18,686 matches
-
eu ceva! Scrie undeva acolo că am furat ceva? — Și-atunci de ce ai venit aici? La muncă cinstită, așa-i? Să faci un ban, fiindcă acasă n-ai găsit de lucru și îți mor copiii de foame? Bărbatul cel ponosit tăcu. — Așa-i? Spune-mi! Așa-i?! — Așa-i, oftă bărbatul arestat. — Să-ți spun eu de ce ai venit! începu cu glas tunător comisarul, ridicându-se și începând să umble nervos prin spatele biroului. Ai venit ca să furi. Poate că ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Pân' la pulpișoare. Iar ea, vai de ea! Nici că mai râdea, Ci mereu zicea: "Manole, Manole, Meștere Manole! Ajungă-ți de șagă, Că nu-i bună, dragă. Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Trupușoru-mi frânge!". Iar Manea tăcea Și mereu zidea. Zidul se suia Și o cuprindea Pân' la gleznișoare, Pân' la pulpișoare, Pân' la costișoare, Pân' la țâțișoare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu plângea Și mereu zicea: "Manole, Manole Meștere Manole! Zidul rău mă strânge
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
unde cădea, Ce se mai făcea? O fântâna lină, Cu apa puțină, Cu apă sărată Cu lacrimi udată!" Povestea aceasta trebuie spusă acolo, în decorul romantic și impozant al catedralei din Curtea de Argeș care s-a ridicat peste sărmana victimă. Refugiul tăcut din munte constituie un cadru grandios pentru veche arhitectură în care o friză grecească foliolată deasupra ferestrelor cu ancadrament sirian. Un rând de trefle arabe subliniază temelia; la cornișe atârnă vița euharistică, din care ciugulește porumbelul mistic. Cele patru cupole
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
peste munte, împreună cu ceata lui. "D-oi începe a cânta, Arambașa ne-o afla, Și el, dac-o auzi, De prin codri c-o ieși Cu tine că s-o lupta Și pe mine m-o lua? ................................ Cântă, mândro, nu tăcea, Că mi-o fi cântecul tău Drag ca suflețelul meu". Ea se supune și cântă. Precum Demodoc, care avea o voce atât de frumoasă încât făcea să tremure grinzile, vocea Anei este atât de frumoasă încât răzbate ca un fulger
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
tocmit, Lăutari de București, Pe galbeni împărătești, Cu papucii gălbiori, Cu ceacșirii roșiori, Când îi vezi te înfiori Și te cutremuri să mori!". Bătrâna se duca la închisoare și-i repetă aceste vorbe lui Corbea, care se înfurie, spunând: "Ci taci, maică, la naiba, Că așa e femeia: Poale lungi și minte scurtă, Judecată mai măruntă, Cap legat, inima-ncinsă Și de minte necuprinsă. Eu ți-am zis duminică, Tu mi te-ai dus sâmbătă. Jupâneasa Carpena, Adusă din Slatina, Nu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
înțeleaptă și de savantă. Tot ce vine de la centrul luminos, el acceptă și preferă fără greutate propriilor concepții. În fața acestei înțelepciuni, mica muză populară se retrage. Nu îndrăznește să sufle. Cea dintâi i se impune celei sătești, o face să tacă sau chiar să-i cânte cântecele. Astfel se face că l-am văzut pe Béranger, în forma sa elegantă și nobil clasică, devenind șansonierul național, cucerind tot poporul, înlocuind vechile cântece din sate, până la melodiile străvechi pe care le cântau
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
adaptat cu toții (restricții alimentare, ore de somn fixe, lucru continuu) făcea parte din exercițiu, la fel ca și tăcerea. Am învățat că zgomotul uman poate astupa infinit de multe strigăte de frustrări, iar tăcerea este mai dificilă decât pare. Am tăcut poate ore de-a rândul până am încetat să-mi mai aud gândurile“. Cătălin Herlo: „În primul rând, a fost munca pe mai multe planuri. Am fost și dramaturgi, și regizori, și scenografi, și actori. O asemenea experiență este necesară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și nu știu dacă va rămâne până la urmă la noi. — Pe lângă procurori, ce oameni mai aveți? — Mai sunt șase ofițeri de poliție judiciară, doi gre fieri, un referent și un specialist. — Revin la întrebarea mea despre socializare. Cum e con tac tul direct, imediat și constant cu cei pe care-i anchetați sau i-ați putea ancheta? Se ferește lumea de dumneavoastră? — Mergeam odată să mă întâlnesc cu un prieten la mall și către el se îndrepta și un funcționar - nu
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
