17,219 matches
-
pentru a spune ,,cum s-a putut vorbi telefonic În străinătate”. Liviu Antonesei este chemat la conducerea Universității pentru a-și retrage semnătură. Refuză. La două ore după refuz este brutalizat de securistul care o ,,Însoțea” pe Tereza Petrescu, apoi alergat de alt securist În mașină, pe străzile Ralet, Karl Marx, Berthelot, Calea 23 August, circa 2 km, sub privirile Încremenite ale sutelor de trecători. Se Îmbolnăvește și va sta internat, la spital și domiciliu, aproape o lună”. Ulterior, 1994, un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
acoperișul Tribunalului, al Primăriei, pe turnul televiziunii și ar fi arătat cu degetul, acuzând În gura mare. Ar fi ieșit cu pancarte atârnate pe gât În Piață Unirii ori În fața Mitropoliei, de sărbătorirea Cuvioasei Parascheva. Având liber pe CFR, putea alerga la Parlament, la Guvern... Alex. Tăcu, statornic În convingerile sale că binele Învinge râul, stă pe singurul divan din cămăruța unde l-au alungat nevoile și scrie, citește și recita poezie. Trec pe la el notabilitățile de la partidele politice, de la putere
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ablaut. Pe lîngă aceasta, verbele tari cu vocala radicală a, o sau au cunosc la persoanele a II-a și a III-a indicativ singular prezent și umlautul: ich fahre "eu merg", du fährst, er fährt; ich laufe "eu fug, alerg", du läufst, er läuft. Prin urmare, în vreme ce în gramatica limbii latine și a unor limbi romanice există declinarea întîi, a doua sau a treia la germanici există declinarea tare, slabă sau mixtă. Se poate apoi constata că, așa cum în latină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cea mai grea prin care avem cu toții de trecut : să privim înainte fără să ne fie scârbă. [...] Altfel rămânem până la moarte prizonieri între un prezent gol și un viitor imposibil (III, p. 106). Corul surprinde și ultima imagine a eroului alergând spre răspântia a trei drumuri unde apare un car în care se află un vizitiu și un bătrân. E scena asasinării lui Laios, așa cum o descria Iocasta în Oedip rege. În chip semnificativ, menționarea răscrucii unde a fost omorât regele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
el fiind pedepsit de zei pentru actele sale criminale. Dreptatea se mută mereu din tabăra care săvârșește nelegiuirea în cea care o suferă, perpetuând vina din generație în generație până la stingerea familiei asupra căreia planează blestemul violenței (p. 89). Individul aleargă spre pierzanie, iar zeii restabilesc justiția lezată prin trufie nedreaptă și violență criminală, destinul omului căpătând sens în interferența cu planul divin (p. 89). În schimb, la Sofocle eroii sunt buni și nobili, ei neavând decât o vină minimă pentru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu-mi mai spune secretele lui!" Ba da, ba da, te iubim, izbucni fetița în râs, fii cuminte, ești destul de mare ca să nu plângi de față cu musafirii! Și, mai ales, ca să-ți trag o sfântă de bătaie!" Începură să alerge în jurul camerei și sfârșiră căzând pe pat în hohote, cu Hector peste ele, venit în viteză să participe. Chemarea Caterinei puse capăt acestei învălmășeli vesele: "Hai, copii, veniți?" În camera mare, lungiseră între timp masa și o umpluseră cu aperitive
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Masive concentrări de trupe erau semnalate în regiunile Kievului și Odessei, iar dincolo de frontieră demonstrațiile de forță militară se înmulțeau. Un lătrat vesel îl aduse pe locotenent spre realități mai apropiate. Hector! Întors din depărtări, o văzu pe Nel care alerga spre el, în urma câinelui. Se opri. Ajunsă în fața lui, îl privi cu capul dat pe spate, surâzătoare. Purta rochia roz cu pătrățele verzi pe sub pardesiul verde care îi rămăsese și mai scurt și își pierduse și ultimul nasture. "Vrei să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
intru în călugărie...", spuse timidă Nel. "O să ai viitorul asigurat. Cu o diplomă, o să devii ușor superioara unei mănăstiri." Singura ei consolare rămăsese duminica. Silvia venea cu Hector, care învățase drumul spre liceu și trăgea de lesă silind-o să alerge cu el. Înainte chiar ca Nel să fi deschis ușa secretariatului, el sărea, nebun de bucurie, și trebuia să-l ții bine ca să nu răstoarne tot. Nel îi apăsa capul la piept, cu ochii plini de lacrimi. Hector era singurul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ce trăia în străinătate", priviri pudice în care se citea același gând. Fără menajamente, Margareta îi împingea pe toți acești ipocriți spre ușă: "Duceți-vă, n-aveți grijă, mă ocup eu de toate!" Și se ocupa de toate cu furie. Alerga prin birouri și pe la ghișee pentru a pleda de-a-ndoaselea cauza tatălui ei; în trecere, le reproșa funcționarilor indolența și bruschețea care nu rimau cu calitatea lor de slujbași ai poporului. Umbla cu mama ei prin spitale și dispensare și nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
