20,245 matches
-
zâmbește zgribulit tata. Doina RUȘTI M-am născut într-un februarie apocaliptic, al epocii comuniste. Ziua de 21 decembrie 1989 m-a prins în față la Inter. Am făcut un liceu de limbi clasice și facultatea de același profil în Dulcele Târg. Un doctorat în simbologie. Am fost profesor de liceu, am lucrat prin edituri, iar acum sunt profesor universitar. Am debutat editorial în anul 1997, cu Dicționar de simboluri din opera lui HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea Eliade" \o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Cum se considera o femeie pricepută la bărbați (nu degeaba se măritase de trei ori), a zărit în ochii tânărului conducător o licărire de interes cu care era obișnuită. Amuzată, a povestit apoi tuturor că acesta i-a făcut ochi dulci. Ba chiar susținea că ar putea să se ducă oricând la el în audiență la București să-i ceară un apartament. Statul român avea atunci apartamente la discreție, se stătea la rând pentru ele, dar cei mai nerăbdători găseau întotdeauna
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu fân, 39 câble de ovăz, 5 măji de sare, 5 ferdele de pătrunjel, 2 ferdele de ceapă roșie, 1 ferdelă de usturoi, 1 font de rășină, bumbac pentru fitil la lumânări de 40 de bani,14 ferii de lapte dulce, și 5 ferdele de mazăre românească. În iarnă din când în când au venit în satul nostru ca invitați ai domnului plutonier, mai mulți oficiali care ne-au mâncat 9 câble ovăz și 3 care cu fân». Aceștia erau desigur
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Cireșul (Cerasum avium) tot din familia rozaceelor, un pom care atinge înălțimea de 8 - 12 metri, pe lângă că dă un fruct, gustos, apetisant, aromat, de culori îmbietoare în nuanțe dela roz deschis la rubiniu aprins sau în nuanțele chihlimbarului, drupă dulce sau dulce amăruie, foarte mult degustat de oameni, mai dă și un lemn mult solicitat de industria de mobilă. Nu trebuie să ne scape din vedere Nucul, (Juglans regia), din familiajuglandaceelor , la care cârțișoreanul, dar mai ales boreasa lui țin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
avium) tot din familia rozaceelor, un pom care atinge înălțimea de 8 - 12 metri, pe lângă că dă un fruct, gustos, apetisant, aromat, de culori îmbietoare în nuanțe dela roz deschis la rubiniu aprins sau în nuanțele chihlimbarului, drupă dulce sau dulce amăruie, foarte mult degustat de oameni, mai dă și un lemn mult solicitat de industria de mobilă. Nu trebuie să ne scape din vedere Nucul, (Juglans regia), din familiajuglandaceelor , la care cârțișoreanul, dar mai ales boreasa lui țin foarte mult
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
foarte frumos parfumate și foarte delicioase la gust. Afinul (Vaccinium myrtillus) este un arbust scund foarte răspândit în zonele de munte, la altitudini de 1000 - 1500 metri, foarte căutat de om pentru fructele lui bace, negru albăstrui cu gust specific dulce acrișor și cu excelente proprietăți curative mai ales în afecțiunile gastrice. Ca și Murul (Morus ), aparținând genului Rubus, tot din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă (rug) care produce flori mici albe minunate și fructe negre delicioase din care cârțoroșenii noștri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Geranium pheum), Foiță moartă (Geranium pusillum), Ciocul berzii (Geranium columbinum, Geranium palustre, Geranium pratense) Familia Balsaminacee. Slăbănog (Impatiens nolitangere) Familia Leguminose-Papilionacee. Grosamă (Genista ovata), Grosamă măruntă (Genista germanica), Peană de hohotic (Genista tinctoria), Drob (Genista pilosa, Cytisusleucothrius, Cythisus rathisbonensis), Rădăcină dulce (Ononis harcina, Glycyrriza echinata), Afun ciorăsc, Aripă de cuc (Medicago falcata) Trifoiul roșu (Trypholium pratense)Tripholium panonicum), Ciucurul popii, Ungia calului (Trypholium ochroleucom), Coada mâții (Trypholium arvense), Trifoiul alb (Tripholium repens), Trifoiul sălbatec (Trypholium aureum, Trypholium incarnatum, Trypholium montanum), Ghizdeiul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
numele locului - «La Arinii morii». Pentru că morile erau plasate în mijlocul unui ariniș. Acolo, în treacăt fie zis, se afla un număr impresionant de cuiburi de berze. Tradiția ne mai spune că acolo a existat cândva un păr bătrân, cu fructe dulci și zemoase și două mori. Că în curtea fiecarei mori exista câte o casă cu grajd și șură în care se adăposteau căruțele cu animalele de tracțiune ale gospodarilor veniți să-și macine producția de cereale, care datorită aglomerației erau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
