15,810 matches
-
la Universitatea din Padova atacuri violente asupra profesorilor și personalului administrativ, care nu erau foarte departe de tacticile teroriste. Sloganuri precum „ilegalitatea de masă”, „războiul civil permanent” și necesitatea unei organizări „militare” Împotriva statului burghez erau declamate frecvent În cercuri academice respectabile - inclusiv În revista lui Negri, Rosso. La un an după răpirea și asasinarea lui Moro, Negri celebra „anihilarea adversarului”: „Durerea adversarului nu mă afectează: dreptatea proletară are forța productivă a evidenței și capacitatea de a convinge logic”12. Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teorii grandioase pe diverse teme - societatea, statul, limbajul, istoria, revoluția -, generației următoare nu-i mai rămăsese decât Teoria. Seminariile de „Teorie culturală” sau „Teorie generală” au aruncat În aer barierele convenționale ale disciplinelor, respectate anterior chiar și În dezbaterile stângii academice. „Dificultatea” a devenit măsura seriozității intelectuale. Comentând fără iluzii posteritatea „gândirii ’68”, scriitorii francezi Luc Ferry și Alain Renaut concluzionează amar că „cea mai mare reușită a gânditorilor din anii ’60 a fost să-și convingă publicul că incomprehensibilul e
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Unii, ca Adam Michnik În Polonia, și-au păstrat influența prin intermediul mass-media. Alții, ca János Kis În Ungaria, au trecut de la disidența intelectuală la politica parlamentară ( În cazul lui Kis, ca lider al liber-democraților), pentru a reveni apoi la viața academică după câțiva ani agitați petrecuți În arena publică. Însă majoritatea intelectualilor din opoziție din perioada comunistă nu au reușit să se metamorfozeze În politicieni sau figuri publice (cel mult În simboluri ale tranziției), iar mulți dintre cei care au Încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vie a proceselor istorice ale ultimilor 60 de ani. Deducem de aici că În demersul său a prevalat țintirea directă a Adevărului, și nu scrutarea printre gene a ideologiei și nici emfaza Înecată În concepte și speculații meschine a atâtor academici occidentali pentru care lumea se oprește la nivelul propriilor obsesii nombriliste. Așezat sub semnul unei fraze a lui Thomas Mann, din Muntele vrăjit, despre impenetrabilitatea trecutului, care ni se Înfățișează cu atât mai inaccesibil, mai „legendar” cu cât e mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pritocim legi peste legi și nu construim nimic valoros și durabil. Viclenia, prostia și defăimarea au înlocuit dictatura comunistă. Pretinșii oameni politici doar se războiesc fără rușine: „Jos cutare! Jos cutare!”, iar din capul lor îngust nu iese o confruntare academică de idei, așa cum e normal. Se împung ca și berbecii. Trăim ca într-o junglă spulberând și puținul rămas din bunul simț. Suntem guvernați numai de cei interesați pentru sine, urmărind noi căpătuiri materiale - „ciolanul”. Parlamentarii vorbesc în numele poporului, dar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
didactic la Catedra de literatură română și comparată a Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest de la Timișoara, unde își susține și doctoratul cu teza Fenomenul povestitului astăzi (1996). Coordonează, de la volumul al optulea (1998), împreună cu Ioan Viorel Boldureanu, publicația academică „Folclor literar”, devenită, din anul 2001, „Revista de etnologie”. În cărțile pe care H. le-a publicat se simte suflul înnoitor adus de formația și lecturile noului val de etnologi români. Deloc intimidată de perspectiva senzaționalistă, care a exploatat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
textul integral al celor 3 prelegeri prezentate în Aula Academiei Române (savantul a fost ales membru al Academiei Române în 1936; a fost exclus din ea în 1948, an în care este ucis, la 56 de ani; a fost repus în drepturile academice de curând). A fost asistent al profesorului Fr. Rainer (1920); profesor de anatomie și antropologie (1923); bursier al Fundației Rockefeller (1925); perfecționare la Universitatea din Londra (1927), colaborează cu premiații Nobel A. V. Hill și H. Dale (1928); invitat să
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
Veau, Ed. Maloine, Paris, 535-560; Martinou J.A - M/S. Medicine/Sciences, 11, 3, 367-373, 1995; Mărculescu Z. și colab. - VIII Congres Med. Vet., Băile Felix, 100, 2000; McConkey D.J. et Al. în Dekant Ed. și Neuman H.G. - Tissuespecific toxicity, Academic Press, New York, 1- 15, 1972; Metchnikoff I. - Etude sur la nature humaine, Maloine, Paris, 1903; Mihăilescu M. - Anatomie patologica. Lito, Fac. Med. Vet., București, 1942; Mornex F. și colab. - Revue du practicien, Paris, 44, 8, 1003-1010, 1994; Murphy F.J. și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
engleză nu dispune de un termen satisfăcător pentru a denumi acest studiu. Termenii cei mai obișnuiți sunt literary scholarship (știința și philology (filologia). Primul termen nu ne satisface în întregime numai pentru că pare să excludă "critica" și să accentueze natura academică a studiului ; el este acceptabil, desigur, dacă atribuim cuvântului scholar (cărturar) sensul complex pe care i-d atribuie Emerson. Al doilea" termen, philology, poate da loc la multe confuzii. Istoric, el a fost folosit pentru a include nu numai toate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
