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
Felipe de Jesús Calderón Hinojosa (nascut la 18 august 1962 in Morelia, Michoacán) de la Partidul Acțiunea Națională, este președinte din 1 decembrie 2006. Republica federală Mexic este împărțită în 31 de state ("estados") și un district federal. Fiecare stat are constituția și legislativul propriu. Districtul federal conține capitala Mexicului, Ciudad de Mexico, și are statul special, cu puteri reduse în comparație cu cele 31 de state. Mexicul are a XIV-a cea mai mare economie din lume, cu un PIB de peste un trilion
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
la 16 ianuarie 1979, a țării de către șahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr (1941-1971), aliat fidel al S.U.A. și preluarea puterii de către Consiliul Revoluționar Islamic, în frunte cu ayatollahul Ruhollah Khomeiny, care proclama, la 1 aprilie 1979, Iranul republică islamică. Noua Constituție, aprobată de un referendum la 2-3 decembrie 1979, transformă Iranul într-un stat confesional Islamic. Vechea dispută de frontieră în zona râului Șatt-el Arab servește, în septembrie 1980, Irakului ca pretext pentru a ataca Iranul (Saddam Husein, conducătorul Irak-ului
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
s-a format un guvern de tranziție care a făcut primele alegeri democratice în 1992, fiind ales Alpha Oumar Konare. După realegerea să în 1997, Konare a continuat reformele politice și economice luptând contra corupției. După terminarea mandatului prevăzut de constituție, a fost urmat în 2002 de către Amadou Toumani Touré. Constituția stabilește o democrație multipartidistă, cu imposibilitatea de a forma partide bazate într-o singură linie etnică, religioasă, regională. Congresul Național format din 147 membri este unicul corp legislativ de guvern
Mali () [Corola-website/Science/298123_a_299452]
-
primele alegeri democratice în 1992, fiind ales Alpha Oumar Konare. După realegerea să în 1997, Konare a continuat reformele politice și economice luptând contra corupției. După terminarea mandatului prevăzut de constituție, a fost urmat în 2002 de către Amadou Toumani Touré. Constituția stabilește o democrație multipartidistă, cu imposibilitatea de a forma partide bazate într-o singură linie etnică, religioasă, regională. Congresul Național format din 147 membri este unicul corp legislativ de guvern. Proporția între reprezentanții diferitelor districte administrative este determinată de procentul
Mali () [Corola-website/Science/298123_a_299452]
-
proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului. În 1947-1949, conflict între India și Pakistan în problema Kașmirului. În 1956 se proclamă Republica Islamică Pakistan (o federație din două provincii care o compun). În 1958, se instaurează legea marțială. În 1962 se adoptă o Constituție nouă, regim de tip prezidențial. În 1965, un nou război indo-pakistanez. În 1966, Pakistanul de Est își cere autonomia; în 1971, secesiunea se realizează și ia naștere statul Bangladesh, pe care India intervine militar să îl susțină. Între 1971-1977, Zulfikar
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
ridicată. Conflictul dintre fundamentaliști și adepții unui liberalism se acutizează. În 1990, alianța democratică islamică câștigă alegerile anticipate. În 1993, o nouă criză politică. După alegeri legislative anticipate, Benazir Bhutto revine ca șef al guvernului. Statul: este republică prezidențială, potrivit Constituției din 1973 (reactualizată în 1985). Puterea legislativă este exercitată de președinte și de Legislatura Federală (Parlamentul compus din Senat și Adunarea Națională); cea executivă dintr-un cabinet numit de Adunarea Națională. Compusă din patru provincii, o capitală federală si zone
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
acordul Marii Britanii). La 5 iunie 1977 președintele James Mancham este demis în timp ce se afla la Conferința Commonwealth-ului de la Londra și France Albert René (prim-ministru de la 28 iunie 1976) se proclamă președinte (reales în repetate rânduri, ultima dată în 2001). Constituția din 1993 prevede revenirea la un sistem pluralist (abolit prin cea din 1979). Procesul de democratizare amorsat în 1991, continuă, economia de piață este încurajată, autoritățile se opun însă dezvoltării necontrolate a turismului (care reprezintă principalul izvor de devize străine
Seychelles () [Corola-website/Science/298140_a_299469]
-
1979). Procesul de democratizare amorsat în 1991, continuă, economia de piață este încurajată, autoritățile se opun însă dezvoltării necontrolate a turismului (care reprezintă principalul izvor de devize străine), pentru a nu periclita ecosistemele din insule. Seychelles este republică prezidențială, conform constituției aprobate prin referendum la 18 iunie 1993. Este membră în Commonwealth. Puterea legislativă este exercitată de un parlament unicameral. Adunarea Națională este formată din 33 membri, dintre care 22 sunt aleși prin vot direct, pentru un mandat de 5 ani
