15,817 matches
-
gramaticale. Conținutul relațional „acțiune — obiectul asupra căruia ea se răsfrânge” apare și în alte forme, de exemplu în spălatul rufelor (în această relație binară se cere cuvântului al doilea să fie la genitiv, iar primul cuvânt e substantiv, și nu verb). E bine să se rețină că în îmbinările spală rufele și spălatul rufelor conținutul relațional e același. Forma relațională „recțiune cazuală Acuzativ a verbului" îmbracă și alte conținuturi, ca în doarme ziua, unde substantivul arată când se petrece acțiunea. Când
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se cere cuvântului al doilea să fie la genitiv, iar primul cuvânt e substantiv, și nu verb). E bine să se rețină că în îmbinările spală rufele și spălatul rufelor conținutul relațional e același. Forma relațională „recțiune cazuală Acuzativ a verbului" îmbracă și alte conținuturi, ca în doarme ziua, unde substantivul arată când se petrece acțiunea. Când spunem așteaptă seara, conținutul relației nu e clar, de aceea spunem că forma ei este echivocă sau ambiguă. În propoziția Întoarce ochii deschiși, ochii
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
douăzeci de frumoși, douăzeci de cuminți, optzeci de nebuni.;sau o propoziție atributivă: Nu fugi după căruța care nu te-așteaptă. Doi, care erau mai mici, începură să plângă. Nu dorm toți câți au ochii închiși. Când regentul este un verb, o interjecție, un adjectiv atunci subordonatul său este un complement: Vai de câinele care latră pe stăpânul său. Ușa deschisă pe oricine primește. Gras ca scripca e. ; sau o propoziție completivă: Nu faceți ce fac eu, ci faceți ce zic
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pământenilor. I. 5 Relația predicativă sau de interdependență Relația predicativă sau de interdependență se stabilește între doi termeni; fiecare depinde de celălalt. Primul termen poate fi subiect sau propoziție subiectivă; al doilea termen poate fi predicat verbal, predicat nominal sau verb copulativ și propoziție predicativă. Combinațiile sub care pot apărea acești doi termeni se regăsesc în exemplele: Nevoia frânge fierul. ; Leneșul e frate cu cerșetorul.; Cine seamănă cu lacrimi culege cu bucurie.; Cine e întâi la masă e pe urmă la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
impun unul altuia subiectul și predicatul, arătând că subiectul cere predicatului să se acorde cu el în număr și persoană, iar predicatul cere subiectului nominal și pronominal să stea în cazul nominativ; în frază, propoziția cu rol de subiect cere verbului cu rol de predicat din regentă să stea la persoana a III-a singular (uneori, când subiectiva e introdusă prin câți sau cari în limba veche -, verbul din regentă stă la persoana a III-a plural), iar predicatul regentei cere
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
să stea în cazul nominativ; în frază, propoziția cu rol de subiect cere verbului cu rol de predicat din regentă să stea la persoana a III-a singular (uneori, când subiectiva e introdusă prin câți sau cari în limba veche -, verbul din regentă stă la persoana a III-a plural), iar predicatul regentei cere pronumelui introductiv al subiectivei să stea în nominativ (când această „cerință” nu este respectată, apare anacolutul - Cui îi place această piesă o mai poate vedea peste două
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
unei propoziții”. Aceasta înseamnă că nu se ține seama de propozițiile (e drept, nu prea numeroase) numite „monomembre verbale”, de tipul: Plouă, Ninge, A fulgerat, O să tune, Se înserează, S-a înnoptat etc., „alcătuite numai din predicat, exprimat printr-un verb a cărui acțiune nu poate fi pusă în legătură cu un autor exprimat prin subiect” (nu este vorba, deci, de propoziții cu subiectul subînțeles sau inclus). Aceste propoziții nu numai că există și sunt corecte în limba română, dar nu sunt și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Chiar dacă admitem că în determinarea tipului de raport sintactic este hotărâtor ,, mijlocul gramatical” de realizare a acestuia, în cazul relației subiect predicat, pe lângă acord, mai există încă un mijloc gramatical, încă o marcă formală a relației, și anume recțiunea cazuală: verbul (la mod personal sau nu) cere numelui-subiect să stea în cazul nominativ și avem un enunț cu subiect și predicat numai dacă verbul distribuit are capacitatea de a se combina cu un nume în nominativ (altfel, avem propoziții fără subiect
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acord, mai există încă un mijloc gramatical, încă o marcă formală a relației, și anume recțiunea cazuală: verbul (la mod personal sau nu) cere numelui-subiect să stea în cazul nominativ și avem un enunț cu subiect și predicat numai dacă verbul distribuit are capacitatea de a se combina cu un nume în nominativ (altfel, avem propoziții fără subiect). În consecință, paralelismul dintre relația subiect predicat și relația substantiv atribut adjectival nu se poate susține, pentru că, deși acordul se realizează de la subiect
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
