16,607 matches
-
al XIX-lea: în anul 1850 apare numele Szint Mikleus, iar în anul 1854 să fie cunoscut sub două denumiri: Puszta-Szent-Miklos și San-Miclaus. În anul 1924 este menționată Școala Sânnicoară, la care au început să învețe copii din sat. Primul învățător a fost Gheorghe Onișor, după care Nicolae Grosu, dascăl care a înființat un cerc pedagogic pentru cadrele didactice. Pe măsura trecerii timpului școala evoluează, necesarul de școlarizare fiind tot mai mare. Multiplele transformări ale societății aduc schimbări și în percepția
Sânnicoară, Cluj () [Corola-website/Science/300353_a_301682]
-
de preoții din jur. Primul preot stabil a fost Gheorghe Burlea (august 1902-februarie 1925), care în protocoale semnează George. S-a născut la 15 noiembrie 1875 în comuna Hurez (Făgăraș), a făcut teologia la Sibiu, a activat 4 ani că învățător; la 26 august 1902 a fost hirotonit de Mitropolitul Ioan Metianu pentru Barcani. După moartea sa, parohia a fost administrată de preoții din jur: pr. Gheorghe Neagovici din Întorsura Buzăului, Ioan Dima din Sita Buzăului și pr. Olimpiu Rusu din
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
activitatea, fiind transormata în școala de stat, cu predare în limba maghiară. Pentru o perioadă de aproape 24-30 ani școală a funcționat în punctul numit Glajarie, între anii 1900-1925, după care într-un alt sediu. Bătrânii își amintesc despre un învățător Arpad din Ladauti, unul Molnar Iosif și altul Stoica din Barcani, de la aceste școli, în care se predă în română doar religia. După Marea Unire din 1918, lucrurile au revenit la normal iar învățământul în limba română a cunoscut o
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
până, din piatră, șlefuit și perforat, de tipul celui aflat în așezarea Coțofeni de la Boarța. Primele informații privind existența unei biserici în sat datează din 1714, iar a unei școli românești din 1801, cănd arhivele bisericești prezintă conflictul apărut între învățătorul Ioan Păscu din Aruncuta și preotul Alexandru Iuri. Existența, relativ timpurie, a școlii românești din sat este explicabila prin înseși situațiile statistice din sec. al XVIII-lea care consemnează în Aruncuta un număr relativ mare de oameni liberi, mici proprietari
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
valorii lor deosebite, cele două icoane de lemn se află în custodie la Arhipescopia Vadului, Feleacului și Clujului . Între preoții importanți din Aruncuta trebuie menționat Iosif Gherman, preot în Aruncuta, perioada 1835-1867, fiind totodată întemeietorul școlii confesionale din sat, alături de învățătorul George Român din Aruncuta, respectiv Teodor Giurgiu, preot în perioada 1867-1910 și fiul său, dascălul Romul Giurgiu. . Datorită calităților sale, în anul 1900, preotul Teodor Giurgiu a făcut parte din "Forul protopopesc de I-a Instanță ",în calitate de asesor. Piatră funerară
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
iobagii reprezentau circa 40% din numărul de familii, adică 36 de familii din totalul celor 88 existente) și analfabetism generalizat. Primele informații privind existența unei școli românești în Aruncuta datează din anul 1801, cănd arhivele bisericești prezintă conflictul apărut între învățătorul Păscu Ioan și preotul Alexandru Iuri, învățătorul fiind susținut de rudele din sat. De altfel Alexandru Iuri a fost refuzat că preot de către săteni încă de la numirea acestuia ,stârnind mânia episcopului greco-catolic Ioan Bob, care le-a reproșat acestora lipsa
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
familii, adică 36 de familii din totalul celor 88 existente) și analfabetism generalizat. Primele informații privind existența unei școli românești în Aruncuta datează din anul 1801, cănd arhivele bisericești prezintă conflictul apărut între învățătorul Păscu Ioan și preotul Alexandru Iuri, învățătorul fiind susținut de rudele din sat. De altfel Alexandru Iuri a fost refuzat că preot de către săteni încă de la numirea acestuia ,stârnind mânia episcopului greco-catolic Ioan Bob, care le-a reproșat acestora lipsa spiritului creștinesc, prin respingerea unui preot învățat
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
față de biserică . În 21 iunie 1864 prin semnătura lui Bojan Scridon, jude și supr. curator { 1811 - 1907 }, a lui Iosif Gherman, parohul locului, respectiv a trei săteni și opt curatori, care -în numele comunei Aruncuta - cer protopopului să desemeneze că învățător pe George Român din Aruncuta, cerere aprobată și comunicată sătenilor în 7 octombrie 1864. În cererea înaintată se menționează și numărul de elevi care așteaptă răspunsul, respectiv "până la 30 băieți". În perioada următoare, pe baza datelor din arhiva Parohiei, preotul
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