Seychelles () [Corola-website/Science/298140_a_299469]
-
urmă însă, problemele economice au forțat reunificarea Yemenului, care a avut loc la 22 mai 1990. Situația internă, agravată de starea deplorabilă a economiei, este instabilă și a dus la izbucnirea unui nou război civil. Yemenul este republică prezidențială, conform constituției aprobate prin referendum 16 mai 1991. Amendamentele din 29 septembrie 1994 definesc Yemenul drept republică islamică și așază "Sharia" la baza tuturor legilor țării. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament unicameral. Camera Reprezentanților (301 membri, aleși prin vot direct
Yemen () [Corola-website/Science/298156_a_299485]
-
uragane foarte active, cu uraganul Lenny în 1999, care a provocat pagube importante pe coasta de vest a insulei. La data de 25 noiembrie 2009, a avut loc un referendum, în care alegătorii au fost invitați să aprobe o nouă constituție, care ar transforma țara într-o republică, înlocuind-o pe Regina Elisabeta a II-a din calitatea de șef al statului, cu un președinte. O majoritate de două treimi a fost necesară, dar referendumul a fost respins deoarece a avut
Sfântul Vicențiu și Grenadinele () [Corola-website/Science/298142_a_299471]
-
socială a statului, un rol important este jucat de ritualurile tribale, precum cultul strămoșilor și adunările secrete organizate pentru cultivarea vechilor ceremoniale. Conducătorii tribali guvernează grupuri numeroase de oameni (până la 40.000 de persoane), iar drepturile lor sunt recunoscute de constituția statului. La 27 aprilie 1961, Sierra Leone și-a câștigat independența, iar primul președinte al tinerei republici a devenit Siaka Stevens în 1971. Dar țara s-a bucurat de libertate numai pentru o scurtă perioadă de timp. După numeroase puciuri militare
Sierra Leone () [Corola-website/Science/298143_a_299472]
-
sclavia abia în 1936, în timp ce în alte părți ale Nigeriei abolirea sclaviei a fost făcuta în secolul al XIX-lea, imediat după colonialism. După al doilea război mondial, ca răspuns la creșterea naționalismului nigerian, guvernul britanic a creat mai multe constituții succesive care au oferit Nigeriei din ce în ce mai multă independență. Pe la mijlocul secolului al XX-lea, o mișcare puternică de independență a lovit Africa, Nigeria devenind astfel un stat independent în anul 1960. Pe data de 1 octombrie 1960, Nigeria a câștigat independența
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
0,1%. Speranța de viață medie: 62,5 ani (2003). Culte: protestantism - 41,8%, anglicanism - 33,9%, catolicism - 19,1%, altelen - 5,2%. Limbi: limba oficială este engleză. Limba uzuală este engleza-pidgin. Mai sînt vorbite 70 de limbi melaneziene. Conform Constituției din 1978, monarhie constituțională, șeful statului fiind regina Elisabeta a II-a a Mării Britanii, reprezentată de un guvernator general. Este al 37-lea stat membru al Commonwealth-ului britanic. Activitatea legislativă este exercitată de Parlamentul Național, parlament unicameral cu 38
Insulele Solomon () [Corola-website/Science/298146_a_299475]
-
continuă creștere, crește traficul de droguri și violențele politice masive. Sub președinția lui Alberto Fujimori (1990-2000), țara a început să recupereze. În 1992 guvernul lui Alberto Fujimori a dizolvat conducerea legislativă și un an mai târziu a promulgat o nouă constituție. Cu toate acestea, acuzații de autoritarism, corupție, și încălcările drepturilor omului au forțat demisia după controversa alegerilor din 2000. Încă de la sfârșitul regimului Fujimori, Peru a încercat să lupte împotriva corupției în timp ce susținea o creștere economică; din 2011, președintele este
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
pasiunea lor. Valurile diferitelor plaje ale coastei sunt cunoscute la nivel mondial pentru înălțimea acestora și pentru provocarea pe care ar prezenta-o celor mai experimentați surferi. Peru este o republică prezidențială cu regimul politic de democrație reprezentativă. În conformitate cu actuala constituție, președintele este șefulul statului și al guvernului; el sau ea este ales pentru cinci ani și pot solicita numai re-electorale după permanent în jos pentru cel puțin un mandat complet. Președintele îl desemnează pe prim-ministru și, cu sfatul lui
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
