17,219 matches
-
atunci, mergeam-mergeam, mă răsturnam și plin de toate murdăriile locului, unde mă opream, mă săltam, mă scuturam și mă ștergeam de cele ce-m i atârnau pe haine, legam buturuga de un copac, îmi scote am traista de la gât și alergam în pădure. Să culeg bureți. Mergeam unde găseam rășcovi, pânișoare, sbârciogi, urechea babei sau hribi din care mama, acasă, deși era iarnă, făcea o tocăniță tare gustoasă, mâncată cu poftă, de-mi lingeam degetele, după cum am mai spus într-un
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
devenit capitala regatului Thessalonic, înființat de cruciați. Din anul 1387, cu intermitențe, a aparținut turcilor până în 1912, când a fost eliberat de greci. Vorbim despre cele de mai sus și în atmosferă termometrul arată 40 de grade la umbră, mașina aleargă, Dan și soția ațipesc, trecem de orașul Lamia și ne apropiem de Atena, mai erau cam 100 de kilometr i până acolo. Din nefericire ațipesc și eu, volanul face mașina la stânga, rupe grilajul de pe marginea șoselei, c obor vijelios la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cu pereții cas ei noastre, în lacrimi. Dar cu poezia lui Octavian Paler (n. 2 188 iulie 1926 - 7 mai 2007) pe masă și pe buze, care îmi spune exact altceva, „ Avem timp...”: „Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta, în stânga, Să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine, Avem timp să citim și să scriem, Să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
imitat îndată, toată strada devenise un cor uriaș de claxoane pe toate tonurile, trecătorii rîdeau, vacarmul atinsese culmea a ceea ce urechile mele românești, patriarhale, puteau suporta; am fugit, am luat-o pe o stradă la dreapta, pe undeva la vale, alergam, întrebam, în sfîrșit la ora unu și cinci minute am ajuns la San Pietro in Vincoli. Biserica era închisă între orele unu și două la prînz. Nu avea importanță, timpul era al meu, asfaltul italian cunoștea fundul pantalonilor meu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sigur că așteptau deschiderea bisericii pentru că așa voiau ei să aștepte să-l vadă pe Moise. S-a deschis cu cinci minute înainte de ora două. Am observat, am intrat prima. N-am mai aflat timpul să mă închin creștinește. Am alergat spre adîncul bisericii, în dreapta altarului. Mi se spusese că e acolo, sau poate citisem undeva, sau poate că visasem și trebuia să fie. În orice caz acolo era. Și am avut două minute numai pentru mine și nu a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
doleanței noastre, în georgiană, desigur: Aceștia sunt prietenii noștri, scriitori din România și au nevoie de o drujbă! Generalul ridică telefonul, latră un ordin în rusește și îndată apare un maior de circa 100 kg gîfîind de graba cu care alergase. Șeful latră din nou către el în rusește, repetînd cuvintele lui Gheorghi: Aceștia sunt prietenii noștri, scriitori din România și au nevoie să le găsești o drujbă. Să trăiți, tovarășe general! Se face! Dar ce-i aia drujbă? Evident, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o liniște de moarte care se sparge în mii de cioburi albastre în clipele cînd săbiile călăreților izbesc din goana cailor scutul suspendat, de bronz. Hei! Și caii ating o asememea viteză încît aproape că nu se mai pot deosebi, alergînd în cercul acela nebun într-o goană ca fulgerul, calculată la milimetru, fără să se împiedice unul de altul, fără să se lase orbiți de fluturarea coamei celui din față, fără un pas greșit și aparent fără cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fulgerări de lumină verde, răscoleala focului, a apei și a vântului ținu până spre ivirea zorilor, când se mai ogoi, însă ploaia o ținu în șir, curgea de sus ca niște ațe fără de sfârșit, norii să-i atingi cu mâna alergau în lungul Prutului. Mă scol, mă închin și ies să văd Prutețul care era la doi pași de colibă, nici o schimbare, peste tot, șuietul și cernerea dreaptă a ploii. Curăț cu sapa șanțul care înconjura coliba ca să nu vină apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
va veni de la Huși moșul. Întâi m-am uitat la Pruteț, crescuse mult, malurile înverzite în timpul secetei erau acum pe jumătate pline, niciodată nu-l văzusem cu atâta apă. Ploaia curgea pe linii drepte, jos vântul încetase, numai în înălțimi alerga cu iuțeală ducând pânze întinse de nori cenușii. Vremea începuse să se răcească, umezeala mă pătrunsese și nici sub paie învelit cu pătură groasă nu mă încălzeam. Până la amiază moș Gavrilă nu venise, mâncare nu mai aveam, ziua a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
