159,822 matches
-
cuprinse între 236 și 250 metri. Cu toate că nu s-au găsit încă resturi fosile umane, s-au descoperit mai multe ustensile, în special în jurul Arganda del Rey și Manzanares, care dovedesc existența unor comunități umane în terasele râului, în locația actuală a orașului. Cucerirea, colonizarea și pacificarea peninsulei Iberice, realizate de Imperiul Roman, au durat aproape 200 de ani, de la al doilea război punic până în 27 î.Hr., când a avut loc pacificarea nordului peninsulei, și organizarea lui în trei provincii. Regiunea
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
Madridului a avut loc în timp ce Spania era sub domnia Bourbonilor francezi. În timpul domniei lui Carol III (1759-1788) au fost construite câteva dintre cele mai remarcabile clădiri ale Madridului. Tot în această perioadă orașul a început să capete aspectul său modern actual cu bulevarde largi ce radiază dintr-un centru, acum, destul de înghesuit. Carol III a comandat noile proiecte ale orașului la trei arhitecți neoclasici ai timpului: Francisco Sabatini, Ventura Rodriguez și Juan de Villanueva. Arcurile monumentale din Plata de la Independencia și
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
Salzburg devine capitala domnitorilor bavarezi, este numit dioceză și arhidioceză și deține proprietăți vaste împrejurul orașului. În anul 1077 începe construcția fortăreței de la Salzurg, Festung Hohensalzburg, pe ruinele uni castel roman. Între sec XIII-XVII se construiesc zidurile orașului. Imaginea barocă actuală a orașului datează din secolul al XVII-lea, când arhiepiscopii Wolf Dietrich von Raitenau, Markus Sittikus von Hohenems și Paris Lodron pun în aplicare concepția ahitecturală a lui Wolf Dietrich. În 1816 Salzburg trece sub administrația Austriei. Doi ani mai
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
-lea. Intelectualii Evului Mediu își scriu tratatele în latină. "Enciclopedia" (pentru a folosi un termen contemporan) scrisă de Vincent de Beauvais, "Speculum maius", este scrisă în latină. Totuși, începând de la Conciliul de la Tours (813), în teritoriile corespunzătoare Franței și Germaniei actuale, omiliile / predicile nu mai erau rostite în latină, ci în „lingua romanica rustica” (galo-romană), sau în „lingua tudesca” (germanică). Destul de des sunt traduse în limba latină lucrări de valoare ale literaturii contemporane: Pe lângă acestea există numeroase texte clasice traduse în
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
împrejmuitor din lemn cu unul nou, de beton. După 1986 au fost desfășurate o serie de lucrări de refacere a fundului lacului Grădinii Japoneze și a canalizării acestuia. Lucrările nu au fost încă finalizate din lipsă de fonduri, la momentul actual lacul fiind desecat. Din 1997 până în prezent s-a inițiat un program de reparații al complexelor de sere, la Institutul Botanic, s-au asfaltat alei și s-a modernizat iluminatul public. La o parte din alei li s-a schimbat
Grădina Botanică din Cluj () [Corola-website/Science/296744_a_298073]
-
expoziție permanentă de artă plastică. Secția de Artă s-a mutat din anul 1970 în spațiul în care funcționează până în prezent. Ridicată în anul 1902 pentru Asociația Meseriașilor din Brașov (Kronstadt Gewerbeverein), clădirea a fost reamenajată și adaptată în vederea destinației actuale între anii 1969-1970. Muzeul de Artă Brașov s-a constituit ca instituție de sine stătătoare la 1 iunie 1990, în baza Deciziei nr. 227 din 11 iunie 1990, prin desprinderea din Muzeul Județean Brașov a Secției de Artă. Funcționează ca
Muzeul de Artă din Brașov () [Corola-website/Science/317022_a_318351]
-
Extra-Terrestrial", "Koi Mil Gaya" sau "Close Encounters of the Third Kind". Extratereștrii în filmele contemporane sunt încă deseori descriși ca ostili: "Alien" (1979), "Predator" (1987). O temă frecventă în rândul filmelor științifico-fantastice este aceea de a prezenta catastrofe iminente sau actuale, dar la o scară epică. Filmele cu catastrofe de obicei se încadrează în următoarele categorii generale: În primele filme, roboții erau de obicei interpretați de un actor uman îmbrăcat într-o cutie metalică, după cum se poate observa în filmul The
Film științifico-fantastic () [Corola-website/Science/317002_a_318331]
-