doua zi, când se întorcea acasă cu târguielile, pe Margareta o prinse o ploaie năpraznică. Dârdâia sub un portal în haina ei ușoară, cu fusta lipită de picioare, cu părul ud de parcă abia ieșise de sub duș, când un bărbat, care alerga cu capul adăpostit sub un ziar, făcu brusc doi pași îndărăt: "Tu ești!" Ahile intră sub portal alături de ea și o acoperi râzând cu o poală a impermeabilului, dar, sub brațul lui cald care îi înconjura umerii, ea nu contenea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a Margaretei, cu pachetele muiate, se făcea tot mai grea. Ahile îi desprinse mâna de pe mâner și luă sacoșa: "Mai bine să mergem la mine, nu e departe!" Fără să-i aștepte răspunsul, porniră prin ploaia care numaidecât se înteți. Alergară prin întunericul devenit aproape total, fără să țină seama de pârâiașele care o luau la vale pe trotuare, nici de trombele de apă care le cădeau în cap. În mansarda mică a lui Ahile, nu prea era loc pentru două
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se poftiră unul pe altul care să treacă primul și sfârșiră prin a trece împreună, concomitent și aproape îmbrățișați. Vântul de toamnă le-a răcorit fețele. Înviorați, au pornit-o pe mijlocul străzii. Ahile își ridică privirea spre lună care alerga înfășurată în vălurile ei destrămate: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă / Prin care trece luna, regina nopții moartă", dragul meu Arcadi?" "Eminescu? Ai zis Eminescu?" Și Arcadi recită aceleași versuri în rusă, tradusese poemul cu Margareta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
E târziu, dar poate găsește o farmacie de serviciu. Soția lui se miră când îl vede luându-și paltonul: "Unde te duci?" "Mă întorc repede." Și pleacă, dus de vântul care învârtejește zăpada moale. În fața lui, chipul sfrijit al lunii aleargă printre nori, cu expresia înțepată a soacră-sii; în spate, pe străduța pustie, răsună imediat niște pași grăbiți. "Așteaptă-mă!", strigă nevastă-sa. Împins de vânt, nu-și încetinește mersul. Ea ajunge totuși la un pas în urma lui, și începe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a întregii imagini, care nu este în fapt, decât o delicată metaforă a existenței omenești. Un rezumat al întregului nostru peregrinaj pământesc, scris cu delicatețe, compasiune și o imensă iubire de oameni. Au nu suntem noi oare, cu toții, acea furnică, alergând cu mari osteneli din fragedă pruncie după o frunză mai suculentă, după un pai mai arătos, urcând și coborând povârnișuri cu mult peste puterile noastre, luptându-ne cu ploi și obstacole de tot felul, pierzându-ne de atâtea ori calea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a expresiei prin care să ajungem la imagini sugestive, poate și la analogiile posibile cu care să înțelegem resorturile subtile ale vieții în ceea ce are ea mai frumos. Este celebru exemplul acela în care un copil, aflat într-o încăpere, aleargă după raza de soare strecurată printre jaluzelele lăsate. El încerca să prindă în pumn dâra luminoasă care plutea prin aer. Spre mirarea lui nevinovată, raza aurie nu se lăsa prinsă. De ce frumosul și binele, mult timp considerate realități metafizice, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
imediat și în afară, chiar dacă fantoma orașului bântuie, neținând seama de inimaginabilul nostru cerc. Timpul este încremenit. În atâtea veacuri scurse, ființa orașului a luat înfățișarea unor cercuri mici, circumscrise concentric celui uriaș. În ele conviețuiesc făpturi și mai mici alergând în neștire ca miriapodele inconștient atrase de timpul calculatorului. Doar vulturul măreț face un popas din zborul lui magnific pentru a asculta orologiul din turn. A înțeles și el că până nu cad schelele ceasul horei va rămâne mut. Timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acasă, au înflorit copacii. Mă întorc de la mirifica întâlnire cu poezia. Aurora primăverii își întinde veșmintele curate după atâta iarnă cu multă zăpadă și îmbracă cireșii și merii de crezi că ai în față frumoase mirese în noaptea nunții. Apele aleargă dansând printre pietre și cântă simfonia bucuriei. Încă ascult concentrat starea de grație a versurilor: Mulțumescu-ți, Doamne, lucri noapte, zi să mă pot în tine însumi oglindi și Opt milioane patru su' de mii de lighioane-n foc și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
