159,822 matches
-
se află actuala biserică de lemn. În "„Cronica Episcopiei de Rădăuți”" a lui Dimitrie Dan este publicat un document în care se spune că "„episcopul Dositei Herescul a sfințit la anul 1761 un antimis pentru biserica din Botușana”". După construirea actualei biserici de lemn (1810), biserica de lemn mai veche a fost donată în 1815 locuitorilor din Poieni-Solca. De acolo, biserica de lemn a fost strămutată din nou în 1942 în satul Dragoșa din comuna Frumosu. Biserica de lemn „Sfântul Dumitru
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
autovehicule, până la telefoanele celulare moderne. La început, stațiile de emisie-recepție erau utilizate în dotarea taxiurilor, ambulanțelor, vehiculelor de poliție și altor vehicule similare, unde era necesară o intervenție promptă și operativă. Acestea nu puteau fi considerate telefoane mobile în sensul actual al cuvântului: nu puteau fi conectate la rețeaua de telefonie fixă clasică și nu erau dotate cu numere pentru apelare. Ulterior au apărut și variantele portabile ale acestora. Astfel, după 1940, Motorola produce o stație de emisie-recepție numită "Handie-Talkie", care
Istoria telefonului mobil () [Corola-website/Science/317082_a_318411]
-
de ex., cum ajung de aici la Parcul Carol?), informații locale (unde e cel mai apropiat dentist?), sistem de plată (portmoneu electronic), modalitate de acces securizat în zone speciale și multe altele. V. și articolul "Smartphone" despre telefoanele mobile inteligente actuale.
Istoria telefonului mobil () [Corola-website/Science/317082_a_318411]
-
nișă situată în casa de la intersecția străzii Tipografilor cu Piața Schiller, în Piața Schiller nr. 1 din orașul Sibiu (România). a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2015, având codul de clasificare . În Evul Mediu, actuala Piață Schiller era cunoscută sub denumirea de Piața Pajiștii (în ). În anul 1563 s-au întocmit primele statute de vecinătate pentru locuitorii din jurul acestei piețe. În 1659 s-au construit aici o moară și o fântână arteziană, care a funcționat
Bustul lui Friedrich Schiller din Sibiu () [Corola-website/Science/317096_a_318425]
-
de mezeluri din Sibiu, a comandat realizarea unui bust de bronz al lui Schiller. Acesta a fost realizat de sculptorul Thomas Khuen și donat apoi de fabricant orașului Sibiu. Bustul a fost amplasat la 12 august 1905 în parcul orașului, actualul Parc ASTRA. În anul 1909, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la nașterea lui Schiller, magistratul orașului a schimbat denumirea Pieței Pajiștii în Piața Schiller, după numele poetului. Tot atunci, bustul lui Schiller a fost mutat într-o nișă
Bustul lui Friedrich Schiller din Sibiu () [Corola-website/Science/317096_a_318425]
-
înălțător, atât pentru interpret cât și pentru credincioși”, iar cele folosite în bisericile afro-americane „își au rădăcinile în bocetele din folclor și în tonalitatea tristă”. PopEntertainment.com critică utilizarea în exces a acestui ornament muzical, afirmând faptul că „vocea interpreților actuali dansează pe o notă” și că „prin supra-interpretarea cântecului (...), soliștii contribuie fără să știe la banalizarea muzicii de azi. Este destul de trist că interpreții, în mare parte din cauza folosirii în exces a melismelor, ucid piesa”. Melisma este divizată în patru
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
nr. 34-36. Mănăstirea Ursulinelor din Sibiu a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare . Complexul fostei mănăstiri a ursulinelor este format din două obiective: În secolul al XIII-lea, pe locul actual al capelei "Sf. Cruce" s-a aflat o mănăstire a călugărilor dominicani, construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea în afara zidurilor cetății. Ea se afla în piața formată la capătul străzii Gușteriței (azi 9 Mai), în apropierea fostei
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
în urma năvălirii turcilor din anul 1432. Din cauza faptului că mănăstirea era pradă atacurilor inamice, fiind în afara zidurilor cetății, superiorii ordinului dominican au obținut în 1474 autorizația de a construi o mănăstire nouă cu biserică (astăzi Biserica Ursulinelor) în interiorul cetății. Biserica actuală a fost construită în anul 1479 de către călugării dominicani. Ea a fost realizată în stil gotic, dar ca urmare a faptului că edificiul a fost refăcut radical în perioadele următoare, el are astăzi stil baroc. Elemente gotice se mai păstrează
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