căzut mai întîi poc ! în fund și dup-aia s-a lăsat moale, cu fața ca varul ; desi gur, n-a murit din asta ; Popularele, scurte și îndesate, rustice de-a dreptul, ca niște țărăncuțe cu pulpele groase, cu hîrtia dulce, din trestie de zahăr, și tari de-ți dădeau lacrimile ; H. Upmann, dragele de ele, venite parcă dintr-o altă lume, din lumea mor ților, desigur, fiindcă aveau un puternic iz de mortă ciune (sau de picioare - niciodată n-am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și el și prinse de la jumătate prima strofă. Era cîntecul pe care îl cunoaștea foarte bine, acela cu cîrciuma-n rai. și el știa un cîntec, ce ? numai Cristi ?... La refren, cei doi veri își uniră victorioși vocile : „Hei, hei, vinu-i dulce/ Cine-l bea nu se mai duce/ Hei, hei, vinu-i acru/ Cine-l bea se duce dracu’“. Cînd ajunseră la „și cei patruzeci de sfinți/ Stau toți cu furtunu-n dinți“, Dănuț se aștepta să se rîdă, pentru că lui i se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
iubit-o din clasa a doua pînă într-a cincea, cînd m-am mutat la o altă școală. Desigur, am iubit-o în tăcere ; ea nu se prea uita la mine, ci la premiantul clasei, Alexe. Mie îmi făcea ochi dulci, la vremea respectivă, colega mea de bancă, Popescu Denisa, care, la un moment dat, mi a spus, înroșindu-se, ce înseamnă CFR citit de la stînga la drepta, apoi invers și iarăși de la stînga la dreapta : „Carol Fute Regina, Regina Face
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
E Dulcea Bucovina potirul de cobalt În care Cerul urca din izvoare, Pădurile coboară din înalt, Iar graiu-i scris pe straie și covoare. Cand naștem prunc, încins cu Tricolor, Sădim un pom sau ctitorim fântână, Dormim pe coasă, la capăt de ogor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by George L. Ostafi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93269]
-
Orice sfârșit ni-e clipă de-nceput Și orice asfințit ni-e răsărit de soare. Ni-e chiotul în horă un hultan, Iar plânsul îl ascundem sub pleoape; Și înfruntăm napraznic uragan, Știind că Ștefan Vodă e pe-aproape. E Dulcea Bucovina copilă din Carpați Cu iia zdrentuita-n toiul verii, Mereu jelita de stejarii-frati Pentru zălogul dat pe la imperii. E Dulcea Bucovina potirul de cobalt În care Cerul urca din izvoare, Pădurile coboară din înalt, Iar graiu-i scris pe straie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by George L. Ostafi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93269]
-
hultan, Iar plânsul îl ascundem sub pleoape; Și înfruntăm napraznic uragan, Știind că Ștefan Vodă e pe-aproape. E Dulcea Bucovina copilă din Carpați Cu iia zdrentuita-n toiul verii, Mereu jelita de stejarii-frati Pentru zălogul dat pe la imperii. E Dulcea Bucovina potirul de cobalt În care Cerul urca din izvoare, Pădurile coboară din înalt, Iar graiu-i scris pe straie și covoare.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by George L. Ostafi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93269]
-
în carte o altfel de vorbă decât cea publicată la tot pasul și lăudată nevoie mare, că va candida la nu știu ce premiu literar pentru că așa și pe dincolo... În primul rând, cuvintele te cheamă pentru că totul e scris într-o dulce și curată limbă română, cu citate convingătoare că se poate scrie fără a recurge la vulgarități și trivialități... Cartea poate fi socotită, după părerea mea, abecedarul dar și ghidul de muncă al oricărui pedagog, indiferent de locul unde predă și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
perioadele încărcate ale anului școlar (teze trimestriale, teze de sinteză, examene). Se știe că la vârsta adolescenței somnul este deosebit de plăcut și necesar. Din această cauză posibilitatea de a ne trezi singuri, în zorii dimineții, când somnul este cel mai dulce, era exclusă. Cei ce doreau să fie treziți înainte de a suna deșteptarea trebuiau să-l plătească pe elevul care făcea de planton în ultimul schimb, ca să facă acest lucru. Când reușeam să ne dezmeticim din somnul profund, ne echipam în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și de îmbrăcăminte (care trebuiau să fie cât mai plăcute), de însușirea și practicarea unor purtări frumoase în relațiile cu fetele, de compunerea unor scrisori cât mai sentimentale care să meargă la inima adresantei. Corespondența cu Mărioara era una din dulcile poveri care îi consuma o bună parte din timpul dedicat gândurilor și trăirilor idilice. O săptămână întreagă dura alcătuirea scrisorii în nenumărate variante până ce aceasta căpăta conținutul dorit. Două săptămâni aștepta nerăbdător răspunsul. Între expedierea misivei și primirea răspunsului timpul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
