16,850 matches
-
Betto Bardi cunoscut sub numele de (n.c. 1386, Florența - d. 13 decembrie 1466, Florența) a fost un sculptor și pictor italian, primul și cel mai strălucit sculptor din pragul Renașterii. Nu avem informații asupra copilăriei și primilor ani ai tinereții lui . Numele lui apare pentru prima dată într-un document din Pistoia din anul 1401, în legătură cu o încăierare la care ar fi participat. Văsari relatează că, împreună cu Brunelleschi, ar fi stat între anii 1402-1404 la Romă, unde ar fi luat
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
Earth”, și „Please”. Pierderea și tristețea, combinate cu speranța și perseverența, motive centrale în "The Joshua Tree", au inspirat mare parte din compoziția U2. Aceste idei au fost amplificate și de experiențele personale ale lui Bono și ale formației din tinerețea lor petrecută în Irlanda, ca și de activismul lui Bono din perioada sa de maturitate. U2 s-au folosit de turnee, cum ar fi Zoo TV și PopMart, pentru a caricaturiza moda socială, cum ar fi supraîncărcarea mass-media și respectiv
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
lui crezând în vrăjitori, în îngeri și demoni de tot felul și de toate specialitățile. Și Martin a păstrat toate aceste superstiții până la sfârșitul vieții sale. „O religie a terorii într-un cămin al disciplinei riguroase a contribuit la formarea tinereții și a credinței sale”. La școala din Mansfeld a avut parte mai mult de rigoare, severitate decât de catehism. Într-o zi, de exemplu a fost bătut de 15 ori pentru că a declinat greșit un substantiv. La 13 ani a
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
liberalizare politică al Franței. Născut la Paris, fiu al unui inginer italian, și-a petrecut copilăria în Aix-en-Provence și a învățat la Colegiul Bourbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Liceul Saint-Louis. Tinerețea sa a fost marcată de lipsuri materiale severe. După ce a lucrat ca funcționar la Librăria Hachette, a început să scrie articole periodice de critică artistică, precum și comentarii politice pentru diverse ziare din Paris și Nordul Franței. Controversat de la bun început
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
ce însoțește nașterea unei noi lumi.”"” Cele mai importante volume ale ciclului "Les Rougon-Macquart" sunt "Germinal", "Gervaise" și "Nana", iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este "Thérèse Raquin". Zola și Paul Cézanne au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, "L'Oeuvre" ("Opera", 1886). Zola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe 13 ianuarie 1898 când manifestul său "J
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
lui Zola. La școală, în Aix-en-Provence, Émile leagă o strânsă prietenie cu Jean-Baptistin Baille și mai ales cu Paul Cézanne care rămâne prietenul lui apropiat până în 1886. Cel din urmă îl inițiază în arta grafică, în special în pictură. Din tinerețe, Emile Zola este pasionat de literatură. Acumulează lecturi și se ambiționează să devină un autor profesionist. Încă de la vârste fragede consideră că scrisul este adevărata sa vocație. În clasa a șasea compune deja un roman despre cruciade. Prietenii lui din
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
iasă din rutina cotidiană și să recapete pofta de muncă, dar idealismul său se lovește de realitatea dură a mahalalelor pariziene. Din acest eșec reușește totuși să extragă substanța pentru primul său roman "Confesiunea lui Claude" ("La confession de Claude"). Tinerețea lui Zola este însă frământată și de alte pasiuni. Lumea picturii îl fascinează pe tânărul scriitor, care se află în contact direct cu mișcarea impresionistă, cu pictorii pe care îi va apăra în mod constant în cronicile din ziar. Se
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
i-a putut avea niciodată cu soția sa Alexandrine: un băiat și o fată. Jeanne îi va crește pe Denise, născută în 1889, și Jacques, născut în 1891, în cultul tatălui lor. Totuși, acesta nu își va părăsi tovarășa din tinerețe. Idila este secretă timp de trei ani, doar trei prieteni apropiați ai scriitorului fiind la curent cu ea. Zola o instalează pe noua sa metresă într-un apartament parizian și îi închiriează o casă de vacanță la Verneuil, în apropiere
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
lui Gustave Courbet ca naturalistă, cu sensul de « pictură de natură realistă ». Henri Mitterand distinge două perioade ale naturalismului lui Zola pe care îl situează la confluența romantismului (Jules Michelet și Victor Hugo), de care s-a impregnat în timpul lecturilor tinereții și a pozitivismului pe care l-a practicat la librăria Hachette. Prima epocă se întinde între 1866 și 1878 având un punct de plecare stabilit de publicarea operei critice "Mes haines". Zola se voia aici modernist, revoluționar. Respinge romantismul demodat