de unde și numele satului. Actuala biserică, Sf. Nicolae, datează din secolul al XVIII-lea și face parte din Patrimoniul Național. Și școala din Comoșteni este foarte veche, o clădire neoclasică, destul de impozantă chiar și astăzi. A fost ridicată prin strădania învățătorului Ion Stănculescu, pe la începutul secolului al XX-lea. Acesta, revizor școlar, impulsionat de Spiru Haret, a contribuit la reformarea învățământului rural. El a donat școlii o bucată de teren pe care a făcut o plantație experimentală de ricin, iar după
Comoșteni, Dolj () [Corola-website/Science/300394_a_301723]
-
Lipovu Români denumit Lipovu de Sus, era sat dependent. În anul 1883 a început să funcționeze învățământul de stat, iar 3 ani mai târziu a fost construit, de Administrația Domeniilor Regale, localul de școală în care se afla și locuința învățătorului, în prezent, sediul Grădiniței de copii. După alți 2 ani, pe linia ce separă cele două sate a fost construit localul primăriei. În anul 1890 Administrația Domeniilor Regale a înființat o secție agricolă la Lipovu construindu-i sediu, în prezent
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
Curpen este o localitate în județul Gorj, Oltenia, România, aflată în comuna Stănești. Grigore C. Popescu, învățător pensionar din satul Curpen ne relatează următoarele în lucrarea scrisă "Considerațiuni istorice, economice și sociale 1978" : Curpen este un sat în comuna Stănești din județul Gorj, Oltenia, România. A fost până la ultima reformă administrativă centrul civic al fostei comune Vălari
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
cel mai vechi local de învățătură. La centrul acestei tinde era așternut nisip pe care anumiți copii învățau scrisul prin apăsare cu degetul sau cu un bețisor. Cititul se învăța pe cărțile din biserică, toate fiind scrise cu alfabetul slavon. Învățătorii erau popi și dascăli (cântăreți). Printre primii popi care au învățat pe copii carte la această biserică au fost popa Ion Popescu și Deaconu din Ciulavi. Mai este o biserică în cimitirul de la Curpenel. Atât cea de la Dudăi cât și
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
o parte, pe lângă perete, unde erau un interval de 1/2 m. Catedra era dintr-un dulap construit de rudari si un scaun la fel. Aici învățau copiii de la Vălari, Vaidei și Curpen. În anul 1923, eu autorul, fiind numit învățător aici, împreună cu preotul Constantin St. Popescu, care era și învățător, am luat inițiativa și împreună cu toți sătenii am construit un nou local de școală corespunzător acelui timp, cu 3 săli de clasă și o cancelarie. Aceasta a folosit până la generalizarea
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
2 m. Catedra era dintr-un dulap construit de rudari si un scaun la fel. Aici învățau copiii de la Vălari, Vaidei și Curpen. În anul 1923, eu autorul, fiind numit învățător aici, împreună cu preotul Constantin St. Popescu, care era și învățător, am luat inițiativa și împreună cu toți sătenii am construit un nou local de școală corespunzător acelui timp, cu 3 săli de clasă și o cancelarie. Aceasta a folosit până la generalizarea învățământului de 7 ani, respectiv 8 ani, când s-a
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
a folosit până la generalizarea învățământului de 7 ani, respectiv 8 ani, când s-a construit localul cel nou in 1963. Atunci, această școală fiind spațioasă s-a amenajat în căminul cultural și o clasă pentru grădiniță. Dintre cei mai vechi învățători localnici care au profesat în acest sat au fost : Barbu I. Mitache absolvent al Școlii Normale de Învățători Rurali din Târgu-Jiu înființată în anul 1872. Acesta a fost și veteran al războiului din 1877-1878. Au urmat o mulțime de învățători
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
in 1963. Atunci, această școală fiind spațioasă s-a amenajat în căminul cultural și o clasă pentru grădiniță. Dintre cei mai vechi învățători localnici care au profesat în acest sat au fost : Barbu I. Mitache absolvent al Școlii Normale de Învățători Rurali din Târgu-Jiu înființată în anul 1872. Acesta a fost și veteran al războiului din 1877-1878. Au urmat o mulțime de învățători și suplinitori nelocalnici. În anul 1919 a fost numit învățător Pr. Popescu St. Constantin localnic. În 1923 a
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
învățători localnici care au profesat în acest sat au fost : Barbu I. Mitache absolvent al Școlii Normale de Învățători Rurali din Târgu-Jiu înființată în anul 1872. Acesta a fost și veteran al războiului din 1877-1878. Au urmat o mulțime de învățători și suplinitori nelocalnici. În anul 1919 a fost numit învățător Pr. Popescu St. Constantin localnic. În 1923 a fost numit învățător Grigore C. Popescu, autorul acestei lucrări, care a profesat până în anul 1963, a fost și directorul școlii timp de