dacă Gertrude Stein e poetă sau nu și, dacă nu, de ce nu este". *10 Excluderea literaturii recente din studiile serioase a fost o consecință deosebit de nefastă a acestei atitudini "savante", într-un timp, termenul de literatură "modernă" era interpretat de academici într-un sens atât de larg, încât aproape nici o operă de după Milton nu era considerată drept un obiect de studiu vrednic de atenție. Ulterior, secolul al XVIII-lea a fost admis cu drepturi depune în sfera istoriei literare convenționale ajungând
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de împărțire, vom încerca acum să definim sistematic noțiunile de literatură comparată, generală si națională. Termenul de literatură "comparată" este dificil, acesta fiind fără îndoială unul dintre motivele pentru care acest important mod ai studiului literar a avut un succes academic mai mic decât ar fi fost de așteptat. Matthew Arnold, traducînd termenul lui Ampère histoire comparative, a fost, se pare, primul care a folosit acest termen în limba engleză (1848). Francezii au preferat termenul folosit mai înainte de Villemain, care, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
tarelor ereditare dispare din atenția lor, iar odată cu el și interesul pentru un anumit segment social defavorizat și pentru o anumită dinamică socială asociată modernizării și progresului. De asemenea, interesul pentru marile pânze cu subiect istoric, în genere pentru pictura academică scade pe măsură ce dimensiunea autoreflexivă a artistului devine mai pregnantă cu înregistrarea stărilor tranziente, a afectivității volatile, a vagului sau, cu alte cuvinte, a indeterminatului, toate decurgând dintr-o pictură ca expresie a sensibilității într-un registru liric, idealizant, ceea ce pictorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la întrebare se regăsește parțial în caracterul lor secesionist, termenul care dă și numele a două mișcări, secesionismul vienez și secesionismul münchenez sau german, în cuprinsul cărora simbolismul joacă un rol important. Simbolismul decupează propriul raport polemic cu naturalismul, pictura academică, fie un raport precursorial, de continuitate în raport cu romantismul, prerafaelitismul. Acest caracter polemic este modelat de contextul culturii naționale, subliniat și nuanțat în cadrul culturilor ale căror națiuni se află într-un proces de emancipare precum în Cehia și Ungaria incorporate Imperiului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
similare, de o anvergură și intensitate fără precedent. Sciziunea are loc în 1898, succesiva apariție a unor societăți artistice efemere constituie expresia unei nevoi de înnoire a limbajului plastic, de afirmarea "independenței" artistului și a artei sale față de convențiile artei academice, percepută ca osificată. Perioada sciziunii durează până în 1901 când se înființează asociația Tinerimea artistică, una dintre cele mai longevive grupări artistice menținându-și supremația asupra celorlalte societăți artistice și prin intermediul sprijinului direct acordat de regina Maria, patroana societății. Până în 1916
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Degouve de Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului se insinuează misterul. Decadentismul și simbolismul trebuie privite la confluența unor tendințe noi în pictură în raport cu tradiția care nu se rezumă doar la convențiile picturii academice sau la naturalismul ca înregistrare a faptului trivial și a unei umanități ignorate. Elementul de noutate este articulat pe convențiile picturii cu element mitologic, însă codul "lecturii" s-a schimbat și aceleași elemente, personaje trec într-o altă dimensiune printr-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
terminologic al simbolismului în artele plastice, revendicat atât de caracterul polifonic al simbolismului literar, cât și de hibridizările, metisările, mutațiile, afinitățile pe care simbolismul le incorporează proteic. Sinteza este decelabilă atât în felul particular în care simbolismul utilizează tradiția picturii academice de la care pornesc Gustave Moreau, Puvis de Chavannes, Arnold Böcklin, cât și în asimilarea noilor descoperiri legate de diviziunea culorii sau de o tratare specială ale suportului material pentru a obține efecte noi: "gypsografia" lui Pierre Roche unde se creează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Fernand Khnopff vizând indiferențierea între desen și pictură, un aparent efect pointilist à la Paul Signac, heliogravura, procedeu utilizat și de Félicien Rops etc. Rodolphe Rapetti este de părere că această convergență între noutățile tehnice asociate destructurării sau ingnorării canonului academic și noua sensibilitate simbolistă, constituie o trăsătură a epocii. "Creația în afara normelor consacrate de tradiție reprezintă o trăsătură caracteristică