16,878 matches
-
relații foarte precise în temeiul cărora fiecare dintre membrii societății sunt distribuiți în roluri desemnate atent. Succesul junimist se fondează pe această capacitate de a acționa, inteligent și decis, în spațiile cultural și politic. Din această perspectivă a geometriei grupului, avansată de Sorin Alexandrescu, poziția centrală a lui Carp și Maiorescu este consecința naturală a instituționalizării unui prim cerc, acela al „conducă torilor“. Prin educație și ascendent social, fondatorii Junimii sunt cei care se situează în postura de a contura ideologia
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
o cale de acțiune politică efectivă, memoria revoluției și a revo luționarismului va cântări decisiv în apropierea de conservatorii lui Lascăr Catargiu. În acest mod, junimișii se raliau, cu un defazaj de câteva decenii, poziției pe care „doctrinarii“ francezi o avansau la rândul lor - refuzul „revoluției“ înseamnă și refuzul unei politici „revoluționare“, ce preferă seducția utopică și voluntarismul angajamentului pragmatic. Privită în această cheie occidentală, atitudinea junimistă față de „roșii“ munteni devine perfect inteligibilă. Respingerea Revoluției presupune și delimitarea de cel mai
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
apelul la delimitările operate în de ceniul al treilea al secolului XX de către Ioan C. Filitti oferă un model de interpretare ce recontextualizează junimismul ca variantă de reflecție con ser va toare. Conservator el însuși, în ilustra linie maioresciană, Filitti avansează o interpretare ce se opune, programatic, celei lovinesciene. Demonizările sunt abandonate în favoarea unei priviri atente la dinamica ideilor. „Reacțiunea“ nu se mai confundă cu linia conservatoare, în vreme ce „liberalismul“ nu este monopolul unei direcții radicale. Argumentul lui Filitti răstoarnă, așadar, prejudecățile
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și anulează șansele unei dezvoltări întemeiate pe durata lungă și modelată de tradiție. Respingerea politicii ca experiment guvernat de rațiune, care ignoră țesătura seculară a comunității, este o temă junimistă prin excelență. Formula lui Rosetti se în dreaptă către alternativa avansată de Burke la 1791. Ruină a timpului, vechiul arbore social devenise inutil, chiar stricăcios; în loc de a umbri pământul pe care crescuse, crengile lui uscate și frunzișul lui veșted înlătura de la acel pământ și de la sămânța nouă, ce era a i
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
prezența multor comunități creștine timpurii. În secolul III prezența comunităților creștine s-a dezvoltat în trei direcții verificate istorico-geografic: a) la est, din Capadocia (Cezareea către Orient: Edesa, Caria... Ctesiphon): drumul trecea prin Imperiul parților și mai apoi al persanilor, avansând spre India și China; b) la sud-vest: pe uscat și pe drumul mării spre coastele Africii de Nord; aici menționăm prezența comunităților creștine din Egipt (Alexandria), Africa proconsulară (Cartagina, Scillium), Numidia (Madaura); în această zonă încep primele folosiri ale limbii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să preamărească faptele soldaților martirizați pentru credința creștină, care puteau fi definiți în același timp rebeli față de ordinele comandanților legitimi. Același drept pe care l-au invocat cândva soldații creștini pentru a se revolta împotriva unui împărat păgân, îl puteau avansa acum soldații păgâni care slujeau unui împărat creștin, care, din motive diferite, promulga dispoziții asemănătoare predecesorilor păgâni, chiar dacă acum erau de nuanță creștină. Martirii militari, evocați de martirologii, au fost uciși în bună parte în teritoriile aflate sub jurisdicția lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
DRAPELUL, cotidian politic și literar care apare la București între 10 mai 1897 și 1 decembrie 1900. Editorialul din primul număr precizează că linia politică urmată va fi aceea a Partidului Național Liberal. Dar unele elemente ale programului avansat de comitetul de inițiativă condus de P.S. Aurelian, alături de care se aflau, între alții, Emil Costinescu, Barbu Delavrancea, C. Dimitrescu-Iași, Petre Grădișteanu, G. Dem. Teodorescu, V.A. Urechia, Andrei Vizanti, N. Xenopol, reprezintă o orientare specifică, aproape o disidență. Acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
ținute de B. Delavrancea, începând cu cele din toamna și iarna anului 1897 și sfârșind cu acelea din prima parte a anului 1900, precum și articolele lui polemice (Un răspuns „Constituționalului” ș.a.), unele nesemnate, în care respinge acuzații cu caracter personal avansate de ziarul conservator. Un spațiu larg este consacrat, din primele numere, ideilor critice ale lui C. Dobrogeanu-Gherea (modul în care înțelege și comentează literatura română; sursele teoretice ale sistemului său critic; raportul dintre orientarea lui politică și aceea critică etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