LMI:NT-II-m-B-10619. Însemnarea de deasupra pridvorului, în ceea ce privește data construirii edificiului trimite la anul 1818, dar o notă de pe o Evanghelie tipărită la București menționează că aceasta a fost dăruită bisericii din satul Galu în 8 noiembrie 1780. Ar rezulta că actuala biserică s-a construit la începutul veacului al XIX-lea pe locul unui lăcaș mai vechi de anul 1780 distrus în împrejurări încă necunoscute. Clădirea este realizată în stil moldovenesc cu unele influențe transilvane, explicația fiind transferul populațional la sfârșitul
Biserica de lemn din Galu () [Corola-website/Science/317109_a_318438]
-
dură. Au supraviețuit timpului chiar și lucrări din argilă. Un exemplu în acest sens îl constituie bizonii găsiți la peștera "Grotte du Tuc" de lângă lacul Aubert (zona Pirineilor). Sunt frecvente reprezentări feminine ca "Venus din Willendorf" descoperită pe teritoriul Austriei actuale și datată cu peste 22.000 de ani în urmă. Astfel de reprezentări feminine sunt realizate cu pieptul, pântecul și șoldurile exagerate, sugerând puterea femeii de a genera viață, femeie căreia i se asocia cultul fertilității, fertilitate de care depindea
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
din bronz ale lui Jasper Johns (n.1930) și uriașii hamburgeri din plastic și cornetele de înghețată. Așs cum reiese din cele prezentate anterior, categoriile tradiționale de artă, cum sunt pictura și sculptura, devin în ultimii ani tot mai puțin actuale. Însă sculptura poate ului oamenii și în 1990, când Damien Hirst a expus în vase cu formol cadavre de animale, ca sculpturi.
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
a II-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1224-1241. În urma cercetărilor arheologice, s-a descoperit o monedă din perioada de domnie a regelui Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) în șanțul de apărare al acestei incinte. Turnul actual nu mai păstrează din construcția inițială decât doar nucleul ridicat până la înălțimea întâiului etaj. El a fost refăcut de mai multe ori în decursul timpului, fiind supraînălțat și înglobat unui grup de construcții. Etajele superioare ale turnului s-au prăbușit
Turnul Sfatului din Sibiu () [Corola-website/Science/317112_a_318441]
-
acoperișul turnului era construit în formă piramidală scundă, cu ruptură de pantă, cu patru turnulețe la colțuri. Și acesta a fost înlocuit între anii 1824-1826 când s-a adăugat ultimul etaj și s-a refăcut acoperișul care a căpătat forma actuală, de bulb. Turnul Sfatului a fost restaurat complet în perioada 1961-1962, în interiorul său organizându-se expoziția "Aspecte din istoria Sibiului". În anii 1962-1998 turnul a adăpostit o secție de exponate medievale a Muzeului Brukenthal. Pe zidul turnului dinspre Piața Mare
Turnul Sfatului din Sibiu () [Corola-website/Science/317112_a_318441]
-
ctitoriei voievodului Bogdan, în secolul al XVII-lea, dar acestea sunt de scurtă durată. Astfel, documentele menționează între anii 1528-1574 un schit de călugări, iar între 1620-1740 sau 1630-1745 este menționat un schit de maici și acesta cu multe întreruperi. Actuala biserică de lemn din Bogdănești a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea pe malul râului Râșca și al pârâului Bogdăneasa. Prima sa atestare datează din anul 1779, ea figurând pe un „Octoih” al bisericii, tipărit
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
desele alunecări de teren. În perioada 1803-1805, ea a fost demontată și strămutată mai la vest, în interiorul cimitirului sătesc. După ce a fost reparat în 1872, lăcașul de cult a fost mutat într-o zi din vara anului 1904 pe amplasamentul actual. Nu s-a mai apelat de această dată la procedeul demontării, biserica fiind trasă de patru perechi de boi peste grinzile de brad unse cu untură de porc. În anul 1911, s-au efectuat o nouă serie de lucrări de
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
în juriile Concursurilor Internaționale: "P.I. Ceaikovski" (Moscova) și "Lisenko" (Kiev). În activitatea artistică a existat și latura pedagogică de formare a tinerelor talente. În ultimii 10-15 ani a desfășurat predarea cântului în cadrul Operei Naționale București. Satisfacție împlinită, întrucât mulți dintre actualii soliști se regăsesc astăzi pe scena lirică românească. La Opera Națională București: Mihaela Stanciu, Melania Ghioaldă, Roxana Briban, Adriana Alexandru, Mihaela Agachi, Ecaterina Țuțu, Valentin Racoveanu, Iordache Basalic, Ștefan Ignat, Vicențiu Țăranu, Florin Simionca, Daniel Filipescu etc. Și mulți răspândiți
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 208, având codul de clasificare . Satul Boroaia (numit și Doroșcani) se află în sud-estul județului Suceava, la limita cu județul Neamț, într-o zonă de șes de pe valea râului Moldova. Teritoriul actual al localității se afla în stăpânirea mănăstirilor Râșca și Neamț, actualul sat fiind împărțit în două părți: Boroaia Neamțului și Boroaia Râștii. Deoarece în catastiful sămilor tuturor mănăstirilor din țară din 1742 satul nu apare, el figurând de abia în
