19,182 matches
-
de gunoi. Sigur, e complet inofensiv o invitație de a evada un pic din viața de toate zilele. Sau ar fi complet inofensiv, dacă invitația n-ar fi făcută cu un asemenea dispreț pentru viața de toate zilele. Eu sînt stăpînul vieții mele, declară supraomul nostru la sfîrșit, în timp ce glontele lui superdirecționat slalomează printre prăpădiții care lucrează în contabilitate și tremură în fața șefilor și acceptă să trăiască sub un papuc mai nașpa decît al Angelinei Joliei. Tu ce-mi poți spune
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și cellalt, Dunărean, Parcă e la fel: viclean, Nu știe să păstorească Turma noastră țigănească! Cuvântarea secretarului Ce spune notarul, E adevărat Omul asta, frate Ne-a exasperat! Și mult ne-am dori Să-l putem goni Să rămânem noi Stăpâni peste oi! Cuvântarea lui Buzoian Oițe - ascultați Cum să cuvântați De m-or depărta De la turma mea! De la voi aștept Ca să spuneți drept Cum am încercat Și am tot luptat Suflete s-adun Pentru Domnul bun Și să fie-n
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
BACALAUREAT, CÎT ȘI PE CEA DE FACULTATE România comunistă nu a făcut nici ea excepție de la acest fenomen schizofrenic și nici nu avea cum să facă excepție, atâta timp cât modelul a fost, după 1945, cel sovietic. Un exemplu notoriu este Ceaușescu, stăpânul absolut al României timp de un sfert de veac, omul care a devenit în anii 70-80 obiectul unui cult al personalității inspirat de tradiția maoista și de cea nord-coreeană. Predecesorul lui Iliescu la conducerea României, Nicolae Ceaușescu, a început încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
fi atins decât printr-o transformare a sistemului politic din RDG" Erich Honecker, interviu acordat ziarului "Berliner Wochenpost", 21 noiembrie 1990). Este, probabil, una dintre cele mai importante dezvăluiri asupra culiselor geostrategice ale răsturnării comunismului în întreaga Europa de Est, făcută de stăpânul STASI. De remarcat este faptul ca Honecker vorbește de schimbări planificate de multă vreme, nu numai la scară europeană, ci și mondială. Evenimentele ulterioare lui '90 au confirmat această direcție: eliminarea lui Mobutu, Suharto etc. pledează pentru un proces continuu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
contractul dintre frații Elias (Elie) și Michael (Mike) Nassar și El Ghadban Wael - libanezi asociați la firma Ema Trading cu Romtehnica, întreprinderea de comerț exterior a Ministerului Apărării Naționale (M.Ap.N.), din aprilie 1991, devenită regie autonomă, controlată, însă de aceiași stăpâni. Contractul libanezilor cu Romtehnica prevedea o vânzare de arme și de muniție pentru infanterie și artilerie, specifice fostului Tratat de la Varșovia. La început, frații Nassar au plătit armamentul în dolari. Apoi s-a convenit că plata să se facă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
deoarece creierul întregii afaceri este o cunoștință mai veche a noastră, pe care l-am întîlnit atunci când ne-am ocupat de tentacula Bancorex și ventuza să, Valeologia: Vitali Ustroi (Usturoi), mină dreapta în România a celebrului mafiot rus Boris Birustein. Stăpânul absolut, timp de mai mulți ani, al mafiei moldoveano-ucrainene, fost ofițer în forțele speciale sovietice "Spetznaz". 1. MAFIA SPENTZNAZ ÎN ROMÂNIA Afacerea derulată în noaptea de 16/17 aprilie 1998, care a hipnotizat săptămâni la rand mass-media, a fost pusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
se afla via boierului Jac Marcopol, pășteau iarbă fragedă și gustoasă doi juncani în vârstă de doi-trei ani, cu părul sur, coarne frumos aduse pe spate, semănând foarte bine între ei, că nu-i putea deosebi unul de altul, decît stăpânul lor. Animalele pășteau și priveau din când în când spre stăpân, ca doi copii ce nu se încumetă să se depărteze de părintele lor. Nu se îndepărtau nici unul de altul, de parcă își presimțeau soarta lor de a munci în pereche
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
doi juncani în vârstă de doi-trei ani, cu părul sur, coarne frumos aduse pe spate, semănând foarte bine între ei, că nu-i putea deosebi unul de altul, decît stăpânul lor. Animalele pășteau și priveau din când în când spre stăpân, ca doi copii ce nu se încumetă să se depărteze de părintele lor. Nu se îndepărtau nici unul de altul, de parcă își presimțeau soarta lor de a munci în pereche când vor ajunge buni de jug. Stăpânul lor, Costache Gheorghiu, stătea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
