157,124 matches
-
la baza și dau formă evoluției vieții umane și a lumii percepute cu ajutorul simțurilor (palpabile). La nivel cosmic aceste șapte raze de energie sunt forțele creative ale planetelor și ale stelelor. La nivel microscopic ele sunt forțele creative ce condiționează constituția fizică, psihică și spirituală a omului.. (Jurriaance, p. 73-152) În ”Psihologia esoterică I”, prima carte din „Tratatul celor Șapte Raze”, Bailey scrie că ” Unica Viață a căutat expansiunea” rezultând în șapte eoni sau emanații, manifestând în expresia vieții, devenind cei
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
toate lucrurile se manifestă în centri de energie și în relaționarea dintre ei. Toate razele și centrii sunt concentrate pe unele tipuri de viață evoluatoare sau conștiință. (Jurriaance, p. 35-52) Aceasta include totul, de la atomi la centri sau chakre în constituția umană, mai sus prin aura umană la grupuri de oameni ca centri și la orașe sau națiuni ca centri. (Jurriaance, p. 79- 90 ) Umanitatea ca întreg este concepută ca un centru de energie precum sunt maeștrii înțelepciunii despre care scrie
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
aurice ale ființei umane sunt definite ca emanații parțiale sau exprimări ale sufletului, care este el însuși sinonim cu conștiința umană ce evoluează. Mintea nu este concepută a fi un efect efemer al creierului, ci ca energia motivatoare responsabilă pentru constituția interioară a indivizilor, care se manifestă de asemenea ca aura. În scrierile lui Bailey, "evoluția" este definită ca fiind procesul aducerii învelișurilor inferioare în integrare și aliniere cu "voința" sufletului— "îndreptarea" personalității. Această transformare este cea care conduce la "relații
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
să cedeze Norvegia regelui Suediei. Christian a fost ales regent al Norvegiei de Ansambul notabilităților la 16 februarie 1814. Alegerea a fost confirmată de Adunarea Constituantă a Norvegiei convocată la Eidsvoll la 10 aprilie; la 17 mai s-a semnat constituția iar Christian a fost ales unanim rege al Norvegiei, sub numele de Christian Frederick. Christian a încercat să atragă interesul marilor puteri asupra cauzeei Norvegiei însă nu a avut succes. Fiind presat de comisarii puterilor aliate în legătură cu uniunea dintre Norvegia
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
trăit retrași. Până în 1831 bătrânul rege Frederick nu i-a acordat loc în consiliul de stat. La 13 decembrie 1839 a urcat pe tronul Danemarcei sub numele de Christian al VIII-lea. Partidul liberal a avut mari speranțe de la "dătătorul constituției" însă el și-a dezamăgit admiratorii respingând fiecare proiect liberal. Reforma administrativă a fost singura reformă pe care a promis-o. Atitudinea sa a fost ezitantă și până în 1846 nu a sprijinit clar ideea că Schleswig este o zonă daneză
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
fost singura reformă pe care a promis-o. Atitudinea sa a fost ezitantă și până în 1846 nu a sprijinit clar ideea că Schleswig este o zonă daneză. Unii istorici și biografi consideră totuși că regele Christian a dăruit Danemarcei o constituție liberă care a avut o viață destul de lungă. Regele Christian al VIII-lea a continuat patronajul astronomiei al predecesorului său, oferind medalii de aur pentru descoperirea de comete și sprijinind financiar pe Heinrich Christian Schumacher cu publicarea jurnalului științific "Astronomische
Christian al VIII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316242_a_317571]
-
Danemarcei și Prințesa Anne, Prințesa Regală. Că descendent al regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit, Haakon este, de asemenea, în ordinea succesiunii la tronul britanic. Haakon are o soră mai mare, Prințesa Märtha Louise (n. 1971). În 1990, constituția Norvegiei a fost modificată, adoptându-se sistemul primogeniturii absolute pentru succesiunea la tron, ceea ce înseamnă că întâiul născut, indiferent de sex, are prioritate în ordinea succesiunii. Această măsură nu se aplică retroactiv (așa cum s-a întâmplat în Suedia în 1980
Haakon, Prințul Moștenitor al Norvegiei () [Corola-website/Science/316266_a_317595]
-
de la plecarea lor. În 1807, Portugalia a trăit stabilă sub absolutism. Trupele lui Napoleon și evoluțiile din Spania ei natală au adus idei revoluționare. În 1820, o revoluție liberală a început în Porto. În 1821 Portugalia a promulgat prima ei constituție. Regina a avut o poziție conservatoare și a vrut o dezvoltare reacționară în Portugalia. Charlotte a făcut o alianță cu fiul ei cel mai mic, Miguel, care împărtășea opiniile conservatoare ale mamei sale. În 1824, folosindu-se de poziția lui
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
