KorAP: Find »[drukola/base=american & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...621 622 623 ...645 >

16,124 matches

Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191

american, iar celălalt imigrant. Cei născuți pe pămîntul Lumii Noi erau americani adevărați, incontestabili, iar ipostaza de români americani reprezenta, În cazul lor, o opțiune personală. Nu la fel erau tratați și nici nu se comportau ca atare cei deveniți americani prin imigrare. Problema lor fundamentală, după ce optaseră pentru o nouă patrie, deci o altă identitate, era americanizarea, sinonimă Întru cîtva cu altoirea sau răsadul. Spunem Întru cîtva, deoarece americanizarea presupune mai Întîi o asimilare și o aculturație, dificile, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
1860 și 1910, populația SUA a crescut aproape de trei ori. Dar, În timp ce, pînă În 1880, 90% dintre imigranți erau de limbă engleză sau scandinavi și germani, după această dată, caracterul imigrației s-a modificat. Faptul acesta i-a făcut pe americani să-i Împartă pe imigranți În trei categorii: „doriți, puțini doriți, nedoriți”, ceea ce Însemna: „asimilabili, greu asimilabili, neasimilabili”. Prima categorie o reprezentau asiaticii. În cea de a doua intrau italienii, rușii - dar și celelalte populații slave -, evreii din estul Europei

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
atît pentru România, cît și pentru SUA, dar mai ales pentru imigranții Înșiși. Oficialitățile guvernamentale bucureștene au Înțeles că nu era oportun și nici posibil să se opună ori să Întîrzie un proces firesc și necesar, Într-un anume sens. Americanii, la rîndul lor, s-au convins că imigranții români nu reprezentau, numeric, un posibil element destabilizator și că asimilarea lor intrase În ritmul firesc, fiind chiar profitabilă. În sfîrșit, pretendenții sau virtualii americani, proveniți din spațiul românesc sau din unul

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
firesc și necesar, Într-un anume sens. Americanii, la rîndul lor, s-au convins că imigranții români nu reprezentau, numeric, un posibil element destabilizator și că asimilarea lor intrase În ritmul firesc, fiind chiar profitabilă. În sfîrșit, pretendenții sau virtualii americani, proveniți din spațiul românesc sau din unul de limbă română, și-au modificat mentalitatea, renunțînd la oscilarea Între fosta și noua lor patrie. Motivațiile erau, desigur, mai complexe, dar nu stăruim asupra lor Întrucît ele pot fi lesne sesizate. Oricum

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
cu calificări superioare”. Această din urmă observație, care e citită de români cu mîndrie, ne arată că imigrația americană este judecată, cu precădere, prin raportare la țara de origine. Și nu procedează astfel numai românii sau românii americani, ci și americanii proveniți din alte grupuri etnice. De fapt, gîndind altfel, am simplifica nepermis de mult lucrurile, compromițînd subiectul avut de noi În vedere. Dacă evoluția generală a românilor americani ar fi investigată fără o relaționare cu România, atunci ei și-ar

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
se va Întîmpla, Însă, ne convine ori nu, realitățile transatlantice au anulat o asemenea perspectivă. Cel puțin pînă În prezent. Surprinzătoare pentru cei neavizați poate părea afirmația potrivit căreia „the best, the most proficient and the most useful among the American immigrants are those who have never rejected their origin. This has been a fact since the earliest existence of this country. Thomas Paine was an immigrant. Always remembering the liberal and progressive traditions of the Old World, he played a

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
has been a fact since the earliest existence of this country. Thomas Paine was an immigrant. Always remembering the liberal and progressive traditions of the Old World, he played a tremendous part in developing the spirit that led to the American Revolution”. Aceeași observație o evidenția nu demult Vera Călin, atunci cînd scria că „voința de a-și păstra identitatea m-a impresionat de cîte ori am Întîlnit-o În rîndul emigranților”, conchizînd că „Refuzul de a-și nega trecutul [...] Îmi spune

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
al Coroanei, Maiestatea sa Regina Maria, apoi d-l Titulescu, d-l profesor Iorga, d-l profesor Țițeica, d-l ministru Inculeț, d-l dr. Lupu și alții mulți, care În timpul vizitei lor În Statele Unite au venit În contact cu Americani, au auzit numai laude la adresa emigranților noștri”. Acestor mărturii, Înregistrate de presa vremii - fie că era vorba despre cea a românilor americani, fie că era vorba despre cea din România -, li s-au adăugat cele consemnate În notele de călătorie