dimineață de sfârșit de noiembrie, două care mari încărcate cu gospodăria meșterului plecau de la Național spre bariera Păcurarilor, luând drumul spre Târgul Frumos. Ziua era cenușie, peste dealuri golașe, pe deasupra întinderilor uscate se învăluiau stoluri de ciori și în înălțimi alergau nouri destrămați. După-amiază începu să fulguiască ninsoare și vântul se coborâse mai jos. Amurgise când am ajuns la Târgul Frumos. Toată iarna am vegetat, meșterul se ținea întruna de chefuri, de cărți și deseori își bătea nevasta. Spre primăvară, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
uz casnic în întregime din aur. Toate acestea i se păreau inutile Laurei care ar fi preferat să se spele în apele reci ale unui izvor de munte decât întru-un lighean de aur, ar fi preferat să vadă șoarecii alergând pe la găurile lor, decat prinși în capcană de aur și ar fi stat romantică la lumină unei lumânări de seu de oaie decât la cea a unui sfeșnic de cincizeci de kilograme de aur masiv. La o primă vedere, lumea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ambreajul face și desface legătură dintre motor și cutia de viteză. Ambreiază!...Debraiază!...Ambreiază!..Debrai ază!... Excecutam mecanic comenzile, dar pentru numele lui Dumnezeu, isi zicea ea, de ce să ambreiez acum, pentru că apoi să debreiez?.. N-a mai răbdat a alergat pe la toate librăriile până când a găsit o carte de Metodica conducerii automobilului, scurtă și la obiect. A citit-o rapid, dintr-o singură răsuflare, si a subliniat cu pix roșu și albastru ceea ce o interesa în mod special, și după
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vorba și la un semnal el sări, grupul îl înconjura pe individ, îi descleștară mâna de pe brațul Laurei și îi dădură o lecție de bună conduită, pe care cred că nu o va uita, săracul, niciodată. Scăpat din mâinile lor, alerga că un nebun, uitându-se speriat în urma să vadă dacă nu-l ajunge cineva. Lăură pleca împreună cu grupul de algerieni la cantină unde luară masă împreună. Deja luase decizai finală: mâine se va întâlni cu băieții de la sala și va
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Rusia. Dincolo de toate acestea și mai presus de ele m-au încântat oamenii. Nici urmă la cei din Moscova sau Leningrad din acel soldat rămas definitiv în mintea multor români, care cum te vedea îți cerea ceasul sau paltonul sau alerga după orice fustă care îi apărea în cale. Dincolo de faptul că moscoviții erau civilizați și culți, ei erau și foarte de treabă, erau oameni calzi cu care era o plăcere să stai de vorbă și, mai presus de orice, foarte
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
nu-i displăceau nici poveștile. Cele ,,cu fulgere amfibii” care ,,spulberă colbul galben din pletele timpului” spre ,,insomnii nemiloase”. La braț cu Vivaldi, Într-un vals românesc al tinereții, În Închipuirea Pieții Sân Marco ori, poate, In padure la Breazu, alergând ,,iluminat prin arbori”, ,,Ca Într-o poză cu amintiri”, ,,Împreună cu tata”, când ,,Alină visează căi de corali/ Umbre flamingo prin roua/ La câmpul de vânătoare/ Se flutură cu zarzări văruiți/ Peste ciocârliile ascunse În aer”, se visează alături de venețianul Antonio
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Luceafărul, un volum apărut la Editură Socec În 1922, Îngrijit de Titu Maiorescu. Aceasta este tot un volum nespecificat de bibliografia Academiei. Vă mulțumesc!” ana ieri, pana numai doar cu câteva ore În urmă, tânărul atletic și plin de viață alergase, vorbise, glumise, făcuse mișcări de alergare pe aleile Grădinii Copou sau ale Grădinii Botanice din preajma casei unde locuise, se Întâlnise cu vecinii și-i salutase respectuos - cum Îi era obiceiul, se hârjonise sau făcuse haz cu colegi și colege de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Guby Brazii aceștia araucaria Cu păpușile lor acrobatice Ascund În fiecare creangă Plânsul lui Pinocchio Pe frunzele lor veroneze Claviatură de lacrimi Repeta că un maestru Concertele de Bach Mă rotesc În palmariu Cu frenezia unui atlet olimpic În fața mea aleargă Dezbrăcată și pură O magnolie Înflorita. Aici, admirabil Tăcut, din fire aruncă prin frunze Stropii de lumină ai dimineții Buclă solară Începe din vârful atletic Vă prezint cu aroganță Pe cel mai Înalt tei din Copou Iubitele lui fugare Îmi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
