159,822 matches
-
diversificată, în cea mai mare suprafață, aceasta fiind temperat continentală, aridă și semiaridă. Temperaturile medii anuale variază între -19 °C și -3 °C în ianuarie, respectiv +19 °C și +30 °C în iulie. Kazahstan este un stat unitar. Primul și actualul său președinte este Nursultan Nazarbaev. Președintele poate exercita dreptul de veto aspra legislației care a fost adoptată de Parlament și este, de asemenea comandantul suprem al forțelor armate. Primul-ministrul conduce Cabinetul de Miniștri și servește ca șef de guvern al
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
derivă din cuvântul náhuatl "Mēxihco" , care desemna capitala mexicanilor. După Bernardino de Sahagún, cuvântul semnifică "Ombilicul lunii", ipoteză care apoi a fost îndată preluată de Cecilio Robelo, Alfonso Caso și Gutierre Tibón și devenit popular prin cărți gratuite. Pe teritoriul actual al Mexicului s-a descoperit că în urmă cu 30 000 de ani locuiau grupuri de oameni care se ocupau cu vânatul și cultivarea plantelor. În jurul anilor 9000 î.Hr. au avut loc niște procese de dezvoltare, care au condus la
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
cu sosirea negrilor americani, care vor fi cunoscuți ca americano-liberieni. Sub egida „Societății Colonizatoare Americane”, ei au pus bazele unei colonii în vestul Africii în 1822. Totuși, identitatea majorității liberienilor de astăzi își are rădăcinile în diverse grupuri indigene de pe actualul teritoriu al Liberiei actuale. La 26 iulie 1847, americano-liberienii își declară independența într-un stat numit „Republica ”. Ei vedeau Africa, continentul de pe care fuseseră strămutați cu ani în urmă, ca un „Pământ al Făgăduinței”, chiar dacă nu intenționau să se reintegreze
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
care vor fi cunoscuți ca americano-liberieni. Sub egida „Societății Colonizatoare Americane”, ei au pus bazele unei colonii în vestul Africii în 1822. Totuși, identitatea majorității liberienilor de astăzi își are rădăcinile în diverse grupuri indigene de pe actualul teritoriu al Liberiei actuale. La 26 iulie 1847, americano-liberienii își declară independența într-un stat numit „Republica ”. Ei vedeau Africa, continentul de pe care fuseseră strămutați cu ani în urmă, ca un „Pământ al Făgăduinței”, chiar dacă nu intenționau să se reintegreze în societatea africană. Americano-liberienii
Liberia () [Corola-website/Science/298117_a_299446]
-
unele arii ale politicii interne. Colegii de partid l-au înlăturat de la putere în 1964, înlocuindu-l cu Leonid Brejnev ca secretar general al PCUS și cu Alexei Kosîghin ca premier. Hrușciov s-a născut în satul în 1894, aproape de actuala frontieră între Rusia și Ucraina. A lucrat ca muncitor siderurgic în tinerețe, și în timpul Războiului Civil Rus a fost comisar politic. Cu ajutorul lui , a avansat în ierarhia sovietică. A susținut epurările lui Iosif Stalin, și a aprobat mii de arestări
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
de magnetofon pe care erau înregistrate au fost scoase clandestin din țară și publicate parțial în Occident în 1970. Hrușciov a murit de o boală cardiacă în 1971. Hrușciov s-a născut la 15 aprilie 1894, la , un sat din actuala regiune Kursk a Rusiei, aproape de granița actuală cu Ucraina. Părinții săi, Serghei Hrușciov și Ksenia Hrușciova, erau țărani săraci de origine rusă, și, în afara lui Nikita, au mai avut o fată cu doi ani mai mică, Irina. Serghei Hrușciov a
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
fost scoase clandestin din țară și publicate parțial în Occident în 1970. Hrușciov a murit de o boală cardiacă în 1971. Hrușciov s-a născut la 15 aprilie 1894, la , un sat din actuala regiune Kursk a Rusiei, aproape de granița actuală cu Ucraina. Părinții săi, Serghei Hrușciov și Ksenia Hrușciova, erau țărani săraci de origine rusă, și, în afara lui Nikita, au mai avut o fată cu doi ani mai mică, Irina. Serghei Hrușciov a lucrat în mai multe locuri din zona
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
numărate în doar 215.972 de persoane, din care 44% abhazi, 21% georgieni, 12% ruși ș.a. Religia predominantă este creștin ortodoxă (abhazi, ruși, georgieni), apostolică armeană și minoritar musulmană. Între secolele al 9-lea și al 6-lea î.e.n., teritoriul actual al Abhaziei făcea parte din regatul Colchid (Colhida). În anul 63 î.e.n., acest regat a fost absorbit de Regatul Egrisi, cunoscut de bizantini sub numele de "Lazica", respectiv de persani sub numele "Lazistan", după numele tribului Laz din zonă. Între
Abhazia () [Corola-website/Science/298157_a_299486]
-
Turkmenistanul este un potențial furnizor de gaze pentru proiectul Nabucco. Sistemul politic este acela al unui singur partid, condus de președintele ales pe viață, cum Saparmurat Niyazov, s-a autointitulat, până la moartea subita a acestuia, survenita la 21 decembrie 2006. Actualul președinte al Turkmenistanului este Gurbangulî Berdimuhamedov, care a fost declarat câștigător detașat al alegerilor prezidențiale din februarie 2007, cu 89% din totalul voturilor exprimate. Turkmenistanul este împărțit din punct de vedere administrativ-teritorial în 5 provincii, care poartă denumirea locală de
