16,853 matches
-
opera acestui pionier al zborurilor în cosmos. Pentru a-și putea câștiga existența, la vârsta de 52 de ani, a trebuit să ia viața de la capăt, din punct de vedere profesional. Pe 1 mai 1987 a devenit membru fondator și redactor al publicației " Mikroelektronik", organul de specialitate al Societății de Microelectronică afiliată Asociației Electrotehnicienilor Germani, pe care a redactat-o mai mult de nouă ani, până la pensionare. După o lungă și grea suferință, datorată unei boli necruțătoare, a încetat din viață
Hans Barth () [Corola-website/Science/309824_a_311153]
-
Italia, împreună cu Martha, unde termină nuvela "Îndeplinirea dragostei" (publicat în 1911). La 15 aprilie 1911 Musil se căsătorește cu Martha Marcovaldi, după divorțul acesteia. Din 1911 în 1914 lucrează ca bibliotecar la Universitatea Tehnică din Viena. În februarie 1914, devine redactor al prestigioasei reviste literare berlineze "Die Neue Rundschau". Se instalează la Berlin, împreună cu Martha. Declarația de război din august 1914 dă peste cap viața lui Musil. "Războiul s-a prăbușit peste mine ca o boală, ca o febră care o
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
Bruneck. La 20 martie este transferat la Innsbruck, iar la 8 aprilie la Praga-Karolinenthal pentru o neurastenie depresivă, unde îl întâlnește pe Franz Kafka. Odată restabilit, Musil este detașat de pe front la 20 aprilie și numit la 9 iulie 1916 redactor la ziarul militar "Die Soldaten-Zeitung", unde va scrie texte anonime. Rămâne în acest post mai puțin de un an, fiindcă la 15 aprilie 1917 ziarul este desființat, iar Musil trimis alături de comandantul armatei din Isonzo la Adelsberg, în Slovenia. Promovat
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
este desființat, iar Musil trimis alături de comandantul armatei din Isonzo la Adelsberg, în Slovenia. Promovat căpitan la 17 noiembrie 1917, își petrece sfârșitul războiului la Viena, la Kriegpressequartier, unde este însărcinat să se îngrijească de moralul trupelor. Devine de asemenea redactor al primului număr al ziarului naționalist "Patria" ("Die Heimat") care apare la 1 martie 1918. Experiența războiului va fi pentru el decisivă. Multe din scrierile sale ulterioare vor examina războiul și consecinețele sale asupra civilizației, gândirii și artei. Multe din
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
anilor 1960, o perioadă de mari prefaceri sociale pentru Suedia. Steve Sem-Sandberg este și laureatul "Premiului pentru literatură" al cotidianului Aftonbladet (1996). Pentru romanul "Ravensbrück" a fost nominalizat la "Premiul August" și "Premiul Consiliului Nordic". În prezent, Steve Sem-Sandberg este redactor cultural al prestigiosului cotidian suedez Svenska Dagbladet. În anul 2008 Premiul Marin Sorescu a fost decernat scriitoarei suedeze Nina Burton, Nina Burton (n. 1946) a publicat până în prezent zece volume de poezie și eseistică. Ultimul dintre ele, "Un răspuns în
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
româno-suedeză "Noi corespondențe lirice/Ny Lyrisk brevväxling", apărută în 2002. Laureatul Premiului Marin Sorescu în 2014 este John Swedenmark, John Swedenmark (n. 1960) este autorul unui impresionant corp de eseuri de critică literară, teoria traducerii și psihoanaliză. Din 2007 este redactor cultural al ziarului Arbetet, în 2014 fiind desemnat Redactorul anului. Este de asemenea un foarte apreciat traducător. Laureatul Premiului Marin Sorescu în 2015 este Helena Eriksson, Helena Eriksson (n. 1962) este o personalitate cunoscută în lumea literară suedeză, fiind activă
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