pe insulă este creștinismul (două treimi protestanți și o treime romano-catolici). De asemenea există și o parte semnificativă a populației practicantă a credinței Bahá'í (10 procente din totalul locuitorilor) — proporția cea mai mare de pe glob — și a budismului (3%). Constituția prevede libertatea religiei; totuși, guvernul impune restricții în anumite cazuri, interzicând practicarea religiei de către membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și a organizației martorilor lui Iehova, majoritatea acestora fiind muncitori străini angajați de RONPhos. Un standard
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
După război, Tunisiei i-a fost dată autonomie în 1954 ca urmare a unor revolte populare. Independența i-a fost acordată la data de 20 martie 1956. Monarhia inițiată de Franța a fost abolită în 1957, și Partidul Neo-Destour („Noua Constituție”), condus de Habib Bourguiba a luat puterea. Habib Bourguiba a devenit președinte pe viață în 1959. În 1987 Bourguiba a fost răsturnat de către Zine El Abidine Ben Ali, care la rândul lui a fost răsturnat de o revoltă populară în
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
construcțiile. 98% din populație sunt musulmani, 1% creștini, 1% evrei și alte religii. Pe insula Djerba trăiesc și musulmani kharidjiți. Tunisia este o țară musulmană considerată țara seculară, voalul, barba și toate simbolurile religioase este interzis de a fi afișate. Constituția interzice orice partid politic care are ca bază religia, pentru a se asigura separarea dintre religie și politică. În Tunisia poligamia este interzisă. Vezi și: Pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse următoarele obiective culturale sau naturale din Tunisia
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
protector, împăratul francez Napoleon I, până la dizolvarea confederației la 19 octombrie 1813. Curând după aceasta, Liechtenstein a aderat la Confederația Germană (20 iunie 1815 - 24 august 1866), prezidată de împăratul Austriei. În 1818, principele Johann I a acordat teritoriului o constituție limitată. În același an, principele Aloys a devenit primul membru al casei de Liechtenstein care a pus piciorul pe teritoriul ce îi purta numele. Următoarea vizită avea să vină în 1842. De-a lungul secolului al XIX-lea au avut
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
lume. Liechtenstein are ca șef de stat un monarh constituțional, în timp ce puterea legislativă aparține unui parlament ales. Este și o democrație directă, în care alegătorii pot propune și pot adopta legi și chiar amendamente constituționale fără vreo intervenție din partea legislativului. Constituția Liechtensteinului a fost adoptată în martie 2003, și a înlocuit constituția anterioară din 1921, prin care Liechtensteinul devenise monarhie constituțională condusă de principele domnitor din Casa Princiară de Liechtenstein. A fost stabilit un sistem parlamentar, deși principele domnitor a continuat
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
puterea legislativă aparține unui parlament ales. Este și o democrație directă, în care alegătorii pot propune și pot adopta legi și chiar amendamente constituționale fără vreo intervenție din partea legislativului. Constituția Liechtensteinului a fost adoptată în martie 2003, și a înlocuit constituția anterioară din 1921, prin care Liechtensteinul devenise monarhie constituțională condusă de principele domnitor din Casa Princiară de Liechtenstein. A fost stabilit un sistem parlamentar, deși principele domnitor a continuat să păstreze autoritate politică substanțială. Principele domnitor este șeful de stat
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
executivă este învestit un guvern colegial format din șeful guvernului (primul ministru) și patru consilieri guvernamentali (miniștri). Șeful guvernului și ceilalți miniștri sunt numiți de principe la propunerea și cu aprobarea parlamentului, ceea ce reflectă echilibrul partizan al acestuia din urmă. Constituția stipulează ca cel puțin doi membri ai guvernului să provină din fiecare din cele două regiuni ale țării. Membrii guvernului sunt responsabili individual și colectiv în fața parlamentului; parlamentul poate cere principelui să demită un ministru sau întregul guvern. Puterea legislativă
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
inițierii unui referendum. Puterea judecătorească este organizată în Tribunalul Regional de la Vaduz, Înalta Curte Princiară de Apel de la Vaduz, Curtea Supremă Princiară, Tribunalul Administrativ, și Tribunalul de Stat. Acesta din urmă se pronunță pe tema conformității legilor nou adoptate față de Constituție și are cinci membri aleși de parlament. La 1 iulie 1984, Liechtenstein a devenit ultima țară din Europa care a acordat femeilor dreptul la vot. Referendumul pe tema dreptului la vot pentru femei, la care au putut participa doar bărbații
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]