școlii ca proces în ghidarea introducerii în viața reală, punerea în diferite situații și rezolvarea lor prin colaborare și cooperare, cu prioritatea evaluării formative, cu sprijinirea afirmării creativității în instruire, cu valorificarea evenimentelor organizate în viața clasei. De asemenea, sunt avansate și alte ipoteze (Scott, 2003, pp. 39-44), ca principii de reflecție asupra curriculumului: • să prezinte progresele în știință, în toate domeniile și să nu le reducă doar la anumite standarde, • educația să fie prioritară față de instruire, cu aducerea în prim
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
felul inspirat în care realizează alternanța sau repetiția registrelor orizontale, de modul în care reușește să integreze în forma dominantă elemente secundare (ferestrele), dar mai ales în arta cu care plasează accente prin forme pe suprafața orizontală, folosind planuri care avansează sau se retrag față de fațada clădirii, ori modificări cromatice. Compoziția cu orizontale simetrice o întâlnim atât în grafica de carte, cât și în afișul publicitar, atunci când se urmărește o organizare riguroasă a suprafeței. Ea este înviorată de „accidentele“ plastice care
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
să dezvolte posibilitățile de exprimare a elevilor, oral și în scris. În cadrul unei lucrări anterioare, am prezentat rezultatele unei microcercetări pe grup comparat cu el însuși, vizând impactul pe care îl are derularea proiectului asupra dezvoltării comportamentului creativ la elevi. Avansasem ipoteza că prin antrenarea potențialului creator al elevilor asistați în proiect, va crește nivelul factorilor intelectuali ai creativității: fluență, flexibilitate, originalitate, elaborare. Realizasem și un studiu comparativ referitor la acești parametri în stadiul inițial și final al proiectului, confirmându-se
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
de conjuncția hobbesiană dintre anarhie, egoism și egalitate? Ca să folosim jargonul științelor sociale, care sunt forțele relative ale "variabilelor endogene" (factori incluși în teorie) și ale "variabilelor exogene" (cei neincluși)? Vom reveni, în mai multe rânduri, la această întrebare pe măsură ce avansăm. Waltz și realismul structural Realismul "clasic" al lui Hobbes acordă importanță anarhiei și egoismului aproape în aceeași măsură. Deși realismul "neoclasic" (Rose 1998) a reintrat oarecum în atenție recent, cea mai mare parte a operei realiste, începând din anii 1970
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în măsura în care acesta este un adevăr, cei mai mulți non-realiști ar avea aceeași linie critică. Nu este nimic exclusiv realist în insistența ca politica externă să se bazeze pe un calcul rațional al costurilor și beneficiilor. Să notăm că, pe măsură ce această discuție a avansat, ne-am deplasat către argumente mai prescriptive ce contestă înțelepciunea urmăririi obiectivelor morale. Pe aceleași căi, realiștii accentuează deseori constrângerile asupra politicii externe impuse de misiunea de om de stat. De exemplu, Kennan apreciază că "obligația primară a oricărui guvern
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
precedent, dar indivizii deveniseră prizonieri ai diviziunii internaționale sociale a muncii, expuși forțelor descătușate ale pieței și exploatați de către noi forme ale producției manufacturiere, care transformase muncitorii în anexe ale mașinii (Marx 1977a: 477). Capitalismul, după cum considera Marx, reușise să avanseze enorm în ceea ce privește reducerea sentimentului de înstrăinare între societăți. Naționalismul, gândea el, nu are ce să caute în inima și mintea celor mai avansate secțiuni ale proletariatului, care erau angajate într-un proiect politic cosmopolit. Însă capitalismul era un sistem de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Habermas, Lyotard subliniază pericolele inerente în privilegierea unei noțiuni idealizate de dialog, mai ales că diversitatea radicală va fi sacrificată în decursul tentativelor de a ajunge la un consens. Marxiștii se vor întreba dacă aceste viziuni despre o lume care avansează spre un dialog mai extins și spre diversitate își pun problema modului în care inegalitățile materiale împiedică instituirea comunităților bazate pe contract și consimțământ. Lucrările lui Jacques Derrida, fondatorul deconstructivismului, merită atenție (pentru o discuție detaliată a se vedea Capitolul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
inactivă, creșterea populismului exclusivist (grupuri de extremă dreaptă, xenofobe și rasiste). Atunci când reflectăm la ordinile mondiale în schimbare, după cum spune Cox (1999: 4), scopul este acela de "a servi ca ghid de acțiune pentru a schimba lumea astfel încât omenirea să avanseze în ceea ce privește echitatea socială". Până la urmă, după cum susțin Cox (1989) și Maclean (1981), înțelegerea schimbării ar trebui să fie o funcție centrală a oricărei teorii a relațiilor internaționale. Deci, cu scopul expres de a analiza potențialul de transformări structurale în ordinea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ierarhie morală" fixă într-un cadru de "cosmopolitism subțire" (Linklater 1998: 161-8, 193-8). Este important de notat aici că această versiune a "cosmopolitismului subțire" plasează ideile de dialog și consimțământ în centrul proiectului. O altă versiune a cosmopolitismului a fost avansată, atât individual cât și împreună, de David Held și Daniele Archibugi (Archibugi și Held 1995; Archibugi 2002, 2004a). Lucrările lor pleacă de la o apreciere a pericolelor și oportunităților pe care globalizarea le aduce democrației. Cercetările lor caută să globalizeze democrația