2002. Laureatul Premiului Marin Sorescu în 2014 este John Swedenmark, John Swedenmark (n. 1960) este autorul unui impresionant corp de eseuri de critică literară, teoria traducerii și psihoanaliză. Din 2007 este redactor cultural al ziarului Arbetet, în 2014 fiind desemnat Redactorul anului. Este de asemenea un foarte apreciat traducător. Laureatul Premiului Marin Sorescu în 2015 este Helena Eriksson, Helena Eriksson (n. 1962) este o personalitate cunoscută în lumea literară suedeză, fiind activă nu doar ca poet, ci și ca redactor și
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
desemnat Redactorul anului. Este de asemenea un foarte apreciat traducător. Laureatul Premiului Marin Sorescu în 2015 este Helena Eriksson, Helena Eriksson (n. 1962) este o personalitate cunoscută în lumea literară suedeză, fiind activă nu doar ca poet, ci și ca redactor și traducător. A tradus printre altele opere semnate de Anaïs Nin și Marguerite Duras și a făcut parte din redacția publicației culturale Ord & Bild din Göteborg și a publicației OEI specializată în publicarea de studii specializate de artă și lirică
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
semestre. Temporar a lucrat în schimbul de noapte ca corector la cotidianul de limbă germană "Neuer Weg" (București). Din 1952 până în 1988, când a rămas văduvă, a fost căsătorită cu scriitorul de limbă germană Arnold Hauser Din 1955-1968 a lucrat ca redactor pentru cărți de limbă germană la Editura Tineretului (București). În anul 1969 a devenit redactor șef la Editura Kriterion (București), unde a condus direct secțiunea de limbă germană în perioada 1969-1991. Deasemenea a condus și secțiile pentru cărți în limbile
Hedi Hauser () [Corola-website/Science/309881_a_311210]
-
Weg" (București). Din 1952 până în 1988, când a rămas văduvă, a fost căsătorită cu scriitorul de limbă germană Arnold Hauser Din 1955-1968 a lucrat ca redactor pentru cărți de limbă germană la Editura Tineretului (București). În anul 1969 a devenit redactor șef la Editura Kriterion (București), unde a condus direct secțiunea de limbă germană în perioada 1969-1991. Deasemenea a condus și secțiile pentru cărți în limbile sârbo-croată, ucraineană, slovacă, tatară, turcă si idiș. Despre activitatea la Editura Kriterion Hauser precizează într-
Hedi Hauser () [Corola-website/Science/309881_a_311210]
-
Paris, Prus a refuzat, din varii motive, să-l întâlnească pe unul dintre atacatorii lui, acuzându-l că i-a distrus viața, referindu-se la faptul că i-au cauzat sau accentuat agorafobia. În 1882, la recomandarea unui mai vechi redactor-șef, profetul pozitivismului polonez,Aleksander Świętochowski, Prus a reușit să devină redactor-șef la cotidianul de știri din Varșovia (Nowiny). Prus a reușit, în cea mai pozitivista manieră, să-l facă un observator al faptelor sociale-un instrument pentru dezvoltarea
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
dintre atacatorii lui, acuzându-l că i-a distrus viața, referindu-se la faptul că i-au cauzat sau accentuat agorafobia. În 1882, la recomandarea unui mai vechi redactor-șef, profetul pozitivismului polonez,Aleksander Świętochowski, Prus a reușit să devină redactor-șef la cotidianul de știri din Varșovia (Nowiny). Prus a reușit, în cea mai pozitivista manieră, să-l facă un observator al faptelor sociale-un instrument pentru dezvoltarea țării sale. Cu toate acestea, în mai puțin de 1 an, Nowiny-
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
și inițiativă el era generos și gata de sacrificii... Episcopul Iuliu Hossu și-a concentrat generozitatea într-o Chemare adresată românilor din Ungaria pentru ajutorarea evreilor, text aflat, după mărturia profesorului Raoul Șorban, în arhiva personală a lui Gh. Giurgiu, redactor-șef al ziarului "Ardealul" din Cluj, în anii 1940-1944. Eu însumi, însoțit de Ernest Hatsezgi, l-am vizitat pe ministrul prof. Emil Hațieganu. Cererea mea a fost să intervină la autoritățile din București în favoarea refugiaților care vor sosi acolo, nu