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
În notele de călătorie ori În corespondența personalităților menționate. Nu putem trece, desigur, peste gesturile prin care unii dintre președinții americani, precum William H. Taft, Woodrow Wilson, Theodore Roosevelt, Calvin Coolidge, Franklin D. Roosevelt etc., au apreciat realizările comunității românilor americani. Americanizarea a fost dintotdeauna treapta cea mai importantă a transformării conglomeratului adunat Între Atlantic și Pacific Într-o posibilă națiune sau o entitate care să se poată pretinde ori constitui Într-o țară sau În ceva asemănător, bazate pe o

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
o entitate care să se poată pretinde ori constitui Într-o țară sau În ceva asemănător, bazate pe o societate distinctă. De obicei, procesul americanizării este privit din perspectiva celor care deja au devenit sau care se pretind a fi americani. Dar cum putem cîntări americanismul fiecărui fiu al Lumii Noi, chiar dacă el, americanismul, este declarat, deci recunoscut, ori numai subînțeles? Americanizarea trebuie cercetată și din punctul de vedere al celui supus procesului, deci al imigrantului. O asemenea abordare a făcut

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
mulți factori. Americanizarea Îi remodelează, dar zestrea cu care a venit fiecare nu poate fi abandonată și nici nu ar fi În folosul cuiva. Explicînd acest metamorfism, care rămîne În ultimă instanță un supliciu individual, un specialist al istoriei românilor americani concluziona că, la fel ca alte grupuri etnice, „conștient sau inconștient, ei au transplantat și adaptat la realitatea noii lor țări modelul existențial pe care Îl cunoșteau și pe care au voit dinadins să Îl prezerveze. Nu Întîmplător, În ultimă

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
controversată, deși a stîrnit mereu dezacorduri, deci discuții, mai mult sau mai puțin justificate, o reprezintă aceea care privește Începutul emigrării române În Lumea Nouă, ritmul și etapele ei, explicațiile acestora, numărul românilor care au traversat Atlanticul și au devenit americani, numărul celor Întorși acasă, precum și numărul celor născuți În SUA, din foști imigranți români, și care se consideră constituenți ai comunității românilor americani etc. Această componentă a subiectului avut de noi În vedere nu se reduce la date statistice, chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Lumea Nouă, ritmul și etapele ei, explicațiile acestora, numărul românilor care au traversat Atlanticul și au devenit americani, numărul celor Întorși acasă, precum și numărul celor născuți În SUA, din foști imigranți români, și care se consideră constituenți ai comunității românilor americani etc. Această componentă a subiectului avut de noi În vedere nu se reduce la date statistice, chiar dacă acestea sînt foarte importante, dar rămîn mereu greu sau imposibil de demonstrat, deci de acceptat. Înainte de a Încerca să stabilim dimensiunile numerice ale

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
demonstrat, deci de acceptat. Înainte de a Încerca să stabilim dimensiunile numerice ale emigrației române transatlantice, vom lua În discuție, fără a intra În detalii, etapele acelei strămutări de populație care a determinat apariția, la un moment dat, a comunității românilor americani. Momentele emigrației au fost fixate, În general, În funcție de factorii temporali, completați de cei numerici și calitativi. Dar nu au lipsit Încercările care au avut În vedere, la stabilirea și evaluarea fazelor de emigrare, și alte criterii. Așa, de pildă, Samuel

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
fixate, În general, În funcție de factorii temporali, completați de cei numerici și calitativi. Dar nu au lipsit Încercările care au avut În vedere, la stabilirea și evaluarea fazelor de emigrare, și alte criterii. Așa, de pildă, Samuel Beck, abordînd istoria românilor americani, identifica patru perioade de emigrare. Prima a fost, cum o numește el, the migrant worker period. Pentru a-și explica afirmația, el arăta că „the first migration took place in the last two decades of the nineteenth century and the

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
immigration are ambiguous and are a mixture of political and economic motives. Ostensibly the reunion of family members initiates the legal process, although political and economic motives may be the actual driving force”. A patra „revărsare” migraționistă propusă de specialistul american este the exile period. „This last period has taken shape in the last ten years or so and includes still relatively small numbers, but increasingly more vociferous people who have fled, been expelled, or otherwise sought political refuge in this

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
problema unei divizări temporale a acesteia, deși intenția exista. Șerban Drutzu și Andrei Popovici acceptau, În 1926, că emigrarea românilor către America ar fi Început „cam Între anii 1888-1890”, pentru ca 11 ani mai tîrziu, Andrei Popovici, revenind asupra istoriei românilor americani, să conceadă că „emigrarea lor a Început În ultimii ani ai secolului trecut”. Gerald J. Bobango, referindu-se la aceeași chestiune, adică emigrarea românilor, stabilea că „after 1895 Romanian peasants began to swell the ranks”, precizînd apoi că „Romanians describe

