157,124 matches
-
Referendumul pe tema dreptului la vot pentru femei, la care au putut participa doar bărbații, a adoptat legea cu 51,3% voturi pentru. Într-un referendum național ținut în martie 2003, aproape două treimi din alegători au votat în favoarea noii constituții propuse de Hans-Adam al II-lea, în locul celei vechi din 1921. Constituția nouă a fost criticată inclusiv de Consiliul Europei pentru că lărgea puterile monarhiei (perpetuând dreptul de veto asupra oricărei legi și permițând principelui să demită guvernul și miniștrii). Principele
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
participa doar bărbații, a adoptat legea cu 51,3% voturi pentru. Într-un referendum național ținut în martie 2003, aproape două treimi din alegători au votat în favoarea noii constituții propuse de Hans-Adam al II-lea, în locul celei vechi din 1921. Constituția nouă a fost criticată inclusiv de Consiliul Europei pentru că lărgea puterile monarhiei (perpetuând dreptul de veto asupra oricărei legi și permițând principelui să demită guvernul și miniștrii). Principele a amenințat că dacă nu este adoptată constituția, el va folosi unele
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
celei vechi din 1921. Constituția nouă a fost criticată inclusiv de Consiliul Europei pentru că lărgea puterile monarhiei (perpetuând dreptul de veto asupra oricărei legi și permițând principelui să demită guvernul și miniștrii). Principele a amenințat că dacă nu este adoptată constituția, el va folosi unele proprietăți princiare în scop comercial și că se va muta în Austria. Familia princiară și principele se bucură de multă susținere publică pe plan intern, iar propunerea a fost adoptată cu 64% voturi pentru. O propunere
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
de multă susținere publică pe plan intern, iar propunerea a fost adoptată cu 64% voturi pentru. O propunere de revocare a dreptului de veto al principelui a fost respinsă de 76% din alegători într-un referendum în 2012. Spre deosebire de multe constituții naționale ale statelor unitare, în Liechtenstein orice comună are dreptul de a se separa de stat în urma votului majorității locuitorilor. Liechtenstein se află în valea Rinului Superior din Alpii europeni și se învecinează la est cu Austria și la sud
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
au pus guvernul sub o presiune crescândă. Guvernul Kerenski, pentru a pune schimbările democratice pe o bază legală, a planificat pentru luna noiembrie 1917 alegeri generale prin care urmau să fie aleși membrii Adunării Constituante. Aceasta urma să întocmească noua constituție a tinerei republici ruse. Tânara democrație rusă a fost însă înlocuită prin forță de către bolșevici prin așa zisa Revoluție din Octombrie care nu a fost altceva decât un puci militar. Alegerile constituantei au avut totuși loc în noiembrie. Au fost
Revoluția din Februarie () [Corola-website/Science/298181_a_299510]
-
ale Rio de la Plata (Argentina de astăzi). Acest lucru a dus la un război argentino-brazilian care a durat 500 de zile. Niciuna dintre părți nu a câștigat. Tratatul de la Montevideo, susținut de Regatul Unit, a dat naștere statului independent Uruguay. Constituția națiunii a fost adoptată la 18 iulie 1830. După Războiul Civil Uruguayan (1831-1851) a existat o creștere bruscă a numărului de imigranți, în principal din Italia și Spania. Prin 1879, populația totală a țării a fost de peste 438.000. Economia
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
efectele marii depresiuni, atunci când climatul social a devenit tensionat, ca urmare a lipsei de locuri de muncă. În 1938 au avut loc noi alegeri, generalul Alfredo Baldomir fiind ales președinte. El a pledat pentru libertatea presei și pentru o nouă constituție. La sfârșitul anilor 1950, parțial din cauza unei scăderi la nivel mondial a cererii de produse agricole, uruguayenii au suferit o cădere abruptă în standardul de viață, care a condus la militantismul studenților și la tulburări de muncă. A apărut o
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
Președintele Jorge Pacheco a declarat stare de urgență în 1968, urmată de o suspendare în continuare a libertăților civile în 1972. În 1973, pe fondul turburărilor de creștere economică și politică, forțele armate au stabilit un regim civil-militar. O noua constituție, elaborată de militari, a fost respinsă într-un referendum desfășurat în noiembrie 1980. În urma referendumului, forțele armate au anunțat un plan pentru revenirea la o guvernare civilă, și au avut loc alegeri naționale în 1984. Liderul Partidului "Colorado", Julio Maria
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
China a ieșit (tehnic) victorioasă, dar devastată de război și ruinată financiar. Neîncrederea continuă dintre Kuomintang și comuniști a dus la reizbucnirea războiului civil. În 1947 a fost stabilită o conducere constituțională, dar din cauza tulburărilor politice continue, multe prevederi ale constituției RC nu au fost niciodată puse în aplicare în China Continentală. Luptele majore ale Războiului Civil Chinez s-au încheiat în 1949, odată ce Partidul Comunist controla cea mai mare parte a Chinei continentale și retragerea Kuomintangului în largul mării, reducând