poate dovedi caracterul de element regent al substantivului în sintagma amintită numai prin faptul că el „impune” adjectivului - atribut particularitățile sale morfologice, tot așa nu putem susține că subiectul este elementul regent în sintagma subiect - predicat numai prin faptul că verbul predicat „preia” particularitățile morfologice ale numelui prin care se exprimă subiectul. Într-un articol, D.D. Drașoveanu reia teza subordonării predicatului față de subiect cu argumente noi. După părerea sa, „structura în discuție se supune, ca oricare alta, probei omisibilității: și luptă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
lui. Pornind de la propozițiile fără subiect, Barbu B. Berceanu ajunge la concluzia că numai predicatul poate fi considerat parte principală de propoziție; subiectul poate lipsi, (plouă, bate la ușă) părând - formal cel puțin - un fel de complement avantajat (prin acordul verbului cu el). Inconvenientul teoriei subordonării subiectului față de predicat, în termenii în care apare, este acela că susținătorii ei cred că pot dovedi subordonarea subiectului față de predicat prin referire la propozițiile fără subiect, dar în aceste propoziții nu putem vorbi de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și din modelul transformațional propus de Gabriela Pană Dindelegan, care include simbolul categorial „subiect sub directa dominanță a nodului grup verbal alături de simboluri ca obiectul direct, obiectul indirect în dativ, atributiv(numele predicativ) etc.” Subiectul dobândește, în felul acesta, față de verb o poziție similară cu cea a complementelor respective, autoarea acordând subiectului statutul de determinant (modificator) direct al verbului. Concluzia că subiectul este un determinant al verbului se datorează faptului că, în viziunea sa „grupul verbal este o secvență de constituenți
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nodului grup verbal alături de simboluri ca obiectul direct, obiectul indirect în dativ, atributiv(numele predicativ) etc.” Subiectul dobândește, în felul acesta, față de verb o poziție similară cu cea a complementelor respective, autoarea acordând subiectului statutul de determinant (modificator) direct al verbului. Concluzia că subiectul este un determinant al verbului se datorează faptului că, în viziunea sa „grupul verbal este o secvență de constituenți în interiorul căruia verbul îndeplinește rolul de nucleu, impunând gravitatea celorlalți constituenți în jurul lui, inclusiv a subiectului, prin intermediul cazului
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
obiectul indirect în dativ, atributiv(numele predicativ) etc.” Subiectul dobândește, în felul acesta, față de verb o poziție similară cu cea a complementelor respective, autoarea acordând subiectului statutul de determinant (modificator) direct al verbului. Concluzia că subiectul este un determinant al verbului se datorează faptului că, în viziunea sa „grupul verbal este o secvență de constituenți în interiorul căruia verbul îndeplinește rolul de nucleu, impunând gravitatea celorlalți constituenți în jurul lui, inclusiv a subiectului, prin intermediul cazului și al prepoziției. Sub acest aspect, subiectul nu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
similară cu cea a complementelor respective, autoarea acordând subiectului statutul de determinant (modificator) direct al verbului. Concluzia că subiectul este un determinant al verbului se datorează faptului că, în viziunea sa „grupul verbal este o secvență de constituenți în interiorul căruia verbul îndeplinește rolul de nucleu, impunând gravitatea celorlalți constituenți în jurul lui, inclusiv a subiectului, prin intermediul cazului și al prepoziției. Sub acest aspect, subiectul nu se deosebește de ceilalți modificatori verbali, cazul asigurând, și în situația acestuia, legătura strânsă cu verbul”. Constatăm
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
căruia verbul îndeplinește rolul de nucleu, impunând gravitatea celorlalți constituenți în jurul lui, inclusiv a subiectului, prin intermediul cazului și al prepoziției. Sub acest aspect, subiectul nu se deosebește de ceilalți modificatori verbali, cazul asigurând, și în situația acestuia, legătura strânsă cu verbul”. Constatăm că și de data aceasta se absolutizează rolul unei mărci formale în identificarea tipului de raport sintactic; dacă susținătorii teoriei subordonării predicatului față de subiect consideraseră „direcția” acordului definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic dintre cele două părți de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tipului de raport sintactic dintre cele două părți de propoziție, observăm ca acum recțiunea cazuală este criteriul pe baza căruia se pune semnul egalității între subiect și ceilalți modificatori verbali, direcția recțiunii cazuale justificând statutul subiectului de determinant direct al verbului, ca și ceilalți determinanți verbali. Dat fiind că direcția acordului și direcția recțiunii cazuale indică sensuri opuse, se contrazic, pe baza lor nu se poate stabili ce tip de raport sintactic este relația subiectpredicat. Trebuie să se apeleze la un