când în când spre stăpân, ca doi copii ce nu se încumetă să se depărteze de părintele lor. Nu se îndepărtau nici unul de altul, de parcă își presimțeau soarta lor de a munci în pereche când vor ajunge buni de jug. Stăpânul lor, Costache Gheorghiu, stătea pe o buturugă de stejar bătrân ce căzuse doborât de vânt, și privea în preajmă la frumusețea pădurilor, a cerului albastru închis, ascultând glasurile păsărilor ce parcă ridicau imn de slavă spre Dumnezeu pentru bunătățile ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
juncanii spre casă, se saluta cu consătenii care îi ieșeau în cale, trecu pe lângă postul de jandarmi ce se afla pe vremea aceea la marginea târgului, apoi privi în treacăt la prăvăliile evreiești ce abia se deschiseseră și ai căror stăpâni măturau și stropeau prin fața prăvăliilor. El era bine cunoscut de negustorii din Pungești, de multe ori le transporta, cu căruța și caii săi, știuți de toată suflarea, chiar pe numele lor; Murgu, era cel înhămat pe dreapta, partea „din brazdă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu copitele din spate în sacul cu fân, care se ridica și iar o lovea în spate. Manevra aceasta dura până ce Mița, răpusă de oboseală, lăsa în pace sacul și începea să mănânce cu poftă tainul pus în fața botului de către stăpân. Așa i-a dezvățat Costache de năravurile lor dar îi îngrijea cu migală, hrănindu-i bine țesălându-i și periindu-i în fiecare zi, așa cum se deprinsese, pe când își făcea armata. Mergând mai departe pe șosea, Costache trăgea cu ochiul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
maică-si, urmând să caute pe cele lipsă și să hotărască cauza lipsei acestora; Maria împreună cu Mihăiță s-au îndreptat spre grajdul vitelor pentru a mulge cele două vaci, Mândrolea și Joiana. Se știe că numele vitelor este dat de stăpâni, după ziua când au fost fătate, adică Mândrolea a apărut pe lume într-o miercuri iar Joiana întro joi. Cele două vaci mugeau încetișor, chemându-și astfel vițeii la supt, dar știind că hrănirea odraslelor se petrece în același timp
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au fost fătate, adică Mândrolea a apărut pe lume într-o miercuri iar Joiana întro joi. Cele două vaci mugeau încetișor, chemându-și astfel vițeii la supt, dar știind că hrănirea odraslelor se petrece în același timp cu mulsul de către stăpâni, care au grijă să le îndulcească traiul cu porția de tain pus în dreptul boturilor lor. Mândrolea era o vacă înaltă, ciolănoasă, cu păr roșcat bătând spre galben, avea coarne mari și arcuite ca ale unei rădaște iar ochii mari aveau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să cumpere pământul lui Dohotaru, de pe dealul Teilor; da’ tu știi că nu au dreptul, că sunt „venetici”, așa că ce-ar fi să închei actele de vânzare cumpărare pe numele tău și te învoiești cu ei, că ei sunt adevărații stăpâni. Ghiță se gândește că nu-i chiar curată propunerea făcută de nevastă-sa dar Marița, care se aștepta la un astfel de răspuns, a purces să-l sfădească, făcându-l mototol, că nu-i bun de nimic în gospodărie și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
gând ascuns.” (Ce vulpe șireată!) „Da, măi băiete” spuse taică-su Ion, „e adevărat că legea este proastă dar dacă nu se poate altfel, fă cum zice Marița. Ghiță este un om de treabă și va recunoaște că tu ești stăpânul pământului.” își aminti cum au făcut actele după învoiala lor, punându-l ca proprietar pe Ghiță Ciotacu, pe ogorul abia cumpărat. A semănat și l-a lucrat cum se cuvine, prășind porumbul la vremea potrivită. în toamnă când era la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la biserică s-a citit ultima evanghelie. Când preotul și dascălii au cântat, cu glasuri înalte și tânguitoare , tristul tropar, „veșnica ei pomenire”, plânsul celor de față s-a întețit, nici măcar bărbații mai tari de fire nu s-au putut stăpâni. După încheierea slujbei, preotul a vorbit, cu frumoase cuvinte, despre cea care a fost o femeie la locul ei și credincioasă. A urmat unul din cele mai triste momente de rămas bun. Maria a zis: „ADIO, șI NU TE VOM
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-o să vină cu mine înapoi acasă și n-a vrut; De pe prispă se aude scheunatul jalnic al cățelei; ea avusese mai multe rânduri de pui, unii spuneau că ar avea mai mult de zece ani, și era foarte credincioasă stăpânului. Odată a fost chiar până la Iași, drum de peste 70 de kilometri prin Dumbrăveni, ea mergând în urma căruței. La întoarcere s-a rătăcit din pricina unor câini care au fugărit-o până a pierdut urma căruței. A ajuns la Pungești peste vreo