întărește sensul cunoscutei zicale strămoșești „Omul sfințește locul”. Se remarcă fluența și acuratețea stilului autorului, bine subliniate de altfel de către prefațatorul primei ediții a cărții, scriitorul I.N.Oprea: „În primul rând, cuvintele te cheamă pentru că totul e scris într-o dulce și curată limbă română...” Îndrăznesc a spune că această carte a lui Vasile Fetescu este una care merită a se afla la îndemâna oricărui tânăr care aspiră la cariera didactică ori care deja a luat catalogul sub braț. Dacă mi-ar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care le întâlnea în cale, rupând adesea poduri, dislocând case, smulgând bucăți de pădure, cărând astfel spre țara de jos toate bogățiile munților. Atâta merita Iașul? Bahluiul acesta infect. (Mai târziu, când am știut ce mincinos e cântecul "Dâmboviță, apă dulce", sau care poate fi sensul real al cuvintelor "cine bea nu se mai duce", am exclamat: Atâta merită Capitala?) De aceea Bahluiul e printre puținele râuri pe care nu le-a cântat nici un poet, care n-a inspirat pe nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a numit "du soleil en bouteilles" (comparație care se potrivește de minune untdelemnului de Cotnari); despre care, nu rareori, se spune "sângele Domnului" (figură care-mi evocă întotdeauna parfumatul vin roș de Socola); sau care, uneori, ia tonuri calde și dulci, amintind nuanțele rubinului sau altor nestimate (cum e cazul vinului de Uricani). Că, în fine, între actuala decadență a Iașului și declinul podgoriilor sale, americanizate, industrializate, modernizate, nu se poate să nu existe o relație strânsă, pentru că relația aceasta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am avut grija să fac cunoscut din timp sosirea mea. Iar când m-am oprit în fața casei primitoare, unde știam că patul meu e-ntotdeauna pregătit, în calda atmosferă familială a încăperilor pline de parfum de lucruri vechi și de dulci arome, casa dormea în întunerec, ca o ființă trudită. Nici un scrupul, de bună seamă, n-ar fi trebuit să mă oprească de apăsa butonul soneriei. Casa bătrână s-ar fi trezit numaidecât; s-ar fi umplut de lumină, de mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dac-ați găsit cu adevărat ceva bun, e al Iașului, nu al meu". Reamintindu-mi-le acum, în singurătatea nopței acesteia de Noembrie, în umbra care mă-mpresoară de pretutindeni și în adâncimea căreia ochii mei caută zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuei, cu silueta fină a mănăstirei și palatelor sale domnești, și întreg, mărețul decor din care e făcută inalterabila frumusețe a vechei capitale, cuvintele aceste iau în cugetul meu valoarea unei solemne și pioase mărturii de credință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
limpede și curată. Acei cărora li este sete se mulțumesc văzând această cișmea cu două țevi, din care curge ca și din ochi de amanți, și care vor pomeni că Grigori-Bey a făcut fericit orașul Iași, aducându-i această apă dulce ca mierea. 1765". Pag. 71. "Săraci, foarte săraci, aparii aceștia duceau, și la propriu și la figurat, o grea povară." (Foto-Regal) Pag. 72. Biserica Golia, datând din sec. al XVI-lea, dar refăcută și înfrumusețată în sec. următor de Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Albumul României", în care Gara figurează în vechiul ei aspect, înainte dar de a i se fi făcut toate reparațiunile și simplificările ce se văd astăzi și care-i falsifică ținuta originară. Pag. 288. "...Ochii mei caută zadarnic să deslușească dulcea curbă a dealului Cetățuiei, cu silueta fină a mânăstirei și palatelor sale domnești." (Foto-Regal) NOTE cu privire la text În căutarea trecutului (pag. 15-25). Epoca din viața Iașului pe care lucrarea aceasta o îmbrățișează corespunde cu anii copilăriei, adolescenței și tinereței mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
spunea ceva de genul că, dacă ar fi să moară, ar prefera să se întâmple la toamnă, nu acum, primăvara, când natura a înverzit. Mărturisea, deci, o situație tragică. Numai că pe fraga rujată a buzelor era întipărit un zâmbet dulce, atât de dulce... Folcloriștii sar lansa, probabil, în speculații - „detașarea mioritică a românului în fața morții“ etc. etc. Ei, aș! Cu siguranță, coconița noastră se gândea la „mia de parai“ pe careo câștigase duminica trecută la o nuntă. Pe scurt: ăsta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]