pe vremea comunismului, și după. Sunt oameni care au încălecat două regimuri, două feluri de viață. Există, în mod sigur, o continuitate care merită descifrată. Cât „a prins“ din învățăturile Europei Libere către români? Cum ajunge o țară întreagă să tacă în prezența stăpânilor în timp ce-i ascultă într-ascuns pe dușmani? Se învață democrația de la radio? Cum a fost documentarea pentru film? Documentarea a fost un coșmar. La fiecare pas, sub fiecare document, era o poveste; fiecare om cu care am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
intrigă. Veți întâlni aici artiști (prea bine) înțeleși, artiști neînțeleși, artiști (aparent) de neînțeles. Artiști de for public și artiști de sertar. Artiști care una zic și alta fac, artiști care asta fac și asta zic, artiști care fac și tac: până acum“, astfel scria marți, 18 decembrie 2007, pe afișul evenimentului. Sala plină de la ICR nu la intimidat pe Dan Perjovschi. Este obișnuit să fie privit de public. La expoziția sa de la Muzeum of Modern Art din New York a desenat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Flirtează cu două sicrie. Le ridică brusc capacele. Se uită uimiți înăuntru. Se apropie în pielea aproape goală de spectatori. Tatonează moartea. Îi închid capacul. Zvâcnesc ca și cum ar fi două elastice umane care-și întind dorințele cât pot de mult. Tac minute în șir sau râd în hohote cu moartea la câțiva metri de ei. O moarte grea și gri. Nu se lasă intimidați de prezența ei fizică. O țin aproape de tot ce trăiesc. Cei doi actori care pășesc pe scenă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
fiecăruia e distrus, bate orice teatru. Decorticarea senzorială se face în forță, pe nervii călcați în picioare ai celuilalt, într-o continuă boxare a mărturisirilor. Cei doi se provoacă, se fugăresc, se bat. Și din când în când mai și tac și fac exerciții de încălzire, de respirație. Își țin spectacolul în formă. Apoi ea îi spune că e moartă după el, el nu mai știe cum să o facă să tacă și atunci o împachetează din cap până-n picioare în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
se bat. Și din când în când mai și tac și fac exerciții de încălzire, de respirație. Își țin spectacolul în formă. Apoi ea îi spune că e moartă după el, el nu mai știe cum să o facă să tacă și atunci o împachetează din cap până-n picioare în fâșii late de pânză albă. Corpurile nu sunt folosite la intensitatea lor maximă Textul lui Péter Nádas (1980) e scris pe două piste: filosofic-poetică și convulsiv carnală. Din acest text, Bocsárdi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
de evacuare a nemulțumirilor. Pentru oamenii regimului, postul de radio era un dușman de moarte; l-au angajat chiar pe Carlos Șacalul să acționeze. Protagoniștii acestei povești se confruntă în Cold Waves, regia Alexandru Solomon. Din 29 noiembrie în cinematografe. Taci, te rog! Bogdan-Alexandru Stănescu Scriind despre Bullet Park, am început cronica afirmând, oarecum condescendent, faptul că puțini români știu cum că John Cheever ar fi unul dintre cei mai mari scriitori americani ai secolului XX. Sper că n-am supărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ne reînnoi prin iubire. Totul părea un paradis!“ Când citești o carte ca asta, al cărei unic scop e să distrugă orice iluzie posibilă, nu poți spune decât, așa cum a făcut-o un alt mare american (destul de asemănător cu Cheever): Taci, te rog! Redacția oferă o ladă de bere celui care află meseria respectivă. Răspunsurile, pe adresa anca.baicoianu@polirom.ro John Cheever, Totul pare un paradis, traducere din limba engleză de Irina Horea, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2007 Valea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
capitaliste. Să vă spun o parabolă: La ferma lui Porky, o gâscă face un ou de aur. Porky îl admiră fericit și caută să afle cine a realizat minunea. Apare și presa ca să consemneze evenimentul. Gâsca - știa ea ce știa - tace chitic. Rățoiul Duffy se bagă pe fir și își atribuie măreața realizate. E purtat pe brațe, apare pe prima pagină a ziarelor, e adulat. Până îl fură mafioții, îl închid într-o cameră și-l forțează să repete figura. Duffy
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
și dată prin sită. Trudesc ca niște cai de povară ani buni până e gata o măgăoaie cu trei etaje. Când nu merg la serviciu, stau în camerele lor, ascunși ca niște hârciogi. Își văd de treabă, se urăsc și tac. Se întâlnesc doar duminica la prânz și mănâncă repede, fără să scoată o vorbă. Când îmbătrânesc, copiii Kostial pun cap la cap câte ore au vorbit tata cu mama de când au ajuns în Darmstadt și adună cu greu 3 ore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