Suceava, pe DJ 209A, și are hramul "Sfântul Dumitru", sărbătorit la data de 26 octombrie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 191, având codul de clasificare . O primă așezare pe amplasamentul actualului sat Adâncata datează din secolul al XV-lea. După Răscoala lui Gheorghe Doja (1514), s-a stabilit aici un grup restrâns de bejenari ardeleni, care și-au făcut case „mai adânc”, în pădure. Moșia de aici a aparținut boierilor Movilă
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
Moșia de aici a aparținut boierilor Movilă, ea fiind donată Mănăstirii Teodoreni din Burdujeni în anul 1596 de către postelnicul Teodor (Toader) Movilă, fratele vitreg al domnitorului Ieremia Movilă. Satul a devenit astfel sat mănăstiresc, cu bir si obligații către mănăstire. Actualul sat Adâncata este atestat prima dată la sfârșitul secolului al XVIII-lea; în catagrafia din 1772 se afirmă că așezarea avea un număr de 35 case. Se presupune că satul ar fi fost întemeiat în jurul anilor 1700. Prin legea secularizării
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
rame ale ușii motive simetrice: o rozetă încadrată într-un cerc cu conturul marcat având deasupra sa o decorație geometrică din romburi și linii frânte. Aceleași elemente decorative din linii frânte și romburi sunt întâlnite și la ancadramentele ferestrelor. Pronaosul actual de formă dreptunghiulară (3.65x4.40 metri) a fost construit din bârne de brad încheiate în „amnare”. El are o fereastră pe latura de vest (0.30x0.40 metri). Inițial, pronaosul actual avea rol de pridvor. Naosul are și el
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
romburi sunt întâlnite și la ancadramentele ferestrelor. Pronaosul actual de formă dreptunghiulară (3.65x4.40 metri) a fost construit din bârne de brad încheiate în „amnare”. El are o fereastră pe latura de vest (0.30x0.40 metri). Inițial, pronaosul actual avea rol de pridvor. Naosul are și el o formă dreptunghiulară (4.40x7.25 metri), cu câte două ferestre de dimensiuni diferite pe laturile de nord și de sud. Inițial, actualul naos găzduia și pronaosul cu lungimea de 2.40
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
latura de vest (0.30x0.40 metri). Inițial, pronaosul actual avea rol de pridvor. Naosul are și el o formă dreptunghiulară (4.40x7.25 metri), cu câte două ferestre de dimensiuni diferite pe laturile de nord și de sud. Inițial, actualul naos găzduia și pronaosul cu lungimea de 2.40 metri. Acest lucru este demonstrat de faptul că cele două spații au o boltire separată: deasupra naosului inițial se află o boltă semicilindrică, iar deasupra pronaosului inițial se află un tavan
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
Și-a început cariera solo în 2010 cu piesa „Românu' n-are noroc” pentru care a obținut o nominalizare la premiile Romanian Music Awards din 2011. a evoluat ajungând coregraf iubind muzica și dansul și realizând totul din pasiune. Proiectele actuale arată un artist ajuns la maturitate, hotărât să petreacă timp nu doar în fața camerelor de luat vederi și în lumina reflectoarelor, ci și în spatele scenei îndrumând și acționând asemeni unui mentor. CRBL a participat la două ediții Dansez pentru tine
CRBL () [Corola-website/Science/316988_a_318317]
-
latura de est a drumului DJ 291A, și are hramul "Sfântul Dumitru", sărbătorit la data de 26 octombrie. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Satul Zamostea este una dintre cele mai vechi localități de pe teritoriul actualului județ Suceava. În anul 1490, voievodul Ștefan cel Mare (1457-1504) a închinat 50 biserici, printr-un hrisov, către Episcopia Rădăuților, printre care și "“a 23-a biserică cu popă din Zamostea”". Ulterior, satul apare și în alte documente de arhivă
Biserica de lemn din Zamostea () [Corola-website/Science/317008_a_318337]
-
potrivit structurii încăperilor de la parter. O parte din pivniță era însă special amenajată pentru păstrarea vinurilor. Puternicul incendiu de la 1689, precum și cele ulterioare, afectează și Casa Negustorilor. Între 1759-1847 au loc transformări arhitecturale radicale care aduc construcția în forma ei actuală. Odată cu slăbirea și mai apoi dispariția breslelor, Casa Negustorilor își încheie destinația sa tradițională. În prezent clădirea adăpostește galerii comerciale, o cafenea și un restaurant, fiind declarată monument istoric, cu codul .