cheltuielilor doar în septembrie 1918. Situația s-a schimbat când a izbucnit Revoluția Germană iar Germania a pierdut războiul în toamna lui 1918 — nu a mai fost în postura de a dicta condiții. La 2 noiembrie, consiliul a adoptat prima constituție provizorie. Decizia de a-l invita pe regele Mindaugas al II-lea a fost anulată și astfel s-au reconciliat diversele facțiuni politice. Funcțiunile guvernului au fost încredințate unui prezidiu format din 3 membri iar Augustinas Voldemaras a fost invitat
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
evreii și bielorușii). Pe măsură ce forțele germane s-au retras, iar cele bolșevice s-au apropiat de Vilnius, la 2 ianuarie 1919 consiliul s-a mutat la Kaunas. Au început Războaiele de Independență. La 4 aprilie, s-a adoptat a doua constituție provizorie, care a înființat postul de președinte al Lituaniei. Antanas Smetona, președintele consiliului, a devenit primul președinte al țării. Armata germană s-a retras din Lituania abia în iulie 1919. Din cauza războaielor și a altor frământări, alegerile pentru Adunarea Constituantă
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
s-a pierdut, moștenirea sa rămâne. Acele fraze laconice sunt baza legală pentru existența Lituaniei moderne, atât a celei din perioada interbelică, cât și a celei din 1990. Declarația formula principiile constituționale de bază, care au fost urmate de toate constituțiile Lituaniei. Declarația însăși este un element-cheie în restaurarea independenței Lituaniei în 1990. Separându-se de Uniunea Sovietică, Lituania a subliniat că este doar restaurată ca stat independent existent între cele două războaie mondiale și că Actul nu și-a pierdut
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
a înființa o administrație a fost blocat. Această situație s-a schimbat când a izbucnit revoluția germană și Germania a pierdut războiul în toamna lui 1918 — nu mai era în postura de a pune condiții. Consiliul Lituaniei a adoptat prima constituție provizorie la 2 noiembrie. Funcțiunile guvernului au fost încredințate unui prezidiu cu trei membri, iar Augustinas Voldemaras a fost invitat să formeze primul Cabinet de Miniștri ai Lituaniei. Primul guvern s-a format la 11 noiembrie 1918, în ziua în
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
afirmațiile sau faptele imputate, considerate defaimătoare, sunt false. Codul penal românesc din anul 1936, în art. 510 și 511 arată ce este, ce înseamnă și ce se înțelege prin "defăimare": "... calomnia, pentru care legea nu permite probabilități". Articolul 30 din Constituția României, la punctul (7), prevede că "Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, ..." Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțional articolul I, punctul 56 din legea 278/2006 care amenda Codul Penal eliminând articolele referitoare la insultă, calomnie
Defăimare () [Corola-website/Science/320121_a_321450]
-
luptei revoluționarilor turci în mediile naționale și internaționale. Fuga lui Celaleddin Arif din capitală a avut o mare însemnătate. El a declarat că Parlamentul Otoman a fost dizolvat în mod ilegal. Armistițiul nu dădea Aliaților dreptul să dizolve parlamentul, iar Constituția din 1909 era concepută să prevină excesele pe care și le permisese sultanul Abdul-Hamid al II-lea. Aproximativ 100 de deputați otomani au reușit să păcălească vigilența Aliaților și s-au alăturat celor 190 de deputați aleși de grupurile de
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
a participat activ. În toamna anului 1919 a fost pentru scurtă vreme viceprimar al Timișoarei, după care a fost ales de 4 ori în Parlamentul României, în care a activat în perioada 1919-1927. La dezbaterea în Parlament a proiectului de Constituție, la 12 martie 1923, deputatul Karl von Möller, în calitate de reprezentant al șvabilor din Banat, a afirmat că vorbește în numele „poporului șvăbesc din Banat”, declarând loialitatea germanilor față de noua lor patrie, cerând însă ca noua Constituție să nu pericliteze existența minorităților
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
în Parlament a proiectului de Constituție, la 12 martie 1923, deputatul Karl von Möller, în calitate de reprezentant al șvabilor din Banat, a afirmat că vorbește în numele „poporului șvăbesc din Banat”, declarând loialitatea germanilor față de noua lor patrie, cerând însă ca noua Constituție să nu pericliteze existența minorităților din punct de vedere național, având obiecții la proiect, afirmând că acesta nu conține promisiunile făcute minorităților de către români la Alba Iulia. În mai 1920, șvabii “moderați”, în frunte cu Kaspar Muth, au format Partidul
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
a adăugat că dacă Franța vrea să se întoarcă la monarhie, "nici o concurență nu se va ridica din familia noastră". La 4 octombrie, deputații regaliști au numit un comitet responsabil cu acordul contelui de Chambord asupra unui proiect a viitoarei constituții, înainte de votul restaurării monarhiei. Comitetul l-a desemnat pe deputatul Charles Chesnelong pentru a se întâlni cu pretendentul. La 14 octombrie 1873, la Salzburg, contele de Chambord aprobă proiectul constituțional parlamentar liberal pe care i-l expune Chesnelong. Prințul nu