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
vieții personale a cetățenilor și comunele au fost desființate, în favoarea arendării pământurilor țăranilor. Această turnură a evenimentelor a marcat trecerea Chinei de la o economie planificată la o economie mixtă, cu un mediu de piață tot mai deschis. China a adoptat constituția actuală la 4 decembrie 1982. În 1989, reprimarea violentă a protestelor studențești din Piața Tiananmen a adus condamnare internațională și sancțiuni împotriva guvernului chinez. Presedinte Jiang Zemin și premierul Zhu Rongji au condus națiunea în anii ’90. Sub administrația lor
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
în 2003 a SARS. În 2010, poluarea aerului a cauzat 1,2 milioane de decese premature în China. Înălțimea medie a barbaților în China este 170 cm iar cea a femeilor este de 158 cm. Libertatea religioasă este garantată de constituțiea Chinei, deși organizațiile religioase care nu dispun de o aprobarea oficială pot face obiectul unei persecuții de stat. Estimările demografice religioase, în China, variază. Un sondaj realizat în 2007 a evidențiat faptul că 31,4 la sută dintre chinezii de peste
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
fost numit de către liderii săi ca „socialism cu caracteristici chineze” (fiind un marxism adaptat la circumstanțele din China) și ca o „economie de piață socialistă”. Țara este condusă de Partidul Comunist din China (PCC), a cărui putere este consfințită de către constituția Chinei. Sistemul electoral chinez este ierarhic, în care membrii Adunării Reprezentanților Poporului (la nivel local - comunal și județean) sunt aleși în mod direct, iar pentru toate nivelurile superioare Adunării Reprezentanților Poporului, până la Adunarea Națională a Reprezentanților Poporului, sunt aleși în
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
provincii, cinci regiuni autonome și patru municipalități pot fi denumite, în mod generic, China Continentală. Acest termen exclude, de obicei, RAS Hong Kong și Macao. Niciuna dintre aceste diviziuni nu sunt recunoscute de către guvernul Taiwanului, care revendică, în întregime, teritoriul RPC. Constituția Republicii Populare Chineze prevede, oficial, faptul că țara este organizată în trei nivele administrative: Totuși, în practică, au mai fost inserate încă doua nivele: Prefectura, sub nivel provincial și Satul, sub nivelul Comunal. Nivelele Provinciale, Județene și Comunale sunt adaptate
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
sociali și chiar unii membri ai Partidului Comunist din China, au identificat cu toții nevoia de reformă socială și politică. În timp ce controalele economice și sociale au fost relaxate, în mod semnificativ, în China după 1970, libertatea politică este încă strâns limitată. Constituția Republicii Populare Chineze prevede că „drepturile fundamentale” ale cetățenilor includ libertatea de exprimare, libertatea presei, dreptul la un proces echitabil, libertatea religioasă, vot universal și dreptul la proprietate. Cu toate acestea, în practică, aceste dispoziții nu oferă o protecție semnificativă
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
schimbare în poziției UE de condiționare a începerii negocierilor de aderare a Macedoniei de rezolvarea problemei numelui. Republica Macedonia este semnatară a Convenției Europene a Drepturilor Omului și Convenției ONU de la Geneva privind Statutul Refugiaților și Convenției împotriva Torturii, iar Constituția garantează drepturile fundamentale ale omului pentru toți cetățenii macedoneni. Continuă însă să fie probleme cu drepturile omului. Potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, în anul 2003 au fost suspiciuni de execuții extrajudiciare, amenințări și intimidări îndreptate împotriva activiștilor pentru drepturile omului
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
a refrenului, în chip de imn neoficial. La al 18-lea Congres Sionist de la Praga din anul 1933, "Hatikva" a fost adoptată ca "Imn Oficial al Mișcării Sioniste", iar după 1948, a devenit "Imnul Statului Israel", neoficial deocamdată: În lipsa unei constituții, legea privind simbolurile naționale israeliene inclusiv imnul național a fost adoptată de Knesset abia la 10 noiembrie 2004! În timpul Holocaustului, "Hatikva" a fost cântecul oficial al rezistenței evreiești din Ghetoul Varșoviei în anii 1942-1943. Imnul a cunoscut mai multe aranjamente
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
încrederii în partidele existente l-a propulsat pe Chavez câștigător al alegerilor prezidențiale din Venezuela din 1998 și a favorizat lansarea ulterioară a unei „Revoluții Bolivariene”, care a început cu Adunarea constituantă din 1999, formată pentru a concepe o nouă Constituție pentru Venezuela. În 2002 au început protestele masive împotriva lui Chavez. În același an, după o demonstrație masivă în Caracas, un grup de lunetiști au deschis focul asupra demonstranților, fapt care a declanșat controverse asupra obiectivelor atacului, existând două versiuni