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
doua, s-au hotărât să cumpere o alta mai scundă dacă omul ar fi acceptat un preț mai mic, gândindu-se că pe Rujana ar pune-o pe dreapta la jug, adică de brazdă iar cealaltă în stânga, de către om. Dar stăpânul se lăsa greu, s-au mai tocmit dar stăpânul Floricăi nu lăsa din preț nici în ruptul capului . Văzându-i cât se frământă și mai ales cât suflet punea Maria ca să-l convingă, un om necunoscut intră în vorbă spunând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
scundă dacă omul ar fi acceptat un preț mai mic, gândindu-se că pe Rujana ar pune-o pe dreapta la jug, adică de brazdă iar cealaltă în stânga, de către om. Dar stăpânul se lăsa greu, s-au mai tocmit dar stăpânul Floricăi nu lăsa din preț nici în ruptul capului . Văzându-i cât se frământă și mai ales cât suflet punea Maria ca să-l convingă, un om necunoscut intră în vorbă spunând: − Oameni buni, nu vă cunosc nici pe unul dar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întrebă cumpărătorul; − Fără, că eu nu obișnuiesc să beau iar băiatul e încă prea mic pentru așa ceva; Gospodarul numără banii prețului pe care se învoiseră iar Maria îi dădu frânghia de care era legat Joian. Câinele Cuțurică se uită la stăpâni, apoi la Joian și scheună prelung. Dar nu era semn de rămas bun între animale, ci mai degrabă față de stăpâni. Cuțurică s-a dus după Joian hotărât , nevrând să asculte de îndemnurile repetate ale Mariei și ale lui Dumitru . − Da
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prețului pe care se învoiseră iar Maria îi dădu frânghia de care era legat Joian. Câinele Cuțurică se uită la stăpâni, apoi la Joian și scheună prelung. Dar nu era semn de rămas bun între animale, ci mai degrabă față de stăpâni. Cuțurică s-a dus după Joian hotărât , nevrând să asculte de îndemnurile repetate ale Mariei și ale lui Dumitru . − Da’ de unde ești matale, creștine? întreabă Maria; − De la Dragomirești, satul Semenea, aproape de Doaga Vasiliu, spune noul stăpân al lui Joian; Atunci
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ci mai degrabă față de stăpâni. Cuțurică s-a dus după Joian hotărât , nevrând să asculte de îndemnurile repetate ale Mariei și ale lui Dumitru . − Da’ de unde ești matale, creștine? întreabă Maria; − De la Dragomirești, satul Semenea, aproape de Doaga Vasiliu, spune noul stăpân al lui Joian; Atunci nu suntem așa departe, îl fugărești matale pe Cuțurică, să se întoarcă acasă; Au așteptat câinele să vină acasă dar acesta nu s-a întors nici după ce trecuseră patru zile. Atunci Dumitru, care ținea mult la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întors nici după ce trecuseră patru zile. Atunci Dumitru, care ținea mult la Cuțurică l-a luat și pe frate-su Vasile și au mers amândoi la Semenea, să aducă acasă câinele. Dar nici câinele n-a vrut și nici noul stăpân nu a mai vrut să-l dea, văzând cât erau de legați Cuțurică de Joian. * Săndel stătea tot cu piciorul agățat de grindă, când Maricica, sora mai mare cu opt ani intră în odaie furioasă și-l luă la rost
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la care învățasem pe vremea copilăriei mele! Ce mare bucurie pe ai mei că, după atâta pribegie, am revenit acasă, lângă ei! Tata îmi cară bagajele în sat. Încă din iulie ochisem o casă în care urma să mă instalez. Stăpânul casei căzuse printre primele jertfe ale războiului. Soția lui având un copil mic se mută la părinții ei, lăsând în toată casa pe soacră-sa. Cum locuia într-o singură încăpere din coasta casei, restul casei era liber. Discut cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și-mi spune încet că, cel care ne depășise, fusese cândva comandantul miliției locale. La capătul străzii noastre, o femeie își cheamă soțul să vină repede, repede că... Ceaușescu fuge cu elicopterul spre o destinație oarecare... Intrăm și noi odată cu stăpânul casei și vedem acel moment de neuitat, când atotputernicul nostru dictator, în panică, își ia zborul... Nu ne venea să credem ochilor! Cel mai iubit, cel mai stimat, cel mai adulat, cel care în „Epoca de aur” fusese atâția ani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]