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
Barbu I. Mitache absolvent al Școlii Normale de Învățători Rurali din Târgu-Jiu înființată în anul 1872. Acesta a fost și veteran al războiului din 1877-1878. Au urmat o mulțime de învățători și suplinitori nelocalnici. În anul 1919 a fost numit învățător Pr. Popescu St. Constantin localnic. În 1923 a fost numit învățător Grigore C. Popescu, autorul acestei lucrări, care a profesat până în anul 1963, a fost și directorul școlii timp de 25 de ani. Au urmat învățători localnici Ion Tudor și
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
Târgu-Jiu înființată în anul 1872. Acesta a fost și veteran al războiului din 1877-1878. Au urmat o mulțime de învățători și suplinitori nelocalnici. În anul 1919 a fost numit învățător Pr. Popescu St. Constantin localnic. În 1923 a fost numit învățător Grigore C. Popescu, autorul acestei lucrări, care a profesat până în anul 1963, a fost și directorul școlii timp de 25 de ani. Au urmat învățători localnici Ion Tudor și soția sa Silvia Tudor, Magereanu Nicolae, Magereanu Ioana și alții. La
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
1919 a fost numit învățător Pr. Popescu St. Constantin localnic. În 1923 a fost numit învățător Grigore C. Popescu, autorul acestei lucrări, care a profesat până în anul 1963, a fost și directorul școlii timp de 25 de ani. Au urmat învățători localnici Ion Tudor și soția sa Silvia Tudor, Magereanu Nicolae, Magereanu Ioana și alții. La generalizarea învățământului de 8 ani s-a completat ciclul 2 cu profesori calificați pe discipline. Locuitorii se ocupă de mica agricultură, creșterea vitelor și pomicultură
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
porumb - 694ha Fânețe - 292ha Livezi și vii - 190ha Pădure și izlaz - restul Numărul de locuitori (fără Pistesti și Șasa - numărătoare parțială -în realitate peste 1000) - 867 Știutori de carte - 272 (B-232, F-34) Economii depuse în Bancă Populară - peste 10000 lei Învățători - 2 (3 posturi) Elevi - 132 .....!!!! (B-64, F-48) Săli de clasă - 2+1 Agent sanitar - 1 Agent veterinar -1 Jandarm post -2 Perceptor - 1 Prăvălii, cârciumi - 1 Nu există date despre numărul de gospodării, vite, alte așezăminte sau biserici și preoți
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
de munca pe care o realizează exemplar. Celelalte trăsături de caracter sau eventuale defecte fizice sunt anulate de calitatea princeps. Așa sunt Mitiță Cântărețul, Vică Cizmarul, Mărinaș Croitorul, Ionică Grădinarul, Ionel Tâmplarul, Gică Crucierul, Costică Gestionarul, Dică Ciobanul, Nea Dan Învățătorul, Cobârloi Lăutarul, Gheorghiță Brândușoi Fierarul etc. „Oamenii-de-seamă” sunt personalități autentice, considerate „mândri fii ai satului”; adică persoane neaoșe care „s-au dus în Lume”, unde au realizat o carieră excepțională, într-un domeniu sau altul și care, mai apoi, „fac
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
goblenuri purtând semnătura Asinetei Gâscan și o altă expoziție, de cărti și publicații despre satul Dobridor, despre oamenii celebri născuti în acest sat, ca Nicolae Lungu - compozitor, dirijor și profesor, generalii Petre Dumitrescu și Iacob Filimon, dar și profesori universitari, învățători și preoți formați în matca localității. In continuarea tradiției, în locul cunoscut ca «Fântâna Icoanelor», a avut loc Hora satului.” Oltenia¨, "Publicațiile Mitropoliei Olteniei", nr. 5-8/2005: ¨Dobridoru, jud. Dolj: biserica bordei apoi biserica «Sfântul Nicolae», înainte de 1845, refăcută de zid
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
la 1 noiembrie 1909). Era fiu de țărani mijlocași (tatăl, Florea Cioroianu, știa o brumă de carte, pe când mama, Maria, era analfabetă), al doilea dintre cei opt copii ai familiei rămași în viață (trei băieți și cinci fete). Recomandat de învățătorul satului, va urma, ca bursier, Liceul Militar din Craiova, fără să fie însă atras de viața cazonă. După absolvire, răspunzînd chemării sale celei mai intime, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, unde va fi unul dintre studenții preferați
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
formează o singură comună, comuna Stejari, ce se întinde de-alungul văii râului Amărăzuia, de la izvoare în Pădurea Mermelegea, până la vărsare în râul Amaradia, la Brătești. Familia Golumbeanu, stabilită în satul Piscoiu în jumătatea a doua a secolului XIX prin venirea învățătorului Costache Golumbeanu din Comuna Hurezani (Căpreni), situată peste două dealuri la sud-vest de Piscoiu. Golumbeanu Dumitru (născut 1871, decedat 1922) a fost timp de 20 ani primarul comunei Piscoiu la începutul secolului XX. Golumbeanu Constantin și Golumbeanu Ioana au fost
Piscoiu, Gorj () [Corola-website/Science/300464_a_301793]