159,175 matches
-
recapătă puterile. Dl. Smith decide să meargă la Lhasa, unde una dintre persoanele de contact ale Armatei americane îl va ajuta să se întoarcă în America. Ceilalți trei își continuă drumul prin Himalaya și ajung în curând în India. La sfârșitul filmului, ultimii trei fugari se despart: Zoran și Voss rămân în India, iar Janusz continuă să călătorească prin întreaga lume până în 1989, când regimul comunist din Polonia este răsturnat. Scena finală a filmului îl prezintă pe Janusz revenind la casa
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
a absolvit Conservatorul de muzică și artă dramatică din București la clasa profesoarei Maria Filotti (1932-1935) și Facultatea de Litere și Filozofie (1932-1936). După absolvirea Conservatorului a fost angajată ca actriță la Teatrul Național din București, unde a jucat până la sfârșitul vieții. Printre rolurile care au făcut-o cunoscută sunt Oana din "Apus de soare" de Barbu Delavrancea, Lucietta din "Bădăranii" de Carlo Goldoni, Zița din "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, Agnes în "Școala femeilor" de Molière, Lucille din "Burghezul
Eugenia Popovici () [Corola-website/Science/328832_a_330161]
-
(în — "an-Nahḑa") reprezintă mișcarea culturală care a avut loc în țările din Orientul Apropiat începând cu secolul al XIX-lea, mai ales în cea de-a doua jumătate a acestuia. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, țările arabe, cu câteva excepții, se aflau încă sub stăpânirea Imperiului Otoman. În această perioadă, influența occidentală a pătruns pe diverse căi în Imperiul Otoman, adică și în țările arabe
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
trecutului arab: contribuția lor s-a accentuat după 1880. Arabismul și reformisul au urmat astfel, până în anii 1880, când acelasi drum, când drumuri divergente. Au avut în comun faptul că s-au născut în aceleași centre: Siria-Liban, Egipt, iar către sfârșitul secolului, Londra și Paris. Au avut în comun, de asemenea, preocuparea pentru opera de reînnoire culturală, într-o arabă înviorată de contactul cu lumea modernă, dar care respecta normele esențiale ale morfologiei și ale sintaxei. Și tot în comun, deși
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
în care s-a dat Bătălia de la din 479 î.Hr., în urma căreia o alianță a polis-urilor grecești (Sparta, Atena, Corint, Megara și altele) a învins forțele expediționare persane ale lui Xerxes I. Această victorie decisivă a grecilor a determinat sfârșitul războaielor medice. În timpul primei invazii persane, dintre celelalte polisuri grecești, numai Plateea a avut curajul să trimită un contigent în sprijinul Atenei, atacată de către perși. În Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.), alături de cei 10.000 de atenieni au luptat și
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
mai scăpat cu viață a fost deportată tocmai în interiorul Persiei (la Arderika, în apropiere de capitala Susa). Flota persană a navigat apoi spre sud, spre coasta peninsulei Attica, pentru a finaliza obiectivul final al campaniei: cucerirea și pedepsirea Atenei. La sfârșitul lunii august 490 î.Hr., întreaga flotă (în jur de 600 de corăbii, conform lui Herodot) a ancorat în golful de la Maraton, la circa 42 km de Atena. Pusă în fața acestui pericol iminent Atena a cerut ajutor Spartei; spartanii însă, reținuți
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
asediat de trupele engleze conduse de contele Thomas Montecute, în data de 12 octombrie, 1428. Tabăra britanică era situată între satele Olivé și Peuterey, în urma primei ciocniri englezii au tăiat francezilor ieșirea la malul drept al Loarei. Tot timpul până la sfârșitul asediului, sediul și cea mai mare parte a armatei engleze a ocupat așa-numitul "Munte Saint Laurent", o creastă de 1200 de metri care domina malul drept, și prezenta, prin urmare, o poziție ideală defensivă. Statul Major General al armatei
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
s-a referit la cei patru sateliți principali ai lui Jupiter utilizând numerele, în timp ce denumirile sugerate de către rivalul său Simon Marius au devenit treptat unanim acceptate. Uniunea Astronomică Internațională (UAI) a început, în cele din urmă, clarificarea chestiunii denumirilor la sfârșitul anilor 1970.</onlyinclude> În tabelele de mai jos, sateliții planetari sunt indicați cu caractere aldine (de exemplu Luna), în timp ce planetele și planetele pitice, care orbitează direct în jurul Soarelui, cu caractere italice (de exemplu "Pământ"). Tabelele sunt clasificate în funcție de data publicării
Cronologia descoperirilor planetelor și sateliților naturali din sistemul solar () [Corola-website/Science/328836_a_330165]
-