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
un succes pe scena pariziană aducea instantaneu bunăstarea și celebritatea. Zola însă este atras și de efectul de "tribună" al teatrului, pe care dorește să-l folosească pentru a potența ecoul mișcării naturaliste. Zola este fascinat de teatru încă din tinerețea provensală. A avut, împreună cu prietenii săi Baille și Cézanne, încercări de a scrie piese dramatice începând cu 1855: spre exemplu, comedia "Enfoncé le pion!". "Urâta" ("La Laide") este prima sa operă teatrală. Piesa așează în scenă un tată orb, căruia
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
nouă dezamăgire. Din acel moment, Émile Zola nu va mai scrie pentru teatru și își încheie astfel cariera de dramaturg. Teatrul este astfel un eșec dureros pentru autorul seriei "Les Rougon-Macquart". Émile Zola nu iubește prea mult muzica. Deși în tinerețe este clarinetist în fanfara din Aix-en-Provence, scriitorul recunoaște mai târiu că nutrește o anumită ură împotriva muzicii precum și « cel mai mare dispreț față de arta șaisprezecimilor și treizecidoimilor ». Ajunge într-atât de departe încât contestă subvențiile acordate Operei din Paris. În
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
trei limbi; în trei capele la rând: în mijloc se serba în limba veche grecească, de o parte în limba slavonă, de altă parte în limba română; cele trei limbi principale ale ortodoxiei vorbeau deodată în lauda Domnului. Eu în tinerețele mele am asistat la liturghie și am văzut pe tus-trei preoții ridicând sântul potir și binecuvântând poporul în trei limbi. Hotărârea de a se face serviciul într-o singură limbă e o mare durere și e despuierea pentru orașul Iași
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
1944. Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției. s-a născut la Bacău și provenea dintr-o familie de intelectuali. Tatăl său a fost istoricul Dumitru D. Pătrășcanu, iar mama sa, Lucreția Pătrășcanu, provenea dintr-o familie boierească. În tinerețe, devine adept al învățăturilor marxiste, astfel că în 1919 se înscrie în Partidul Socialist din România (PSR) și muncește ca editor al ziarului acestuia, "Socialismul". În 1922 absolvă Facultatea de Drept a Universității București iar în 1925 obține doctoratul la
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
Darius au fost tratate bine, iar ea a devenit a doua soție a lui Alexandru, la nunta de la Susa, din anul 324 î.Hr. Alexandru a mai luat-o de soție și pe cealaltă fiică a lui Darius, Drypetis. Încă din tinerețe, Hephaestion l-a întâlnit pe prințul Alexandru. Deși nu există nicio conexiune explicită între Hephaestion și Aristotel din Stagira (decât după Diogenes Laertius), se presupune că acesta i-a oferit o educație aleasă, asemeni lui Alexandru, în școala din Mieza
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
stăpânit țări și neamuri și tirani și i-au fost lui birnici." "# Și după aceasta a căzut la pat și a înțeles că i se apropie moartea." Atunci a chemat slugile sale cele cinstite, care erau cu sine, crescuți din tinerețe, și le-a împărțit regatul său, încă fiind viu." "# Și a domnit Alexandru timp de doisprezece ani, și a murit." "# Și au stăpânit slugile lui fiecare la locul său." "# Și au pus toți steme după ce a murit el, și fiii
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
lui Nectanebo al II-lea, ultimul faraon înainte de cucerirea persană. În Coran, el a fost o figură eroică, care a construit un zid de apărare împotriva popoarelor Gog și Magog. El a călătorit apoi in lumea cunoscută în căutarea fântânii tinereții, în cele din urmă devenind un profet. De remarcat este faptul că Bucefal, calul său favorit, a fost numit Ducipal, care înseamnă "cap de taur", făcând aluzie la forma unui taur cu coarne în frunte. În India și Pakistan, mai
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
uriaș și scuipat afara. A călătorit în ținuturi întunecate unde Soarele nu răsărea niciodată. Ar fi explorat Munții Himalaya. Că a zburat pe spatele unei păsări imense și că s-a întâlnit cu amazoanele. Acesta ar fi descoperit și fântâna tinereții. Atât de divinizat a fost Alexandru cel Mare pentru realizările sale, încât europenii și oamenii din Orientul Mijlociu erau încântați și extaziați de inventarea și istorisirea acestor legende. Alexandru cel Mare era de asemenea, standardul cu care voiau să se măsoare
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