Moshe Carmilly-Weinberger () [Corola-website/Science/309917_a_311246]
-
(n. 27 martie 1959, Apateu, județul Arad) este un critic și istoric literar român. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1986. Face parte din gruparea echinoxistă. A lucrat ca profesor la Deva (1986-1990), redactor și secretar general de redacție la revista „Apostrof” din Cluj (1990-1991), iar apoi cercetător la Centrul de Studii Transilvane din Cluj. Din 1994 devine lector la Facultatea de Litere din Cluj, în prezent fiind conferențiar la Facultatea de Teatru și
Liviu Malița () [Corola-website/Science/309939_a_311268]
-
Având hramul "Sf. Dumitru", biserica a fost folosită de comunitate până în anul 2010, an în care a fost terminată noua biserică de zid. Povestea mișcătoare a acestui lăcaș a fost scoasă la lumină de istoricul ardelean Augustin Bunea și de redactorul revistei "Rĕvașul", Elie Dăianu. Aceștia au publicat un document păstrat în arhiva parohiei din Stoboru și tradițiile locale care indică începuturile bisericii de lemn într-o mănăstire din hotarul satului Stoboru. Documentul este o scrisoare scrisă în română cu caractere
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
A fugit din România și s-a refugiat în Ucraina. Între anii 1922-1924, Grigore Borisov, cunoscut sub pseudonimul de Starîi (Moșneagul), a studiat la Universitatea Comunistă I.M. Sverdlov, activând în paralel în Comitetul de partid din regiunea Odessa. A fost redactor al primului ziar în limba română din RSSA Moldovenească, intitulat "Plugarul Roșu". Pentru a arăta că românii din Basarabia doresc să facă parte din viitoarea Uniune Sovietică, Comitetul Central al Ucrainei a convocat, la data de 8 octombrie 1924, o
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
o publicatie proprie lunara numita "21 Decembrie", din care au apărut 5 numere (august-decembrie 2001) dar care și-a încetat activitatea din lipsă de fonduri. Director al ziarului era George Călin, iar colectivul de redacție cuprindea pe Dan Cristian Ionescu (redactor șef), Sorin Soare (redactor șef adjunct), Ștefan Boran (secretar general de redacție). Ziarul a fost folosit și pentru a ataca vechea conducere a asociației, "tandemul" foștilor deputați Adrian Dumitrescu - Constantin Aferăriței, dar si abuzurile guvernului Nastase. În 2006, reprezentanții asociației
Asociația 21 Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/309282_a_310611]
-
numita "21 Decembrie", din care au apărut 5 numere (august-decembrie 2001) dar care și-a încetat activitatea din lipsă de fonduri. Director al ziarului era George Călin, iar colectivul de redacție cuprindea pe Dan Cristian Ionescu (redactor șef), Sorin Soare (redactor șef adjunct), Ștefan Boran (secretar general de redacție). Ziarul a fost folosit și pentru a ataca vechea conducere a asociației, "tandemul" foștilor deputați Adrian Dumitrescu - Constantin Aferăriței, dar si abuzurile guvernului Nastase. În 2006, reprezentanții asociației au cerut redeschiderea dosarelor
Asociația 21 Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/309282_a_310611]
-
a studia dreptul. A renunțat la studiile de drept și a călătorit, întâi la Paris, apoi la New York, unde a locuit între 1921 și 1924.. La New York a activat și ca jurnalist la publicații comuniste americane. În 1924 a devenit redactor la "Czernowitzer Morgenblatt", ziar liberal evreiesc de limbă germană, care a apărut între 1918 și 1940 la Cernăuți. În paralel, avea diverse colaborări externe la "New Yorker Volkszeitung" și la unele periodice din România ("Der Nerv" din Cernăuți, "Das Ziel
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