Turkmenistan () [Corola-website/Science/298151_a_299480]
-
pentru pasiunea lor. Valurile diferitelor plaje ale coastei sunt cunoscute la nivel mondial pentru înălțimea acestora și pentru provocarea pe care ar prezenta-o celor mai experimentați surferi. Peru este o republică prezidențială cu regimul politic de democrație reprezentativă. În conformitate cu actuala constituție, președintele este șefulul statului și al guvernului; el sau ea este ales pentru cinci ani și pot solicita numai re-electorale după permanent în jos pentru cel puțin un mandat complet. Președintele îl desemnează pe prim-ministru și, cu sfatul
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
de trei ani. Parlamentul alege președintele țării dintre membrii săi, iar apoi acesta numește un cabinet de cinci-șase componenți. Nauru nu are o structură formală pentru partidele politice; candidații sunt în mod obișnuit independenți. 15 dintre cei 18 membri ai actualului parlament sunt independenți, iar alianțele în cadrul guvernului sunt adesea constituite pe baza unor legături de familie extinse. Cele trei partide care au fost active în politica nauruană sunt Partidul Democrat, Mai Întâi Nauru și Partidul Centralist. Faptul că Nauru este
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
învecinează cu Afganistan la sud, cu Uzbekistan la vest, cu Kârgâzstan la nord, și cu Republica Populară Chineză la est. Tadjikistanul, de asemenea, este situat lângă Pakistan, dar este separat de acesta prin coridorul Wakhan. Capitala țării este Dușanbe. Teritoriul actual al Tadjikistanului este locuit încă din anul 4000 î.e.n.. De-a lungul timpului a fost sub dominația diferitelor imperii, dar cea mai lungă dominație a fost cea a Imperiului Persan, când era cunoscut sub numele de "Neb" pentru o scurtă
Tadjikistan () [Corola-website/Science/298149_a_299478]
-
învecinează cu Algeria în vest și Libia în est. Numele țării provine de la numele capitalei Tunis. Este țara situată în zona cea mai estică a Maghrebului. Insula cea mai mare este Djerba (514 km²). Fenicienii au întemeiat așezări pe teritoriul actual al Tunisiei încă din jurul anului 1000 î.Hr., cea mai importantă fiind Cartagina, care a dominat comerțul în Mediterana centrală, până când a fost distrusă de romani în 146 î.Hr. Tunisia a rămas parte a Imperiului Roman până a fost ocupată de
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
până în 1949. După înfrângerea Imperiului Japoniei în Al Doilea Război Mondial, Partidul Comunist i-a învins pe nationaliștii din partidul Kuomintang, din China Continentală, și a proclamat , la Beijing la 1 octombrie 1949, în timp ce Kuomintangul a mutat guvernul RC la actuala capitală, Taipei. De la introducerea unor reforme economice în 1978, China a devenit una dintre economiile mari ale lumii, cu cea mai rapidă creștere economică. În 2013 a fost ca mărime a doua economie din lume, atât cu PIB-ul total
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
personale a cetățenilor și comunele au fost desființate, în favoarea arendării pământurilor țăranilor. Această turnură a evenimentelor a marcat trecerea Chinei de la o economie planificată la o economie mixtă, cu un mediu de piață tot mai deschis. China a adoptat constituția actuală la 4 decembrie 1982. În 1989, reprimarea violentă a protestelor studențești din Piața Tiananmen a adus condamnare internațională și sancțiuni împotriva guvernului chinez. Presedinte Jiang Zemin și premierul Zhu Rongji au condus națiunea în anii ’90. Sub administrația lor, performanța
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
corporatist, cu restrictii majore în multe domenii, mai ales în cazul accesului liber la internet, libertatea presei, libertatea de întrunire, dreptul de a avea mai mulți copii, libertatea de fondare a organizațiilor sociale (ONG-uri) și libertatea religioasă. Sistemul său actual, politic și economic, a fost numit de către liderii săi ca „socialism cu caracteristici chineze” (fiind un marxism adaptat la circumstanțele din China) și ca o „economie de piață socialistă”. Țara este condusă de Partidul Comunist din China (PCC), a cărui
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
dar Adunare Națională a Reprezentanților Poporului (instituție aleasă) a fost descrisă ca un organism cu puțină putere de facto. Președintele în exercițiu este Xi Jinping, acesta fiind totodată Secretarul General al Partidului Comunist Chinez și președintele Comisiei Militare Centrale. Premierul actual este Li Keqiang, care, de asemenea, este membru senior al Comitetului Permanent al Biroului Politic (Politburo). Au existat unele mișcări pentru liberalizare politică, unde alegeri libere sunt organizate la nivel de sat și oraș Cu toate acestea, Partidul păstrează controlul
