15,810 matches
-
pictor care la rândul său servește de reper lui Moreau. Scena de dezastru somptuoar, grandios, care asigură climaxul căderii marilor imperii pentru care pictura lui Delacroix este reprezentativă, se regăsește în diferite registre, cel romantic, cu pictura deja amintită, cel academic, cu pictura lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847) care a cunoscut un succes deosebit -, dar și în cel decadent, cu pictura unui Rochegrosse, Moartea Babilonului (1901) și putem aminti aici și Moartea lui Mithridate (Muzeul Național de Artă al României
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ilustrează exemplar Gustave Moreau. Himericul nu reprezintă doar un grad înalt de intensitate al reveriei, ci pornind de la filiația mitologică este și monstru, o exacerbare a imaginației care explorează zonele obscure ale subconștientului. Pictorul nu rupe definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează John Reed, o parte dintre subiectele sale nu sunt deloc noi, ci reformulări ale unor opere celebre. Oedip și Sfinxul, expusă la Salonul din 1864, are ca reper iconografic Oedip și sfinxul (1808) al lui Ingres
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe Bacchus al lui Leonardo da Vinci, Triumful lui Alexandru cel Mare (între 1875 și 1890) împrumută elemente ale picturii lui Mantegna, Triumful lui Cezar, iar Pețitorii (1862) se bazează pe un tablou celebru al secolului său, elocvent pentru pictura academică, aparținându-i lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847). Intrând în laboratorul estetic al pictorului, Rapetti relevă faptul că Moreau își apropie tema tot prin intermediul picturii și nu al literaturii, cu toate că este calificat drept "peintre "littéraire"". În ce-l privește pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cruzime cu o tentă pronunțat sexuală, ca în picturile lui Georges Rochegrosse, Moartea Babylonului (1901) care-și găsește un complement potrivit chiar în pictura lui Delacroix, Moartea lui Sardanapal, redate însă în tradiționala manieră "realistă". Moreau depășește însă convențiile picturii academice, pictura sa dobândind o notă caracteristică, ce o apropie de decadentism nu doar prin utilizarea topoi-lor specifici, precum cel al femeii fatale, Salomeea, față de care pictorul manifestă o atenție deosebită, transformând-o într-o figură obsesivă a grației și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și în special cu literatura, ca spații afine de rezonanță. În articolul său, "Gustave Moreau", publicat în revista Rampa în 1911, D. Karnabatt distinge pictura lui Moreau, pe care nu o numește direct simbolistă, dar o asociază simbolismului, de pictura academică de inspirație greco-latină, de impresionism și postimpresionism, de pictura realistă, naturalismul unui Corot de pildă. Arta lui Moreau ar fi una intelectuală, idealistă și ezoterică, deschisă unei hermeneutici adecvate, presupunând un anumit estetism ermetizat. Anecdotica și alegorismul se văd înlocuite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
solicita Albert Aurier artei simboliste se conjugă cu idealismul și intelectualismul, tranzitivitatea cu ermetismul, banalul cu misterul. În stilul criticii poetice care l-a consacrat, Karnabatt trece în revistă caracterele unei mutații de proporții, pe care o suportă convențiile picturii academice, având ca rezultat o artă simbolistă. "În locul anecdotei, care servește ca subiect picturei academice, Gustave Moreau pune simbolul, înveșmântează în luxul culorilor o idee; dă palpitarea vieței unei abstracțiuni filozofice, învie cu un sens nou o legendă, desfășoară o evoluție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
banalul cu misterul. În stilul criticii poetice care l-a consacrat, Karnabatt trece în revistă caracterele unei mutații de proporții, pe care o suportă convențiile picturii academice, având ca rezultat o artă simbolistă. "În locul anecdotei, care servește ca subiect picturei academice, Gustave Moreau pune simbolul, înveșmântează în luxul culorilor o idee; dă palpitarea vieței unei abstracțiuni filozofice, învie cu un sens nou o legendă, desfășoară o evoluție luminoasă alături de o inspirație cugetătoare. [...] E o pictură intelectuală, idealistă: ea nu a putut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în luxul culorilor o idee; dă palpitarea vieței unei abstracțiuni filozofice, învie cu un sens nou o legendă, desfășoară o evoluție luminoasă alături de o inspirație cugetătoare. [...] E o pictură intelectuală, idealistă: ea nu a putut fi pricepută nici de arta academică, predominate de imitația spiritului greco-latin, de imitații palide, de alegorii banale și de anecdote, nici de novatorii cari reduc pictura la simple efecte de lumină, la o searbătă și meschină realitate. Această pictură, cu înțelesuri profunde și cu expresiuni tehnice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