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
în Venezuela să fie date ceasurile cu 30 de minute înainte, revenind astfel la fusul orar pe care țara îl avea până la 9 decembrie 2007, când președintele de atunci, defunctul Hugo Chavez (1999-2013), a decis să treacă la -04H30 GMT. Constituția actuală a Republicii Bolivariene a Venezuelei, adoptată în cadrul unui referendum constituțional național pe data de 15 decembrie 1999 și promulgată de către Adunarea Constituantă Națională pe 20 decembrie în același an, prevede că Venezuela este un stat social de drept și
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
1999 și promulgată de către Adunarea Constituantă Națională pe 20 decembrie în același an, prevede că Venezuela este un stat social de drept și justiție, democratic și federal. Reședința guvernului național se află în Caracas, capitala statului Distrito Capital deoarece, conform Constituției, acesta este sediul organelor guvernului național. Administrația publică trebuie să se bazeze pe principii de onestitate, de participare, viteză, eficacitate, eficiență, transparență, răspundere și responsabilitate, în conformitate cu . După aceleași principii sunt formate și instituțiile statului sau agențiile guvernamentale cu competențe naționale
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
guvernului național. Administrația publică trebuie să se bazeze pe principii de onestitate, de participare, viteză, eficacitate, eficiență, transparență, răspundere și responsabilitate, în conformitate cu . După aceleași principii sunt formate și instituțiile statului sau agențiile guvernamentale cu competențe naționale, puterea fiind împărțită, în conformitate cu constituția, în cinci ramuri, independente și autonome: Politica externă a Venezuelei a variat în funcție de natura guvernului său. Din primii ani ca o națiune independentă, țara a suferit o lungă perioadă de turbulențe interne. Nu a putut delimita o anumită politică externă
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
50 ai secolului XX, Venezuela a păstrat legături strânse cu dictaturile existente în America Latină și cu Statele Unite ale Americii. Restaurarea sistemului democratic de guvernare în anul 1958 a generat schimbări semnificative în politica externă a Venezuelei, acestea fiind încadrate în Constituția din 1961, schimbările luând forma a trei reguli de bază: democrație, petrol și prezența internațională activă. Pe timpul doctrinei Betancourt, în Venezuela au existat doar guverne democratice. În 1980, împreună cu alte țări, Venezuela a aderat la Grupul Contadora, al cărui scop
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
care acoperă Delta râului Amacuro și nord-estul Oceanului Atlantic. Forțele armate naționale ale Republicii Bolivariene a Venezuelei (Fuerza Armada Nacional, FAN) sunt forțele militare unificate ale Venezuelei. Acestea includ peste 320,150 bărbați și femei, fiind organizate, în conformitate cu articolul 328 din Constituție, în 5 grupări. Elementele componente ale forțelor armate naționale sunt: Armata Venezuelană, Marina Venezuelană, Forțele Aeriene Venezuelane, Garda Națională a Venezuelei și Miliția Națională Venezuelană. Începând din 2008, alți 600.000 de soldați au fost încorporați într-o ramură nouă
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
că în Venezuela trăiesc între 500.000 și 1.000.000 de imigranți ilegali. Cu toate că în Venezuela se vorbește în principal limba spaniolă, numită și limba castiliană (castellano) în afară de limba spaniolă se mai vorbesc multe alte limbi. Alături de limba spaniolă Constituția recunoaște peste treizeci de limbi indigene ca de exemplu limbile wayuu, warao, pemón și multe altele, marea lor majoritate cu puțini vorbitori, care însumează sub 1% din totalul populației. Imigranții pe lângă limba spaniolă vorbesc propriile lor limbi. Engleza este larg
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Kosovo, când mulți albanezi din Kosovo s-au refugiat în Albania. Albania a devenit membru cu drepturi depline al NATO în 2009. Țara a cerut să devină candidat la aderarea la Uniunea Europeană. Republica Albania este o democrație parlamentară reglementată de constituția modificată cel mai recent în 1998. Se țin alegeri legislative o dată la patru ani, pentru un parlament unicameral cu 140 de locuri, Adunarea Poporului. În iunie 2002, Alfred Moisiu, fost general, a fost ales în urma unui compromis în locul președintelui Rexhep
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Șeful statului albanez este președintele republicii. Acesta este ales pentru un mandat de 5 ani de către Adunarea Republicii Albania, prin vot secret, cu 50%+1 din voturile deputaților. Președintele actual este Bamir Topi. Președintele are atribuția de a garanta respectarea constituției și a tuturor legilor, de a fi comandant suprem al forțelor armate, a exercita îndatoririle Adunării Populare când ea nu este în sesiune și de a numi primul ministru. Puterea executivă stă în mâinile Consiliului de Miniștri. Președintele consiliului (primul
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]