sfârșitului de secol XIX și se confirmă în cazul simbolismului"14. În contaminarea picturii cu elemente care țin de arta grafică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nou curent își stabilește precursorii, în această privință sunt revendicați aproape întotdeauna aceeași: prerafaeliții englezi, Gustave Moreau și Puvis de Chavannes în Franța, Hans von Marées, Arnold Böcklin în Germania și alții aflați la confluența cu romantismul sau cu pictura academică. Edward Lucie-Smith contestă teza decadentismului / simbolismului ca romantism pervertit, distorsionat, ca și preluarea demonismului romantic byronian în substanța propriilor genii rele, insistând mai degrabă pe latura negativismului asumat ca răspuns la ideea de progres, proprie secolului al XVIII-lea reluată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se stabilește o relație aproape simbiotică între hiperrafinamentul decadentismului și estetica curbilinie a "Stilului Modern" denumit uneori și Erotic Style. Această disociere nu rămâne străină de apariția unui stil nou, modern, secesionist: Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil care rupe cu tradiția academică pentru a edifica un alt gen de artă decorativă, care nu se disociază radical de decorativismele tradiționale, spre exemplu al artei bizantine în pictura din sud-estul Europei sau cel al artei miceniene la Klimt. În cazul lui Gustav Klimt, se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu se disociază radical de decorativismele tradiționale, spre exemplu al artei bizantine în pictura din sud-estul Europei sau cel al artei miceniene la Klimt. În cazul lui Gustav Klimt, se poate observa în ce măsură stilul Secession colaborează cu pictura de factură academică. La Klimt însă ies în evidență "abaterile" de la convențiile picturii de gen, tratarea complet diferită a temelor consacrate ale picturii academice și chiar inversarea sensului prim a ceea ce constituia un alfabet iconografic și ideatic al Auflklärung-ului vienez. Potrivit lui Hans H.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
miceniene la Klimt. În cazul lui Gustav Klimt, se poate observa în ce măsură stilul Secession colaborează cu pictura de factură academică. La Klimt însă ies în evidență "abaterile" de la convențiile picturii de gen, tratarea complet diferită a temelor consacrate ale picturii academice și chiar inversarea sensului prim a ceea ce constituia un alfabet iconografic și ideatic al Auflklärung-ului vienez. Potrivit lui Hans H. Hofstätter, simbolismul în pictură nu devine tributar unui singur stil, în cadrul său sunt permise o serie de inovații cu privire la tehnica picturală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de manifestare a curentului. Criticul îl identifică la confluența cu impresionismul și divizionismul, fie prin hibridizarea sa cu Art Nouveau-ul sau stilul Secession, fie în relație cu literatura simbolistă, în special cu poezia simbolistă, fie printr-o mutație în cadrul picturii academice sau ca inserție, factor de metisaj într-un amalgam de formule. "Dar simbolismul mai apare în Arta 1900 încă în mai multe ipostaze: fie printr-o exprimare în care materia se volatilizează, se topește, imaginea se încețoșează sau este pudrată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a contururilor dizolvate. Whistler i-a învățat pe pictori să sugereze starea de spirit eclipsând detaliul precis. Impresioniștii au încercat să reînvie impresiile naturale prin dizolvarea imaginilor în componente de lumină, prin renunțarea la marginile clare și clar-obscurul din pictura academică. Simbolismul a căutat imagini care să evoce reacții obscure. Dar stilul decadent, păstrând în același timp un mod realist de a reda imaginile, a încălcat convențiile formale prin spargerea compozițiilor în părți independente, chiar contradictorii, a căror ordine și semnificație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artă decadentă și o artă de decadenței"37. Arta decadenței ține de prezența unor "subiecte decadente" precum orgiile romane, scene de cruzime și senzualitate, iar ca exemplu, Reed alege celebra pictură a lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847), o pictură academică după toate regulile, care a avut un succes deosebit când subiectul era în vogă, modelul prestigios al decadenței franceze fiind cel a decadenței Imperiului Roman. Capitolul II II.1. Gustave Moreau O adevărată femme de lettres, prețuită la Paris ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aspirațiilor sale"38. Gustave Moreau este considerat ca unul dintre părinții fondatori ai simbolismului, socotit decadent sau simbolist avant la lettre, recuperat ulterior ca precursor al suprarealismului de către André Breton. Pictura lui Moreau se află la intersecția picturii romantice, picturii academice și a noii sensibilități artistice care va ecloza la sfârșitul secolului în mișcarea simbolistă și în ceea ce particular s-a definit ca decadentism sau stil al decadenței, mai puțin în artele plastice, cât în literatură. Moreau preia tradiția romantică de la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]