Sus la masa raiului: culegere de colinde din fonoteca societății române de radiodifuziune”. Aceasta conține, pe lângă versuri, două CD-uri cu colinde difuzate în cadrul emisiunii „Miorița”, la Radio România, începând cu 1957. Majoritatea acestora au fost culese și înregistrate de către redactorul George Antofi. În 2003 fundația culturală TerrArmonia a editat două volume intitulate „Colinde românești”, sub îndrumarea lui Ioan Bocșa. Această antologie cuprinde un studiu introductiv, partituri, texte grupate pe tipologii și două CD-uri cu colinde culese de pe teren. Multimedia
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
poet, prozator, teoretician, critic, istoric al culturilor / civilizațiilor, al religiilor, lingvist, publicist, editor și traducător. A scris și publicat 41 de lucrări științifice și beletristice. În prezent este profesor titular la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, director al Editurii Aethicus, redactor-șef al "Anuarului de martie", redactor la "Rostirea românească" și "Orient latin". Este căsătorit cu poeta / anglista Gabriela Pachia (cu care are doi copii: Mihai Pachia, n. 1984, si Floriana Pachia, n. 1988). După absolvirea școlii elementare din localitatea natală
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
culturilor / civilizațiilor, al religiilor, lingvist, publicist, editor și traducător. A scris și publicat 41 de lucrări științifice și beletristice. În prezent este profesor titular la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, director al Editurii Aethicus, redactor-șef al "Anuarului de martie", redactor la "Rostirea românească" și "Orient latin". Este căsătorit cu poeta / anglista Gabriela Pachia (cu care are doi copii: Mihai Pachia, n. 1984, si Floriana Pachia, n. 1988). După absolvirea școlii elementare din localitatea natală, Tatomirești, a gimnaziului din comuna Brădești
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
Comterra's Academy» - București, 2001), "Contemporanul" (București, 1968 - 1969), "Contrapunct" (București, revista a Uniunii Scriitorilor, 1991), "Convergente Românești / Romanian Convergences" (Londra, 1985 - 1987), "Dacia magazin" (New York - Dacia Revival Internațional, 2005, 2006, 2007), "Dreptul la timp" (la care a fost și redactor - Timișoara, 1990), "Familia" (Oradea, 1971; 2005, 2006), "Haiku" (București, revista de interferente culturale româno-japoneze, 1990 - 1992), "Inédit" (La Hulpe / Belgia - revue mensuelle du Groupe de Reflexion et d’Information Littéraires, 1997 - 2007), "Înainte" (cotidian, Craiova, 1966 - 1969), "Jalons" (Paris / Franța
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
Șerbia, Novi Sad, 1995 - 2007), "Lumină Lină / Gracoius Light" (New York, 2004 - 2006), "Mozaicul" (Craiova, 2005, 2007), "Negru pe alb" (Odobești, 2007), "Neue Literatur" (București, 1989), "Oglindă literară" (Focșani, 2005 - 2007), "Orient latin" (Timișoara, 1996 - 2007, unde, din 2005, este și redactor), "Orizont" (Timișoara, 1968 - 1969; 1971; 1983 - 1989), "Orte" (Elveția / Zürich; 2005), "Pro Saeculum" (Focșani, 2005 - 2007), "Radix" (revue bilingve de culture - Mornimont / Belgique, 1991), "Ramuri" (Craiova, 1966 - 1969; 1977; 1980 - 1987), "Renașterea bănățeana" (cotidian timișorean, unde I.P.T. a sustinut rubrică
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
până în 23 noiembrie 1996; 2004), "Rétro-Viseur" (Lille / Franța, 2003), "Rivista Internazionale di Letteratura / Revue Internaționale de Littérature / Internațional Review of Literature "Fleurs de Lune"" (La Spezia / Italia, 2000), "Rostirea românească" (Sibiu / Timișoara, 1995 - 2006, unde, din 2005, a fost și redactor), "Steaua" (Cluj-Napoca, 2002), "Sfârșit de mileniu" (Craiova-Bechet, 1996 - 2000), "Tomis" (Constantă, 1968), "Transilvania" (Sibiu, 1983 - 1988; 2003), "Unu" (Oradea / Târgu-Jiu, 2006, 2007) etc. Web-reviste la care Ion Pachia-Tatomirescu colaborează: "Agero" (Stuttgart, 2006, 2007), "Mouvances" (Canada / Montréal, 2006, 2007), "Noi, Nu
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]