crâcnească. Pentru a fi sigur de calitatea finală a gestului său, primarul a mai și strâns, cu propria-i mână, pumnul în care se afla țigara aprinsă. Firește, când un asemenea suspus îți ordonă, ce mai contează durerea? Strângi și taci. Taci și strângi. Căci tu ești o biată măturătoare, iar el e ditamai primarul. Ba nu, greșesc. El e ditamai stăpânul. Ceea ce lucrătoarea respectivă n-a știut, și ceea ce uită constant susținătorii fervenți ai coborârii politicienilor în stradă în postura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Pentru a fi sigur de calitatea finală a gestului său, primarul a mai și strâns, cu propria-i mână, pumnul în care se afla țigara aprinsă. Firește, când un asemenea suspus îți ordonă, ce mai contează durerea? Strângi și taci. Taci și strângi. Căci tu ești o biată măturătoare, iar el e ditamai primarul. Ba nu, greșesc. El e ditamai stăpânul. Ceea ce lucrătoarea respectivă n-a știut, și ceea ce uită constant susținătorii fervenți ai coborârii politicienilor în stradă în postura lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
în timp a luărilor de cuvînt, a intervalelor de tăcere și a politicii simbolice. Vorbind, președintele îi determină pe ceilalți să vorbească despre el atunci cînd povestesc, raportează, comentează, critică, susțin etc. Însă președintele instituție centrală a vieții politice naționale -, tăcînd, îi determină pe alții să vorbească despre el. De ce nu vorbește? De cînd? Despre ce? Ce a spus el altă dată despre această problemă? Ce spun cei din anturajul său, adversarii lui, prietenii lui și opinia publică? Un discurs de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Un discurs de substituire este întotdeauna la îndemînă pentru a determina președinția să vorbească, chiar și atunci cînd e mută. În sfîrșit, munca prezidențială capătă o dimensiune simbolică prin transpunerea în practică a diverselor aspecte ale funcției prezidențiale. Președintele vorbește, tace, acționează, actualizîndu-și în întregime sau în parte repertoriul rolului său de șef militar, șef al diplomației în domeniul lui privilegiat, dar și arbitru, responsabil, garant în funcție de interpretarea pe care o dă instituției prezidențiale. Rezultă de aici că în comunicarea politică
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
cântătoare, pădurea cu umbra sa și florile cele mai frumoase. Dăm mai jos fragmente din aceste cântece: „Pădure, verde pădure Frumos cântă cucu-n tine Și mai gros și mai subțire Și arde inima-n mine. Eu spun cucului să tacă El se mută de pe cracă Taci, cucule, nu cânta Că mi-ai rupt inima. Cui îi cântă cucu sara Amărât îi toată vara Cui cântă dimineața Amărât în toată viața Nu mai bate doamne lumea Cum bate vântul pădurea Pe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
florile cele mai frumoase. Dăm mai jos fragmente din aceste cântece: „Pădure, verde pădure Frumos cântă cucu-n tine Și mai gros și mai subțire Și arde inima-n mine. Eu spun cucului să tacă El se mută de pe cracă Taci, cucule, nu cânta Că mi-ai rupt inima. Cui îi cântă cucu sara Amărât îi toată vara Cui cântă dimineața Amărât în toată viața Nu mai bate doamne lumea Cum bate vântul pădurea Pe pădure-o bate vântul Iar pe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
binecuvântarea lor. Muzica intonează cântecul miresei, iar solistul cântă melodia pe următoarele versuri: “Ia-ți mireasă ziua bună / De la tată, de la mumă / De la frați, de la surori, / De la grădina cu flori “. Solistul mai adaugă apoi și câte o strofă mai ironică: ―Taci mireasă, nu mai plânge, Că la mamă tot te-i duce Când o face plopul mere Și răchita micșunele... „ După această despărțire, mirele cinstește pe socrii săi și pe toți cei de față, iar tatăl fetei o ia de mână
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
exprimă printr-un sistem de prescripții sau de proscripții proprii fiecărei culturi, pe care le desemnăm în mod curent drept utilizări, politețe sau mod de viață și care trebuie respectate dacă dorim o bună comunicare. Astfel, un conviv care rămâne tăcut la masă face asistența să se simtă prost (regula angajării), o mână întinsă solicită o altă mână întinsă (regula reciprocității), nu vorbim de funie în casa spânzuratului (regula de selectare a temelor), când dorim să trecem înaintea cuiva îi prezentăm
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]