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
state pentru a-și urmări obiectivele pe scena internațională. Presupunerea ce stă la baza acestui fapt este că statele sunt entități complet formate, sau definite, înainte de a începe negocierea pentru intrarea pe această scenă. Noțiunea revizuită de artă a guvernării avansată de postmodernism accentuează faptul că practicile politice ce fundamentează și mențin statul au efectul de a-l menține într-o continuă mișcare. Așa cum subliniază Richard Ashley (1987: 410) în articolul lui deschizător de drumuri, subiecții nu au o existență anterioară
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a curmezișul frontierelor statale, și mobilizate în jurul unor probleme de importanță globală, punând presiune asupra statelor, atât din interior cât și din exterior, simultan, pentru a reconfigura convingerile, prioritățile și politicile deja stabilite" (Connolly 1995: 23). O argumentație similară este avansată de Campbell. Potrivit lui Campbell (1998a: 208), regula ontopologiei produce o "cartografie morală" ce teritorializează democrația și responsabilitatea, limitând-o între frontierele statului suveran. Dar Campbell, ca și Connolly, este interesat de dezvoltarea unui spirit de pluralitate democratică ce ar promova
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ar întâmpla cu semnificația eticii în afara paradigmei subiectivității suverane? Există două variante legate de etică ce se dezvoltă ca urmare a reflecțiilor postmoderne asupra relațiilor internaționale. Una dintre ele contestă descrierea ontologică pe care se bazează argumentele etice tradiționale. Ea avansează o noțiune de etică ce nu se sprijină pe o limitare rigidă și fixă între interior și exterior. Cealaltă idee se centrează pe relația dintre bazele ontologice și argumentele etice. Ea se întreabă dacă ontologia trebuie să preceadă etica. Prima
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
395) Prin dezacordul său față de etica excluderii suverane, postmodernismul oferă o înțelegere a eticii detașată de limitările teritoriale. Etosul diplomatic este o etică "deteritorializată" ce se dezvoltă prin depășirea limitelor suverane. Această etică transgresivă se adaugă noțiunii deteritorializate de democrație avansate de Connolly. Cele două idei sunt subîntinse de o critică a suveranității statului ca bază pentru desfășurarea, organizarea și limitarea vieții politice. Cealaltă idee etică este avansată de Campbell. El îi urmează pe Derrida și Levinas prin punerea sub semnul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prin depășirea limitelor suverane. Această etică transgresivă se adaugă noțiunii deteritorializate de democrație avansate de Connolly. Cele două idei sunt subîntinse de o critică a suveranității statului ca bază pentru desfășurarea, organizarea și limitarea vieții politice. Cealaltă idee etică este avansată de Campbell. El îi urmează pe Derrida și Levinas prin punerea sub semnul întrebării a abordărilor tradiționale ce deduc etica din ontologie, în special o ontologie sau o metafizică a prezenței (Campbell 1998a: 171-92; Levinas 1969: Secțiunea 1A). Nu se
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
produceau noi relații de putere între state. Această provocare pentru realism nu a rămas fără răspuns. Așa cum explică Jack Donnelly în Capitolul 2 al acestui volum, în 1979 Kenneth Waltz a publicat Theory of International Politics (1979), în care a avansat o teorie realistă revizuită radical, ulterior etichetată ca "neorealism" sau "realism structural". Waltz a pornit de la două surse de inspirație intelectuală : modelul de construcție a teoriei propus de filozoful științei Imre Lakatos și teoria microeconomică. Primul l-a îndrumat să
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de coordonare, în literatura recentă pe tema ecologismului în Relațiile Internaționale apare ideea că ecologiștii rămân prea atașați față de modelul politicii suverane. Kuehls (1996), Dalby (1998) și Stewart (1997), iar dintr-un punct de vedere teoretic diferit și Wapner (1996), avansează toți același argument. Dalby susține, fiind de acord cu criticile ecologiste la adresa "gestiunii ecologice globale", că: "Dilema politică și ironia în acest caz fac ca alternativa la eforturile globale de administrare și anume, descentralizarea politică și controlul local, deseori enunțate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
șansele de reușită: cu cât Încercările sunt mai numeroase sau mai curajoase, cu atât probabilitatea ca norocul să apară este mai mare. Psihologii spun, În acest sens, că o condiție a reușitei actului de creație este disponibilitatea cercetătorului de a avansa ipoteze sau decizii cât mai Îndrăznețe, chiar revoluționare.) „Adevăratul curaj constă În a face fără martori ceea ce am fi În stare să facem În fața lumii Întregi.” (La Rochefoucauld) Pe fricos toți câinii sar. (Cel care n-are suficientă demnitate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]