Casa Negustorilor din Brașov () [Corola-website/Science/317015_a_318344]
-
Orhei a fost o veche cetate moldoveană, amplasată de-a lungul apelor Răutului, la 15 km est de actualul oraș Orhei, între prezentele sate Trebujeni și Butuceni. Cetatea se poziționa pe o peninsulă creată de cursul Răutului, și era traversată de un val de zidărie și două de pământ care închideau limba de pământ spre uscat; din celelalte trei
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
a stabilit la București. Fata a fost crescută de bunicii materni până la vârsta de nouă ani, când s-a mutat în capitală alături de mama ei. Vreme de patru ani, tânăra a făcut studii de coregrafie la Palatul Pionierilor din București (actualul Palat al Copiilor). În 1956 a intrat în corpul de balet al teatrului de revistă „Constantin Tănase”, ca figurantă. În paralel, a luat lecții de canto clasic. La numai o lună de la angajarea în teatrul „Constantin Tănase”, a văzut pelicula
Naarghita () [Corola-website/Science/317043_a_318372]
-
real Dirk Felsenheimer, este un compozitor, interpret și actor german. Este cunoscut în special ca bateristul formație punk Die Ärtze (în traducere: Doctorii). S-a născut la data de 14 decembrie 1962 în districtul Spadau, din Beriln și până la ora actuală, înafară de albumele lansate împreună cu Die Ärtze, a dat naștere și unui album solo, intitulat "Bingo", care a apărut în anul 2006. Dirk Albert Felsenheimer s-a născut în Spadau, cel mai vestic district din Berlin. Are o soră geamănă
Bela B. () [Corola-website/Science/317050_a_318379]
-
XXI-lea aveau să confirme datarea monumentului la finele secolului al XIV-lea, cât și rolul său de capelă a Curții Domnești de la Siret. S-a infirmat ipoteza avansată în anii '60-'70 ai secolului al XX-lea că biserică actuala ar fi o refacere din temelii datând de la începutul secolului al XV-lea, din primii ani ai domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), negăsindu-se niciun indiciu care să ateste existența unei construcții anterioare. Lângă biserică au fost descoperite locuințe
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
fost pictată niciodată. Un iconostas valoros realizat în stilul „baroc moldovenesc”, datând cel puțin de la începutul secolului al XIX-lea, a fost renovat în anul 1841 de către negustorul Panait Goraș cu ajutorul parohienilor și înlocuit cu unul nou în anul 1995. Actuala catapeteasma este confecționata din lemn de stejar de către meșterul popular Vasile Găman din satul Nemțișor (județul Neamț). În pronaos, biserica adăpostește mai multe pietre funerare din secolele XVI-XVII, împodobite cu elemente sculpturale de epocă. Cea mai veche piatră funerară este
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
Biserica de lemn din Groși, comuna Margina, județul Timiș este datată de o pisanie din 1741. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august). Este una dintre bisericile călătoare, fiind adusă de pe valea Mureșului, din satul Căpâlnaș, și ridicată pe locul actual în anul 1826. Biserica din Groși prezintă valori documentare și artistice demne de păstrat, mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată și elemente decorative din preajma pisaniilor. În
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
este situată în centrul orașului București, pe strada Oțetari, nr. 4, sector 2, în perimetrul Batiștei - Vasile Lascăr, foarte aproape de Piața Rosetti, Teatrul Național, Biserica Armenească și Colegiul Național „Spiru Haret”. are trei Sfinte Hramuri: Pe actualul loc al Bisericii Oțetari s-a aflat, inițial, un zăvoi de oțetari, pe malul fostei gârle Bucureștioaia, afluent al Dâmboviței, care își avea vadul pe actuala stradă Galați (date despre această apă găsim în "„Istoria fondării orașului București”" de Dimitrie
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
Teatrul Național, Biserica Armenească și Colegiul Național „Spiru Haret”. are trei Sfinte Hramuri: Pe actualul loc al Bisericii Oțetari s-a aflat, inițial, un zăvoi de oțetari, pe malul fostei gârle Bucureștioaia, afluent al Dâmboviței, care își avea vadul pe actuala stradă Galați (date despre această apă găsim în "„Istoria fondării orașului București”" de Dimitrie Papazoglu). În anii 1680-1681 a fost construită, în zilele lui Șerban Vodă Cantacuzino, o bisericuță din lemn, despre care găsim referiri în "„Istoria Bucureștilor”" de Ionescu-Gion
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
așa cum o vedem astăzi, a fost restaurată între anii 1860 și 1866, pe timpul Mitropolitului Nifon Primat al României (1850-1875), cu ajutorul familiilor Hagii Tudorache, N. Zamfirescu și Romanescu. Mitropolitul Nifon s-a născut la București, în mahalaua Oțetarilor (pe ulița Teilor, actuala stradă Vasile Lascăr), în anul 1789, ca fiu al blănarului Rusailă, originar din orașul Castoria - Macedonia și venit în București, împreună cu soția sa, Aposta, cu ajutorul arhimandritului Iason, care îl întâlnise pe Rusailă la Salonic, în timpul unui pelerinaj la Sfântul Munte
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
26 de familii, la recensământul din 1778 existau 117 familii (577 suflete). În anul 2009 în Botoșana locuiau 697 familii. Tradiția locală amintește în jurul anului 1675 de existența unei biserici de lemn la Botoșana, în apropierea locului unde se află actuala biserică de lemn. În "„Cronica Episcopiei de Rădăuți”" a lui Dimitrie Dan este publicat un document în care se spune că "„episcopul Dositei Herescul a sfințit la anul 1761 un antimis pentru biserica din Botușana”". După construirea actualei biserici de
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]