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
codul de clasificare . Satul Boroaia (numit și Doroșcani) se află în sud-estul județului Suceava, la limita cu județul Neamț, într-o zonă de șes de pe valea râului Moldova. Teritoriul actual al localității se afla în stăpânirea mănăstirilor Râșca și Neamț, actualul sat fiind împărțit în două părți: Boroaia Neamțului și Boroaia Râștii. Deoarece în catastiful sămilor tuturor mănăstirilor din țară din 1742 satul nu apare, el figurând de abia în cartografia rusească din 1774, se poate deduce că satul Boroaia a
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
a crescut ca urmare a emigrărilor masive de după Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan (1784). Prima biserică a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către nemțeni, adică de gospodarii de pe moșia Mănăstirii Neamț. Vechea biserică se găsea lângă actuala biserică din satul Bărăști, unde se mai găsesc urmele sfântului altar. Aceasta a devenit cu timpul neîncăpătoare, iar preotul Petru a început construirea unei noi biserici de lemn, fiind ajutat și de locuitorii satului. Construirea noului lăcaș de cult, cu
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
după cum atestă o inscripție aflată pe o friză de icoane aflate pe peretele despărțitor: "„s-au mărit Dumitru Sosnovici paroh, 1825”". Extinderea bisericii se pare că nu a fost suficientă. Unii autori consideră că în anul 1853 s-a adăugat actualul pridvor cu cerdac deschis. Dimpotrivă, alți autori (printre care și Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu, autorii monografiei "„Monumente de arhitectură în lemn din Ținutul Sucevei”", publicată în 1985) afirmă că în 1853 s-a adus în sat o nouă biserică
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
0.60x0.70 metri, lipsite de elemente decorative. Naosul are o formă dreptunghiulară (4.80x5.80 metri), cu două abside pentagonale dispuse simetric. Aici se află patru ferestre: câte una în absidele laterale și în pereții laterali. Inițial, în naosul actual era cuprinsă și „tinda muierilor”. Ulterior, naosul a fost extins spre vest, unde s-a construit pronaosul. Altarul are o absidă de formă pentagonală, iar catapeteasma dispusă avansat (cu 1.50 metri față de decroșul absidei) formează în părțile laterale două
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
Adunarea din Kosovo după declarația de independență a Republicii Kosovo față de Șerbia. Drapelul a fost ales în urma unei competiții internaționale de design organizate de Echipă Unitară din Kosovo sprijinită de Organizația Națiunilor Unite fiind propuse aproximativ o mie de exemple. Actualul design este o variantă a unei propuneri desemnate de Muhamer Ibrahimi. Acesta este format din șase stele albe în formă de arc deasupra unei hărți a teritoriului Kosovo pe un fundal albastru. Acestea reprezintă cele șase grupuri etnice majore din
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
independență, Kosovo se află sub administrația Națiunilor Unite iar drapelul ONU era folosit pentru scopuri oficiale. Populațiile albaneze și sârbe își foloseau propriile drapele încă din perioada Iugoslaviei Socialiste. Sârbii foloseau un tricolor din roșu, albastru și alb, formând temeiul actualului drapel al Șerbiei. Albanezii foloseau drapelul Albaniei încă din anii 1960 că drapel național. Drapelul are un fundal albastru, cu hartă teritoriului Kosovo și șase stele. Oficial, stele sunt menite să reprezinte cele șase grupuri etnice majore din Kosovo: albanezii
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
însă pisania și evidențele bisericii acreditează anul 1782 ca an al construcției. Satul Iacobești este atestat documentar încă din secolul al XVI-lea. Mult timp a fost o localitate neînsemnată. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, terenul actualului sat Iacobești se afla în proprietatea Mănăstirii Ilișești. În anul 1775, Bucovina este anexată de Imperiul Habsburgic. Dintr-un uric al domnitorului Grigore Ghica al III-lea din anul 1776 aflăm că jumătate din sat se afla în stăpânirea mazilului
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
află localizat în cimitirul sătesc, la drumul european E85 și are hramul "Cuvioasa Parascheva", sărbătorit la data de 14 octombrie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 243, având codul de clasificare . Actuala biserică de lemn din Cumpărătura a fost construită în anul 1792 în satul Poiana din comuna Brusturi aflată în județul Neamț. Cronica parohiei atestă anul 1792 ca an al construcției, acest an fiind săpat pe rama ușii de intrare în
Biserica de lemn din Cumpărătura () [Corola-website/Science/317148_a_318477]