narativ pe care-l revendică pictura lui Moreau, "narațiunea", ca și în cazul romanului lui Gustave Flaubert și a romanelor decadente, cedează locul descrierii, sau mai precis "simbolurilor" care alcătuiesc textura decorativă a tablourilor, iar "intriga" care asigura coeziunea picturii academice dispare. Practic, compoziția se organizează pe acest plan secund al interpretării și nu al temei ca atare, prin raportarea la un model prestigios, împrumut livresc mediat de alți artiști care au abordat tema. Edward Lucie-Smith trimite la o observație de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ornamentului de a înghiți întreg spațiul și în general orice corporalitate. Aceasta face parte din aceeași estetică decadentă a fragmentului care se impune în defavoarea întregului. Pictura lui Moreau tinde să se transforme într-o caligramă, chiar dacă pictorul încă îndatorat picturii academice nu trece la stilizarea întregii compoziții, aruncând-o în bidimensionalitatea Art Nouveau-ului ca în picturile lui Jiri Mucha, spre exemplu. La aceasta se adaugă dispersia surselor, succesiunea în palimpsest a crochiurilor, a bruioanelor, care preced pictura, elemente care ulterior participă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a pietrei, absența profunzimii, subtituirea liniei modelului, toate aceste principii moștenite de Puvis de Chavannes vizează respectarea suprafeței tabloului, adaptării acestuia peretului și asigurării inserției sale într-un ansamblu decorativ"59. Nici Puvis de Chavannes nu se detașează de pictura academică, dimpotrivă, rămâne atașat ei într-o măsură mult mai mare decât Moreau. Pictorul are o carieră prodigioasă, este prezent în mod constant la expoziții, începând cu cea din 1891 la Société Nationale des Beaux-Arts. Ceea ce-l face celebru sunt mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
depărtate și cu palmele întoarse spre exterior în timp ce simetric, în stânga și în dreapta lui, se află călăul angajat în mișcarea care-i va reteza capul și Salomeea, ținând tava pe care va fi așezat trofeul. Tema este tratată cu onestitatea picturii academice, Salomeea nu are nimic din fascinul și misterul sângeros al femeilor fatale, iar pictorul nu se arată interesat de actul crud al decapitării, ci de echilibrul între părți, de realizarea corectă a temei. Este posibil ca arborele din fundal să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a expus de curând faimosul său tablou Medicina. Klimt este un pictor modernist; tehnica și concepția sa se deosebesc de tehnica și concepția obișnuită. [...] E drept că unora tabloul nu le-a plăcut; aceștia erau credincioșii admiratori ai vechilor formule academice. E drept că altora tabloul le-a inspirat un fel de groază mistică; aceștia erau sfioșii care nu îndrăzneau să pătrundă opera până în adâncul său. E drept că altora tabloul le-a inspirat un întunecat sentiment de chin; aceștia erau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Petică era la curent cu evoluția scandalului, și menționează și intervenția "cunoscutului critic vienez" Hermann Bahr, în favoarea tabloului. Perspectiva receptării, așa cum o configurează Petică, chiar în absența conceptelor care să o precizeze mai clar, face loc la trei direcții: una academică, "tehnica și concepția obișnuită" de care Klimt se distanțează, una a receptării de suprafață, pentru care simbolismul pervaziv acționează deja, producând o emoție estetică revendicată de compoziția simbolisto-decadentă în registrul "misticismului", un derivativ al sentimentului religios și o receptare a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care trece personajul simbolic al Atenei, ca tot atâtea comentarii cu privire la Weltanschaung-ul și destinul societății vieneze. Klimt înscrie treptat această figură exemplară într-un circuit decadent, al decadenței imperiului și a Vienei fin-de-siècle. Inițial, Atena era înfățișată în limitele canonului academic pe timpanul casei scărilor de la Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istoria Artei) (1890-1891) ca protectoare a artei-în-istorie. A doua înfățișare a Atenei are loc pe afișul secesionist pentru primul număr din Ver Sacrum, unde aceasta joacă rolul de protectoare pe lângă Tezeu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ar fi sub presiunea unui transport oniric-voluptuos pe care-l reflectă o parte din nudurile feminine, precum cel care se detașează în partea stângă a tabloului și care a stârnit nenumărate controverse. Klimt bulversa încă odată convențiile canonice ale picturii academice înfățișând o anatomie completă a nudului feminin. Femeia imponderabilă a filozofiei și pozitivismului pare să exibe propria sexualitate ca și antica Baubo, dar, spre deosebire de gestul grotesc care stârnește râsul Demetrei, aici el este generator de anxietate. O altă figură care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a Teatrului Național, așa cum apărea el în 1905. Tonalitatea generală trebuie să fie una simplă, fără multe variațiuni, dacă se poate să se apropie de acele camaieux sau grisaille, preparate numai în două tonuri. Numai desenul, desenul să fie corect, academic, fără detalii multe, el trebuind să fie singura calitate de căpetenie a picturii decorative. Cine cunoaște pe Mucha sau pe Marold, poate pricepe felul cum trebuie făcută arta decorativă. Un desen fin, grațios și o colorație neutră, transparentă, sunt de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