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
a se întâlni cu pretendentul. La 14 octombrie 1873, la Salzburg, contele de Chambord aprobă proiectul constituțional parlamentar liberal pe care i-l expune Chesnelong. Prințul nu are nici o obiecție la liniile deja prezentate: recunoașterea dreptului regal ereditar, elaborarea unei constituții discutate de Adunare, separarea puterilor și bicameralismului, responsabilitatea politică a miniștrilor, garantarea libertăților civile și religioase.. Totuși, contele de Chambord nu a ascuns interlocutorului său că nu va accepta niciodată steagul tricolor.. Ducele Gaston d'Audiffret-Pasquier informează francezii printr-un
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
non-federală a statului care este supusă votului întregului electorat al statului. Ca atare, spre deosebire de alte state care au alegeri pentru diferite poziții ale , conform , guvernatorul numește întregul executiv (în original, ""), dar numirea trebuie aprobată de . Mult mai important, conform aceleiași constituții statale, guvernatorul desemnează judecătorii pentru funcții vacante ale Curții Supreme a statului, precum și procurorii (de asemenea pentru funcțiile vacante) fiecăruia din cele 21 de comitate ale statului. Toate aceste numiri sunt făcute ținând realmente cont de recomandărilor senatorilor statali, care
Guvernator al statului New Jersey () [Corola-website/Science/320282_a_321611]
-
terminarea războiului civil, Gull a lucrat mai întâi din nou la magistratura din Sighișoara (serviciu din care și-a dat demisia din cauza neo-absolutismului lui Franz Josef din 1851), iar apoi timp de 10 ani ca avocat la Sighișoara. Odată cu reinstaurarea Constituției săsești în 1861, Gull a fost ales senator și vilic (administrator economic), iar mai apoi primar în 1866. A fost în această funcție până în 1881 când s-a retras din proprie inițiativă. În această perioadă a servit orașul ca reprezentant
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
proprie inițiativă. În această perioadă a servit orașul ca reprezentant al Universității Naționale Săsești la Sibiu (1861-1875), organ pentru care a stabilit regulamentul interior. Gull a fost activ și pe plan bisericesc evanghelic, fiind unul din colaboratorii și promotorii noii constituții bisericești. A fost ales în consistoriul național de către a treia adunare a Bisericii Evanghelice din Transilvania, funcție în care a rămas până la moarte. În urma unei apoplexii a fost paralizat din 1896.
Josef Gull () [Corola-website/Science/320322_a_321651]
-
care se numără miniserialul Disney "Davy Crockett" și filmul lui John Wayne din 1960 "The Alamo". Sub conducerea președintelui Antonio López de Santa Anna, guvernul mexican a început să se îndepărteze de modelul federalist. Politicile din ce în ce mai dictatoriale, printre care revocarea Constituției din 1824 la începutul lui 1835, i-au incitat pe mulți federaliști la revoltă. Regiunea de frontieră Texas era populată mai ales de imigranți din Statele Unite ale Americii. Aceștia erau obișnuiți cu o guvernare federală și cu drepturi personale numeroase
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
avertizați de situația disperată a acestuia. Neștiind că Alamo deja căzuse, Robert Potter a cerut oprirea lucrărilor convenției și un marș imediat pentru despresurarea Alamoului. Sam Houston i-a convins pe delegați să rămână la Washington-on-the-Brazos pentru a redacta o constituție. După ce a fost numit unic comandant al tuturor trupelor texane, Houston a călătorit spre Gonzales pentru a prelua pe cei 400 de voluntari care încă îl așteptau pe Fannin să-i conducă spre Alamo. La câteva ore după sosirea lui
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
a dus la desființarea întregii Gărzii elvețiene. Cavour a propus din nou o alianță între Piemont și Neapole pentru a diviza Statele Papale dar Francisc a respins o idee care i se părea ca erezie. Filangieri a susținut insistent o Constituție ca singura măsură care ar putea salva dinastia, dar la refuzul regelui, a demisionat. Între timp, partidele revoluționare conspirau pentru răsturnarea bourbonilor în Calabria și Sicilia și Giuseppe Garibaldi a fost pregătit pentru un raid în sudul Italiei. O conspirație
Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321121_a_322450]
-
care au organizat mișcarea, au scăpat de execuție. Când Garibaldi a ajuns la Marsala (mai 1860) cu Expediția celor O Mie, el a cucerit insula cu ușurință uimitoare. Aceste evenimente l-au determinat pe Francisc al II-lea să garanteze constituția dar promulgarea ei a fost urmată de tulburări în Neapole și de demisia mai multor miniștri; Liborio Romano a devenit șef al guvernului. Dezintegrarea armatei și marinei a urmat rapid. Garibaldi, care a traversat strâmtoarea Messina, avansa spre nord și
Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321121_a_322450]