echilibru. Ne obsedează idealul în măsura în care nu putem ajunge la el. Poate că nici n-ar fi bine să ajungem acolo. Dar atâta timp cât ne provoacă niște idei avem măcar senzația că pătrundem în vastitatea cunoașterii, doar ea ne înnobilează. Mintea omului aleargă de la o idee la alta, cuvintele însă sunt prea sărace pentru a le exprima limpede, esențial, original, cu stil, cu rafinament. Și când te gândești că ideile desprinse din spiritul Cetății noastre așteaptă aproape la orice colț de stradă, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dea hârtie la Împăratul rusesc, că poate le-ar crede nevoia mai în grabă.“ În josul acestor reproduceri am scris: „țăranii mor de foame, domnilor îmbuibați! Ați auzit acest cuvânt si nistru? Femeile și copiii se hrănesc cu zarzăre, iar bărbații aleargă ca să-și dea munca numai pe mâncare. țăranii mor de foame și trântorii poleiți ai orașelor câștigă milioane în specule de noapte și în murdării neînchipuite! țăranii mor de foame și magaziile din porturile Galați și Brăila gem încărcate de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Muzeului Național, aceste două tablouri istorice, C.A. Rosetti“ Consiliul comunal, întrunindu-se, a dat un vot pentru ridicarea statuii lui C.A. Rosetti pe una din piețele Capitalei. Înmormântarea lui C.A. Rosetti a pus întreaga Capitală în mișcare. Alergau oamenii ca să-i vază înmormântarea, iar prin mahalale marele eveniment al zilei era moartea lui Ruset. Astfel numeau oamenii din popor pe Rosetti. La locuința defunctului din Calea Dorobanților a fost un adevărat pelerinaj. Apoi lumea s-a prelungit pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
se găsi terenul pe care să se poată întâlni opozanții de toate nuanțele. [agitarea cestiunii evreie] Dar vine vara cu vacanțele, cu tropicele, cu Parisul, cu Ostenda, cu toate vilegiaturile, iar bunii noștri boieri, conform și mai bunului lor obicei, aleargă în locurile răcoroase și plăcute, știind că acasă este cine să muncească pentru ei în arșița soarelui. Iar cât despre politică... se va vedea la toamnă. În timpul acestei vacanțe, chestia evreie iarăși este exploatată de ziarele evreiești din străinătate. Pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Bulgarii mari prin încorporarea Rumeliei. Dar soarta armelor vrea altceva. Sârbii sunt bătuți la Slivnița de armatele bulgaro-ru meliote. Înfrângerea sârbilor a fost datorită mai ales incapacității comanda mentului cât și comandantului armatei dunărene, care a stat în inacțiune în loc să alerge la Slivnița. Bulgarii, victorioși, înaintează acum pe toată linia. Bat pe sârbi la Pirot, bat pe sârbi la Vidin și intră în Serbia. Însă, în urma amenințării Austriei că, dacă bulgarii vor mai înainta, trupele austriace vor intra în Serbia în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
legitima că sunt deputați. Atunci o împinsătură fu dată de către cei de la spate și cordonul e spart. Împins de curent, ajung în curtea Mitropoliei. Alături de mine văd pe Nicu Filipescu, care lupta cu un soldat, trăgând fiecare de pușcă! Lumea alerga în toate părțile, apoi un mare număr de vânători iese din Corpul de gardă și vânătoarea după civili începe prin curte. Mă refugiez pe culuarul chiliilor, fiindcă oricare trecea prin curte erea înhățat de soldați. D. advocat Haralambie Fundățeanu este
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
striga disperat, declinându-și calitatea, dar e în zadar. Nu mai știu cine l-o fi scăpat din aventură. Dar un foc de pușcă răsună! Toată lumea din curte se repede către ușa de intrare a Camerei! Fac ca toată lumea și alerg. În drum, aud un zvon sinistru. — L-au omorât pe Fleva! Mă apropii de intrarea Camerei și văd un om întins, dar nu erea Fleva. După figură, mi s-a părut că erea deputatul liberal din Giurgiu, Vasile Epurescu. În
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
servitorilor. Surprins în timpul operației, îi omorî pe amândoi. Dar zgomotul luptei și țipetele victimelor deșteptă pe bătrâna mamă a lui Venescu, care ieși să vadă ce se întâmplă. Bătrâna, văzând înfiorătorul spectacol, începu, firește, să țipe. Venescu pierdu capul și alergă după femeie, pe care o ajunse în camera de culcare, și-i înfipse cuțitul de mai multe ori. Copilul, deșteptat din somn, văzând drama, începu să plângă și să roage: — Nene, nu omorî pe mama mare!... Atunci Venescu, care își
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]