bisericii, ținând cont de caracteristicile stilistice ale elementelor arhitecturale pe care biserica încă le mai păstrează, ancadramentul ușii cu pisania, rozasa cu trafor de piatră, tabloul votiv și datele istorice despre ctitori, se presupune că biserica a fost construită spre sfârșitul secolului al XVI-lea, înainte de anul 1599, când Petru Rácz I, ajuns căpitan în armata lui Mihai Viteazul, a încetat din viață la Șelimbăr (Sibiu) pe 28 Octombrie 1599. În arealul Teiușului mai dăinuie până în ziua de azi doar trei
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
École biblique de Jérusalem, înainte de a fi fost fixat în 1955 într-o mănăstire din Cambridge, unde restricțiile care i-au fost impuse îl vor face să compare această recluziune cu prizonieratul pe care-l suportase în vremea războiului. La sfârșitul lui 1956, este fixat la mănăstirea dominicană din Strasbourg unde, sub protecția episcopului și exegetului sulpician Jean-Julien Weber, neputând lua parte la activitățile ecumenice, el "își pregătește acolo propria Biserică" și, privat de dreptul de a preda la facultatrea de
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
dreptul de a preda la facultatrea de teologie, duce o activitate pastorală. Abia începând din 1960 orizontul său se va degaja puțin câte puțin. După această condamnare la tăcere în cursul pontificatului papei Pius al XIII-lea, a fost, în sfârșit, numit consultor al comisiei teologice de pregătire a Conciliului anunțat de papa Ioan al XXII-lea, în 1960, alături de Henri de Lubac, apoi a participat la lucrările conciliului Vatican II (1962-1965) ca expert ("peritus"). Acolo, el își ținea un jurnal
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
de papa Ioan al XXII-lea, în 1960, alături de Henri de Lubac, apoi a participat la lucrările conciliului Vatican II (1962-1965) ca expert ("peritus"). Acolo, el își ținea un jurnal, care va fi publicat în 2002. Începând din 1963, în sfârșit eliberat de suspiciunea care apăsa asupra lui, Congar este recunoscut public și produce o sumă considerabilă de articole și de cărți. Călătorește în America Latină în august 1967 (Chile, Argentina, Brazilia), întâlnindu-l atunci pe episcopul de Talca, Manuel Larraín Errázuriz
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
punk a aniilor 2000. Fall Ouț Boy a fost formată în 2001 în suburbia orașului Chicago, Wilmette, Illinois, de prietenii Pete Wentz și Joe Trohman. Wentz era un „accesoriu vizibil” a scenei relativ mică de hardcore punk din Chicago pe la sfârșitul anilor 1990, făcând parte din diferite grupuri precum Birthright, Extinction și First Born, la fel ca si formația de metalcore, Arma Angelus și cea mai politică, Racetraitor, „o formație care reușea să ajungă pe coperta fanzinelor "Maximumrocknroll" și "Heartattack" înainte de
Fall Out Boy () [Corola-website/Science/328816_a_330145]
-
înseamnă cu adevarat; Wentz a preferat să nu se refere la pauză că un „hiat”, în schimb a explicat că formația se „decompresa”. Fall Ouț Boy au susținut ultimul lor concert la Madison Square Garden pe 4 octombrie 2009. Aproape de sfârșit, Mark Hoppus de la Blink-182 i-a râs capul lui Wentz, "Rolling Stone" descriind situația că „curățare simbolică a trecutului, dar de asemenea începutul unui capitol foarte întunecat pentru formație”. Pe când pauză începuse, Stump s-a simțit cel mai rău și
Fall Out Boy () [Corola-website/Science/328816_a_330145]
-
lansat câte un videoclip muzical pentru fiecare cântec de pe album într-o serie intitulată "The Young Blood Chronicles" între februarie 2013 și mai 2014. De asemenea, formația a lansat un EP influențat de muzică hardcore punk, "PAX AM Days", la sfârșitul lui 2013. Fall Ouț Boy a făcut un cover a piesei lui Elton John's (care a apărut pe piesă numită după "Save Rock And Roll"), „Saturday Night's Alright for Fighting” pentru cea de-a patruzecilea aniversare a relansării
Fall Out Boy () [Corola-website/Science/328816_a_330145]
-
de la Hattin din 4 iulie 1187, cavalerii liberi vor pierde o mare parte din Statele latine din Orient inclusiv Ierusalimul. În aceste condiții Ordinul Sfântului Mormânt se retrage la Saint-Jean-d’Acre. Negocierile dintre Richard Inimă de Leu și Saladin la sfârșitul celei de-a treia cruciade le permit pelerinilor să-și recâștige dreptul de acces în Ierusalim și ordinului să-și continue misiunea sa apostolică. Papii continuă să favorizeze ordinul care crește tot mai mult în importanță; Papa Urban al IV
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
1489, făcând astfel să dispară ordinul Sfântului Mormânt. Ici și colo, câțiva suverani au încercat să ajute câteva așezăminte să supraviețuiască, dar reforma din țările protestante, revoluția din Franța și din regatele napoleoniene și secularizarea in celelalte regiuni au însemnat sfârșitul definitiv al ordinului Sfântului Mormânt. În 1847, Papa Pius al IX-lea decide să creeze un ordin cavaleresc cu numele "milites Sancti Sepulcri" pentru a contribui la recrearea patriarhiei latine de la Ierusalim. Dar opoziția ordinului suveran de Malta și a