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
în materie de vânzări de armament. China se opune, de asemenea, întâlnirilor politice dintre oficialii guvernamentali străini și cel de-al XIV-lea Dalai Lama, considerând Tibetul ca fiind, oficial, un teritoriu al Chinei. O mare parte a politicii externe actuale a Chinei este bazată pe cele „Cinci principii ale coexistenței pașnice”, ale lui Zhou Enlai, dar și pe conceptul de „armonie fără uniformitate", care încurajează relațiile diplomatice dintre state, în ciuda diferențelor ideologice. Această politică poate să fi condus China înspre
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
largă, de represiune și încălcări ale drepturilor omului în Tibet și Xinjiang, inclusiv prin reprimări polițieniste violente și suprimări religioase. Guvernul chinez a răspuns criticilor externe, susținând că noțiunea de drepturi ale omului ar trebui să ia în considerare nivelul actual de dezvoltare economică al țării și "drepturile oamenilor de subzistență și de progres". Acesta subliniază creșterea standardului de viață al chinezilor, a ratei de alfabetizare și a speranței medii de viață, precum și îmbunătățirea siguranței la locul de muncă și eforturile
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
afilieri politice. Se estimează că au fost uciși între 65000-70000 de practicanți Falun Dafa. Puteți semna o petiție pentru oprirea acestor persecutii aici. Este foarte probabilă o oprire a acestor persecuții în viitorul apropiat de când a venit la putere președintele actual Xi Jinping, în 2013. În prezent, partidul comunist chinez este "împărțit" în 2 facțiuni: prima, cea totalitară fidelă concepțiilor și politicii lui Jiang Zemin și a doua cea democrată condusă de Xi Jinping. Actualul președinte, Xi Jinping conduce din 2014
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
de când a venit la putere președintele actual Xi Jinping, în 2013. În prezent, partidul comunist chinez este "împărțit" în 2 facțiuni: prima, cea totalitară fidelă concepțiilor și politicii lui Jiang Zemin și a doua cea democrată condusă de Xi Jinping. Actualul președinte, Xi Jinping conduce din 2014 o amplă campanie anticorupție ceea ce îi vizează în special pe membrii facțiunii totalitare dar și pentru persecuțiile religioase. ONU și UE au cerut guvernului chinez să oprească imediat acest genocid. Creștinii și budiștii au
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
în China, în așa fel încât caligrafia, poezia și pictura erau considerate superioare dansului sau teatrului. Cultura chineză a subliniat mereu un profund sentiment istoricitate și perspectivă de introspecției națională Examenele și cultura meritocrației sunt încă extrem de apreciate în China actuală. Primii lideri ai Republicii Populare Chineze s-au născut în timpul domniei imperiale tradiționale, dar au fost influențati de „Mișcarea de la 4 mai” și idealurile reformiste. Ei au căutat să schimbe anumite aspecte tradiționale ale culturii, cum ar fi proprietățile funciare
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
opinia publică din Taiwan părerile asupra necesității proclamării oficiale a independenței față de Republica Populară Chineză sunt împărțite. De facto însă, Taiwanul este un stat independent. A reprezentat China din 1945 până în 1971 la ONU, fiind membru fondator al acesteia. Președintele actual este Tsai Ing-wen, prima femeie președinte, care a preluat funcția pe 20 mai 2016. Relieful este în special muntos. Două treimi din suprafața insulei sunt acoperite de munți și dealuri, câmpia ocupând mai puțin de o treime. Principali munți sunt
Taiwan () [Corola-website/Science/298178_a_299507]
-
din urmă sunt în general considerate a fi triburi din grupul grecesc nord-vestic, în timp ce primele două sunt considerate . La sfârșitul secolului al VI-lea î.e.n., perșii ahemenizi în frunte cu Darius cel Mare i-au cucerit pe paeoni, incluzând teritoriul actual al Republicii Macedonia în vastul lor imperiu. După înfrângerea în a doua invazie persană a Greciei, la 479 î.e.n., perșii s-au retras în cele din urmă din teritoriile europene, inclusiv din Macedonia actuală. În 356 î.e.n., Filip al II
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
au cucerit pe paeoni, incluzând teritoriul actual al Republicii Macedonia în vastul lor imperiu. După înfrângerea în a doua invazie persană a Greciei, la 479 î.e.n., perșii s-au retras în cele din urmă din teritoriile europene, inclusiv din Macedonia actuală. În 356 î.e.n., Filip al II-lea Macedon a absorbit regiunile (Lynkestis și Pelagonia) și partea de sud a Paeoniei () în regatul Macedoniei. Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare, a cucerit restul regiunii, și a încorporat-o în imperiul său
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]