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se apeleze la un alt criteriu în funcție de care să se soluționeze această problemă. Meritul principal al cercetătorilor care au urmărit să dovedească caracterul de determinant verbal al subiectului este acela că au evidențiat asemănarea dintre subiect și ceilalți determinanți ai verbului (complemente, nume predicativ), deși această asemănare nu merge până la identitatea și, deci, nu se poate susține că „subordonarea” subiectului față de predicat este identică cu subordonarea oricărui complement. Precizări cu privire la calitatea subiectului de a fi termen neomisibil în cadrul relației sintactice pe
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subordonarea oricărui complement. Precizări cu privire la calitatea subiectului de a fi termen neomisibil în cadrul relației sintactice pe care o stabilește cu predicatul aduce Gabriela Pană Dindelegan, arătând că proprietatea de a fi constituent obligatoriu (neomisibil), în raport sintactic de interdependență cu verbul, proprietate pe care o are întotdeauna subiectul în enunțurile în care apare, deci în cele construite cu verbe compatibile cu subiectul ,nu îi este specifică numai lui; și alți constituenți ai grupului verbal (obiectul direct, obiectul indirect, obiectul prepozițional sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
stabilește cu predicatul aduce Gabriela Pană Dindelegan, arătând că proprietatea de a fi constituent obligatoriu (neomisibil), în raport sintactic de interdependență cu verbul, proprietate pe care o are întotdeauna subiectul în enunțurile în care apare, deci în cele construite cu verbe compatibile cu subiectul ,nu îi este specifică numai lui; și alți constituenți ai grupului verbal (obiectul direct, obiectul indirect, obiectul prepozițional sau circumstanțialul) pot fi constituenți obligatorii în anumite contexte verbale. Astfel „sunt nereperate în limba română enunțuri de tipul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
constituenți obligatorii în anumite contexte verbale. Astfel „sunt nereperate în limba română enunțuri de tipul: El clarifică. El adoră. El se dedică. L-au deferit. Discuția se referea. El se erijează. El se comportă. Scrisoarea datează. Sacul cântărește. etc., pentru că verbele respective stabilesc două relații obligatorii-cu subiectul și cu încă un nominal (obiectul direct, obiectul indirect, etc.)”. Așadar, deși relația de interdependență îi caracterizează pe toți determinanții obligatorii, numai subiectul și atributivul de bază sunt determinanții care, în toate aparițiile
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cu încă un nominal (obiectul direct, obiectul indirect, etc.)”. Așadar, deși relația de interdependență îi caracterizează pe toți determinanții obligatorii, numai subiectul și atributivul de bază sunt determinanții care, în toate aparițiile lor intră într-o relație de interdependență cu verbul. Ceilalți determinanți satisfac fie o relație de interdependență, fie o relație de dependență unilaterală, în funcție de posibilitatea suprimării sau nonsuprimării acestora, trăsătură care variază de la un verb la altul. După cum se știe gramatica tradițională ia de la texte și analizează relațiile sintactice
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sunt determinanții care, în toate aparițiile lor intră într-o relație de interdependență cu verbul. Ceilalți determinanți satisfac fie o relație de interdependență, fie o relație de dependență unilaterală, în funcție de posibilitatea suprimării sau nonsuprimării acestora, trăsătură care variază de la un verb la altul. După cum se știe gramatica tradițională ia de la texte și analizează relațiile sintactice așa cum apar ele în enunțuri atestate, așa cum reiese și din exemplele următoare: 1. Plouă. 2. Nu-i pasă de nimic. 3. Aici se mănâncă bine. 4
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și Seara (eu) citesc, este un enunț reperat în limba română (deci, în această relație, unul dintre termenicel subordonat, determinantul este omisibil). Astfel prezentată, relația subiect-predicat nu se diferențiază însă de relația predicatului cu complementul direct și nici de relația verbului cu numele predicativ (în structura predicatului nominal), pentru că nici complementele respective și nici numele predicativ nu sunt omisibile. În acest moment al discuției poate interveni criteriul „restricțiilor formale” pentru delimitarea celor trei tipuri de determinanți. La toate cele trei tipuri
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
respective și nici numele predicativ nu sunt omisibile. În acest moment al discuției poate interveni criteriul „restricțiilor formale” pentru delimitarea celor trei tipuri de determinanți. La toate cele trei tipuri de relații se manifestă marca formală a recțiunii cauzale de la verb la nume, dar numai în cazul relației subiect predicat apare o marcă formală în plus, și anume acordul în număr (și persoană), care se manifestă obligatoriu cu direcția nume (subiect)→verb (predicat). Deci, „diferența dintre subiect și ceilalți determinanți obligatorii
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]