etc.), expresie Îndrăzneață și franca. Ideile roiesc. Firească dorința de a frapa este Însă Împinsă inutil prea departe. M-au acaparat, În consecință, mai mult deliciile intelectuale decurgând din exercițiul mintal, decat bucuriile sufletești spre care râvneam și pe care alerg Întotdeauna să le găsesc În poezie. Eram deprins, din alte vremuri, să le descopăr În poezia ta, atât cât am putut s-o cunosc. Nu e mai puțin adevărat că tu Însuți Îmi scrii: «acest alt neastâmpăr Îl simt Începutul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Zeletinului. Mereu se laudă cu neputința să de a ne trișă: ,, Iar să mă prinzi prietena pădure/ Și să mă strângi În brațe cu alunii/ S-aud plecat la rădăcina ierbii/ Cum bat cu pumnul În coaja căpcăunii./ Tu să alergi pe dealuri să m-ajungi/ Pe frunze să mă-ntind În seara plină/ Să văd În aer crengile-n oglinzi/ Făcând sub nori mișcări de pantomima/ S-aud În palme stele curgătoare/ În flăcări verzi să mă adormi pe șoapte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
trei săgeți ale fiului de Împărat (plecat la vânătoare, când În loc să-i apară În cale o dihanie mai acățari, Îi apare un biet iepure care schimbă fundamental destinul acestui fiu - păcatul de iepure, străpuns de cea de-a treia săgeată, aleargă și se prăbușește tocmai acolo unde nu trebuie: În Valea plângerii). Ceasul negru cu pendula Bate-n cerul vesperal Sună noaptea somnambula Dinspre cornul boreal Moare-n chipul căutării Umbră vieții străvezii Spectrul sacru al răbdării După moarte să revii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
altul peste euristica ating-o Încifrata Intru simplu Teorema lui Fermat Alergarea pe abscisa după stele câine dingo La intrarea Intru laturi ultima exfolia” III ,,Singurătatea caută pe cer Întemeierea marilor Scripturi Se-aude-n munți un plâns forestier Și ploaia cum aleargă prin păduri Mă voi Întoarce iar la Dumnezeu Să pot ajunge cum să Înțeleg Că sunt puțin pentru a fi mereu Pe jumătate om și vis Întreg?” Poezia lui Alexandru Tăcu poartă niște ,,vărci” fatidice exact de-a lungul coloanei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
luna”... Întârziat peste noaptea din Copou, cad stele, puzderii. Mă strecor lângă sufletul tău În Îmbrățișarea cuminte a ultimului ceas. Mereu lângă mine, mereu În mine... Maline....uite, au Înflorit ghioceii! Știi, te-am visat noaptea trecută. Se făcea că alergai spre mine cu brațele pline de flori. Era atâta soare și atâta primăvară În privirea ta! M-ai prins de mână și mi-ai făcut semn să te urmez. Alături de tine am colindat locuri prin care nu mai fusesem niciodată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Început să te caut În beznă. La rădăcina unui copac am gasit florile tale: erau trandafiri roz. Se ofiliseră. Am luat florile și te-am căutat mai departe. Te-am strigat, dar n-am auzit decât ecoul numelui tău. Am alergat din nou și te-am strigat În hohote de plâns. Undeva, m-am oprit și am ascultat. Mâna mea se lovise de ceva rece. Am căutat și mi-am dat seama că era un format mic din metal pe care
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mai aveam forță necesară pentru a mă concentra. Te-am mai strigat o dată și glasul meu a sfâșiat În noapte, destrămând-o. Te caut și acum. Știu că trebuie să te găsesc. Uneori, pe stradă, cred că te văd și alerg spre tine, te strig, dar de fiecare dată descopăr doar priviri ironice. ...Ți-am găsit jucăriile Împrăștiate În nisip. Valurile se spărgeau cadențat de țărmul stâncos; nu vor ajunge niciodată la ele. Le-am numărat: erau șaptesprezece. Vor rămâne mereu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
24. Smulgerea unghiilor de la mâini și de la picioare; 25. Bătaia cu ciomagul, În fiecare zi, pentru menținerea disciplinei, practicată În Închisori și administrată deținuților condamnați pe viață sau termene lungi de Închisoare; 26. Bătaia cu ciomagul aplicată deținuților puși să alerge În cerc În jurul anchetatorului; 27. Anchetă cu țigara aprinsă, aplicată de preferință pe scrot sau pe abdomenul victimei; 28. Executarea de sărituri ,,broască” cu un alt anchetat sau deținut În spate; 29. Bătaia reciprocă Între anchetați sau deținuți, comandata de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]