1988. Nostradamus, mișcare scenica și momente de pantomima: Sergiu Anghel. Premium, https://vimeo.com/13033652 40 min., rol principal, regia Alex Ionescu, producție UNATC Conturul norilor, rol secundar, regia Marius Șopterean. Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, regia C. Mitulescu Tinerețe fără bătrânețe de E. Covali, regia Cătălina Buzoianu, la Teatrul Tineretului din Piatră Neamț, 1983. Zamolxe de L. Blaga, regia Dinu Cernescu, la Teatrul Giulești, 1984. Furtună de W. Shakespeare, regia Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra, 1985. Cădere liberă, regia
Sergiu Anghel () [Corola-website/Science/299316_a_300645]
-
și Avdotia Panaeva. Poziția sa în acest grup se deteriorează însă curând: marea lui timiditate, înfumurarea și sentimentul unei competiții acerbe cu scriitorii mai tineri îl vor transforma într-un personaj antipatic în ochii celorlalți. Așa cum dezvăluie Avdotia Panaeva, « Din cauza tinereții și a nervozității, nu putea să se controleze și își exprima prea deschis vanitatea auctorială și părerea foarte bună despre propriul talent scriitoricesc.» Unii literați, ca Nekrasov și Turgheniev, ostilizați de comportamentul scriitorului, compun un poem satiric unde Dostoiesvki este
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mujicului Maréi, care i-a alungat temerile din copilărie cu acel calm și căldură sufletească, îi readuc speranța și credința în oamenii simpli ai Rusiei. În plan spiritual, experiența echivalează cu victoria creștinismului ortodox asupra ideilor socialiste care au marcat tinerețea scriitorului. Schimbarea este atât de puternică, încât Dostoievski îi va declara prietenului său, Vsevold Soloviev: « Siberia și munca silnică... teroare și amărăciune, se spune [...] Teribilă absurditate! Eu abia acolo am învățat să trăiesc sănătos și fericit, abia acolo am reușit
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
localității și își cultivă pasiunea pentru grădinărit. Moartea țarului din 1855 și instalarea unui nou regim îi trezește speranța amnistiei, dar nu reușește să o obțină. Într-o scrisoare adresată generalului Eduard Totleben, Dostoievski își descrie astfel anii tumultoși ai tinereții: « [...] atunci eram orb, credeam în teorii și utopii. Înainte de episodul arestării] am fost doi ani la rând suferind de o boală morală, stranie. Eram ipohondru. Uneori, îmi pierdeam chiar mințile. Eram foarte iritabil și aveam o susceptibilitate bolnăvicioasă; aveam obișnuința
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
creștinismului ortodox. Multe din ideile politice ale lui Dostoievski, legate de conservatorism și sprijinirea absolutismului monarhic, au fost inspirate și consolidate de lectura "Istoriei statului rus" de Nikolai Karamzin, un ciclu de volume pe care scriitorul l-a studiat în tinerețe. Autocrația țarului era esențială, în viziunea lui Dostoievski, pentru menținerea independenței și a unității statului rus: Dostoievski considera ridicolă ideea transformării Rusiei în republică. Cu toate că se opunea ferm iobăgiei și sistemului feudal, era sceptic în ceea ce privește adoptarea unei constituții sau implementarea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de citit ». Franz Kafka îl consideră pe Dostoievski « rudă de sânge » ("blutsverwandt") și scrie "Procesul" sub influența unor romane ca "Frații Karamazov" sau "Crimă și pedeapsă". Într-o emisiune radiofonică din 1955, Albert Camus declară că a descoperit "Demonii" în tinerețe, iar « șocul » pe care l-a trăit atunci « durează încă, după douăzeci de ani ». În colecția de amintiri, publicată postum, "Sărbătoarea de neuitat" a lui Ernest Hemingway, autorul declară că la Dostoievski se găsesc « lucruri ce par neverosimile și altele
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
acest citat are multe variante și adesea este atribuit lui Frederic cel Mare. De la strămoșii săi burgunzi, a moștenit o relație ambiguă cu regii Franței. Carol avea în comun cu Franța limba maternă (alături de flamandă) și multe aspecte culturale. În tinerețe, a vizitat frecvent Parisul, pe atunci cel mai mare oraș din Europa de Vest. Carol a declarat că „"Parisul nu este un oraș, este un univers"” ("Lutetia non urbs, sed orbis"). Dar Carol a moștenit și tradiționala rivalitate politică și dinastică între
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
simțea că e considerat un prinț străin. Nu vorbea spaniola foarte bine, nefiind limba sa maternă. Cu toate acestea, și-a petrecut mare parte a vieții în Spania, inclusiv ultimii ani, când s-a retras la o mănăstire spaniolă. În tinerețe, Carol l-a avut ca tutore pe Adrian de Utrecht, mai târziu Papa Adrian al VI-lea, un flamand ostil luxului. Acest om auster îl învață pe tânărul arhiduce căile spre o viață interioară prin renunțare și smplitate. Consilieri importanți
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]