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
până la dizolvarea ei în 1797. În secolul al XVI-lea, vestigiile palatului au atras atenția arhitecților și învățaților europeni, și au avut o anumită influență asupra curentului neoclasic. După două decenii de apogeu al puterii, longevitate nemaivăzută de Roma de la sfârșitul secolului al II-lea, împăratul Dioclețian părea obosit și măcinat de responsabilități: la 20 noiembrie 304, cu exact un an după ce a sărbătorit "vicennalia" (noiembrie 303), a leșinat la ceremonia de inaugurare a circului din Nicomedia. Reîntors bolnav din campania
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
din Roma, construit sub domnia lui Hadrian lângă Forum Romanum. Imediat sub arce se află o cornișă corintică ale cărei modilioane sunt decorate cu fulgere. Statuia sacră ce conținea cella este probabil cea care a fost dusă la Veneția la sfârșitul secolului al XIV-lea: se poate presupune, după ascendența divină pe care a dorit Dioclețian să și-o confere, că este vorba de o statuie a lui Jupiter, căruia îi fusese dedicat templul. Prezența pajurii, și a eroului slujitor al
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
incintă fortificată. Dar, așa cum abdicarea voluntară a lui Dioclețian a fost un fapt aproape nou în istoria imperială romană, reședința prevăzută pentru perioada sa de pensionare a rămas un edificiu fără un echivalent veritabil după Tetrarhie. Descoperirea în Serbia la sfârșitul secolului al XX-lea a două complexe fortificate, Romuliana și Šarkamen, care prezintă, în diverse măsuri, aceleași caracteristici ca și palatul din Split, a permis plasarea lor într-un ansamblu de „palate de pensionare” imperiale datând din perioada Tetrarhiei. Voința
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
ipostază, ea a ținut de Imperiul Roman de Apus până la domnia lui Flavius Honorius inclusiv, înainte de a trece sub controlul Imperiului Roman de Răsărit pe când Valentinian al III-lea urca pe tronul de la Ravenna în 425, pentru a cădea în sfârșit în mâinile ostrogoților în 493. În raport cu provinciile de frontieră, direct afectate de succesive incursiuni barbare pe cursul inferior al Rinului și pe cel al Dunării, Dalmația a părut a rămâne relativ liniștită. Regiunea a servit chiar la adăpostirea unor refugiați
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
servit drept reședință atât lui, cât și nepotului său, Julius Nepos, care i-a succedat, înainte de a ocupa în 474 tronul de la Ravenna, izgonindu-l pe Glycerius: acesta din urmă a fost exilat la Salona, unde a devenit episcop. După sfârșitul scurtei sale domnii, în august 475, Julius Nepos a revenit la Salona de unde a continuat să se proclame augustus al Imperiului de Apus pe monedele pe care le-a bătut, și să încerce să recucerească puterea la Ravenna, cu sprijinul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Una dintre cele mai interesante atestări ale orașului Spalato în Antichitatea târzie se regăsește în "Notitia Dignitatum" (XI) care indică existența unui "Procurator gynaecii Iovensis Dalmatiae - Aspalato". După acest catalog de demnități oficiale ale Imperiului Roman târziu, ducând înapoi până la sfârșitul secolului al IV-lea și a cărei parte occidentală nu a beneficiat, probabil, de aceleași actualizări ca partea orientală în timpul lui Teodosiu al II-lea, Spalato a găzduit deci un „ jovian” sub îndrumarea unui procurator: este vorba de o manufactură
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mărturie materială ce ar confirma istoria ecleziastică scrisă de arhidiaconul Toma. Probabil, este vorba nu de Ioan de Ravenna, a cărui istoricitate este pusă la îndoială, ci de un alt personaj cu același nume care ar fi trăit cândva la sfârșitul secolului al VIII-lea. Întinderea Imperiului Carolingian către 800 în Dalmația a fost însoțită de misiuni france către slavii din regiune. Dar către sfârșitul secolului, regiunea a trecut sub controlul Imperiului Bizantin. În 868, Vasile I a despresurat Ragusa din
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
la îndoială, ci de un alt personaj cu același nume care ar fi trăit cândva la sfârșitul secolului al VIII-lea. Întinderea Imperiului Carolingian către 800 în Dalmația a fost însoțită de misiuni france către slavii din regiune. Dar către sfârșitul secolului, regiunea a trecut sub controlul Imperiului Bizantin. În 868, Vasile I a despresurat Ragusa din asediul arabilor și a reafirmat dominația bizantină asupra themei . Prima descriere medievală de încredere a Splitului figurează, astfel, în "De Administrando Imperio" a lui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]