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
mișcării de imigrare și decesele survenite În cadrul grupului În anii ’30”. Alexandru Nemoianu consideră că primul val de emigrare s-a Încheiat o dată cu sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dar identifică o a doua etapă a evoluției istoriei românilor americani, „cuprinsă Între sfîrșitul Primului Război Mondial și ultimii ani ai deceniului al patrulea din veacul al douăzecelea”, cînd, „poate fără să «conștientizeze», comunitatea românilor-americani a devenit parte a Lumii Noi și și-a stabilit caracterul pe care Îl are și astăzi”. Gerald

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
numai 6,9% din imigrarea totală În SUA originară din zonă”. Chiar și așa stînd lucrurile, „imigrarea postbelică din România constituie 24,9% din imigrarea transoceanică totală provenită din această țară după anul 1881”. Un alt istoric al comunității românilor americani scria că „anii ce au urmat celui de al Doilea Război Mondial și care s-au continuat pînă spre mijlocul anilor șaizeci reprezintă a treia etapă a istoriei românilor-americani. Mulți sau, mai bine zis, cei mai mulți dintre românii veniți În SUA

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
românii veniți În SUA În acei ani au fost foarte bine educați, și decizia lor de a rămîne În afara hotarelor României a fost motivată În principal politic și, În secundar, economic”. Acest val de emigrare a influențat serios comunitatea românilor americani, care a Încetat de a se mai considera o prelungire, dincolo de Ocean, a României, afirmîndu-și o identitate ireversibilă. Faptul acesta „a făcut pe mulți români-americani să recunoască starea lor ca «exil» și nu ca «diasporă»”. O asemenea disociere, motivată desigur

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
1990, un cercetător considera că „românii-americani sînt un grup suficient de numeros pentru a fi luat În considerare, avînd o existență deopotrivă interesantă și Îndelungată”. Dar a fi luat În considerare, ca grup etnic, Într-un univers cum este cel american nu este destul, mai ales atunci cînd se are În vedere elementul numeric, Îndeosebi, care nu-i avantajează pe românii americani. Emigrația română de după 1989 a fost una determinată de circumstanțe excepționale. În țară, „democrația originală” nu anunța nimic bun

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
perioada anterioară”. Așa se face că „ruptura” dintre comunitatea românească din SUA și Canada și țara de origine s-a păstrat și chiar s-a agravat. Iar vinovăția la care ne duce gîndul după o asemenea constatare nu aparține românilor americani. Sau, dacă au și ei o vină, aceea este neînsemnată, determinată de circumstanțe emoționale și, mai ales, de reacțiile românilor. Revenind la subiectul pe care Îl discutam, merită a fi cunoscută opinia după care „cifrele record de emigranți români Înregistrate

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Canada se va Încadra În fluxul firesc al emigrației mondiale. * Cu toate eforturile unor cercetători de a stabili numărul exact sau cît mai exact al emigrației române către America și Canada sau cifra atinsă În anumite perioade de comunitatea românilor americani, nu putem afirma cu certitudine că datele de care dispunem la această oră sînt cele autentice. Știm cum sînt apreciate, În general, informațiile statistice, Însă nu aceasta este cauza reticenței noastre. Un istoric care s-a ocupat, și nu tangențial

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
o coloană specială, ci Îi treceau la rubrica «din alte țări»”. Apoi, nu știm cîți au rămas În SUA sau Canada și cîți au revenit În țară. Dar, dintre cei Întorși acasă, unii au traversat Atlanticul din nou, devenind români americani, iar alții au renunțat, revenind iarăși În România. CÎteodată, chiar și unii dintre cei care obținuseră cetățenia americană s-au Întors de unde au plecat cîndva. Pentru un timp, emigrația În America a fost mai liberalizată și de aceea este mult

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
10.000 de români transilvăneni, În timp ce din Vechiul Regat cifra nu depășea 300 de indivizi. O primă cifră globală o lansa Radu Toma, care accepta că În 1910 existau În SUA 42.277 de imigranți români. În general, numărul românilor americani a fost exagerat. Așa, de exemplu, cineva semnala că „În anul 1911, Telegraful Român Își asigura cititorii că numărul românilor din Statele Unite ale Americii a ajuns la circa 150.000”, considerînd Însă cifra inexactă și argumentînd acest fapt. În același

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]