său flaut vibrația sensuală a nervilor, adulmecând apropiatul nou delir" 213. Istoricii consideră că sursa de inspirație ar constitui-o pictorii flamanzi ai secolului XVII-lea, în special Iordaens. Avem, într-adevăr, un tablou al senzualității, pictat după toate convențiile academice. La picioarele Bacantei se mai află un alt instrument muzical, corpul ei de o albeață marmoreană contrastează cu corpul musculos al Faunului. Chiar dacă G.D. Mirea nu iese din sfera convențiilor academice, există însă o tentație a unui altceva de factură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adevăr, un tablou al senzualității, pictat după toate convențiile academice. La picioarele Bacantei se mai află un alt instrument muzical, corpul ei de o albeață marmoreană contrastează cu corpul musculos al Faunului. Chiar dacă G.D. Mirea nu iese din sfera convențiilor academice, există însă o tentație a unui altceva de factură secesionistă în câteva din tablourile sale, pictorul specializându-se în portret. În romanul Domnișoara Christina (1936) al lui Mircea Eliade un personaj, pictor, îi atribuie lui G.D. Mirea portretul defunctei fiice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la doi ani după dispariția poetului, tot Ioan Georgescu realizează și medalionul-relief așezat pe mormântul acestuia la cimitirul Bellu, într-o definiție naturalistă și nu metaforică, așa cum remarcă cu insatisfacție criticul Ion Frunzetti, dar și un bust în pură manieră academică, realizat după fotografia poetului făcută la 27 de ani unde acesta poartă mustață! Acest bust relevă, în opinia lui Petru Comarnescu, "o expresie ... meditativă și duioasă"254, cu toate acestea inadecvată cu statuarul pe care licitația simbolist-romantică a ipostazei genialoide
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un corp de substitut, menit să reflecte acest travaliu prometeic. Într-un interesant studiu, "Paciurea, le monument d'Eminescu et Rodin", Ioana Vlasiu insistă asupra filiației rodiniene a acestei sculpturi și implicit asupra caracterului ei simbolist, prin ruptură cu tradiția academică și conceptul de monument public în secolul XIX. Perioada de formare pariziană a lui Paciurea, 1894-1899, coincide cu travaliul artistic rodinian pentru edificarea celebrei sculpturi de atmosferă dantescă, Poarta Infernului, finalizată și expusă abia în 1900, dar cunoscută prin intermediul publicării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să adopte pentru himerele sale o anumită reprezentare, revendicată chiar și în arta monumentală. Din păcate, niciun astfel de proiect de artă monumentală nu s-a finalizat, decizia membrilor diferitelor comisii îndreptându-se spre reprezentări "clasice", reglementate de convențiile artei academice monumentale. În câteva din aceste crochiuri, corpul himerei este înlocuit de un soclu, capul ei se înalță pe un gât foarte mlădios, lung, precum corpul unui șarpe, ca și cum corpul propriu-zis ar dispărea din sfera de interes a sculptorului, regăsindu-se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interesantă considerație a lui George Călinescu din articolul "Realitate și himere", publicat în Contemporanul, în 1957. "Paciurea tratează războiul cu caracter relativ feminin, insinuându-i doar lașitatea, impulsivitatea, de ordin istoric"352. Călinescu sublinia un fapt remarcabil, trecerea de la canonul academic clasic de reprezentare a războiului ca întreprindere glorioasă la un alt mod de reprezentare, în care se insinuează feminizarea sa în latura cruzimii. Această cruzime efeminată se regăsește în sensibilitatea simbolisto-decadentă, războiul între bărbați mutându-se în alcov, ca război
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adoptă o poză voluptuosă, cu brațele ridicate ca într-o figură coregrafică, un gest de baiaderă, de răsfăț voluptuos, cu ochii închiși, iar corpul și gestul absorb întreaga senzualitate. Părul desfășurat în dezordine are o culoare flamboiant-portocalie. Deși respectă datele academice ale nudului, lipsit de păr pubian, sexualitatea coaptă a femeii este accentuată prin volumul coapselor, fără a atinge steatopigia feminității klimtiene din Danae, unde aceasta este fecundată de zeul transformat într-o ploaie de aur. Acolo, șuvoiul auriu ca o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al lui Ipolit Strâmbu, datat 1899, un studiu de nud (vezi planșa 2), tablou care face parte dintr-o colecție particulară 392. Avem figura sensibilă a unei femei al cărui chip exprimă deopotrivă tristețea și visarea, ieșind astfel din convențiile academice ale nudului. Pictorul înregistrează înainte de toate o état d'âme, expresia chipului fiind asociată unei gesticulații patetice cu un fundal cețos care evacuează reperele unui cadru determinat. Corpul acestei femei apare eterat, suspendat cumva într-o trăire care nu evocă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]