17,970 matches
-
Dar, În ciuda orelor Întregi de Încercări, n-a mai prins nici măcar unul. Se Întunecase deja, așa că a trebuit să ne petrecem noaptea În bucătăria muncitorilor de la fermă. La cinci dimineața, cuptorul imens care ocupa tot mijlocul acestei bucătării a fost aprins și toată camera s-a umplut de fum. Muncitorii Își treceau mate-le amărui de la unul la altul și făceau bășcălie de ceaiul nostru „pentru fete“, cum numeau ei mate-le Îndulcit prin părțile astea. În general, nu prea au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe care Îl luaserăm cu noi, așa că, spre sfîrșitul amiezii, Împinși de o sete pantagruelică, am pornit Înapoi, spre postul de santinelă de la marginea orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță, În care un foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate chiliană, și-a Împărțit hrana cu noi, un ospăț jalnic după o zi Întreagă de post, dar tot era mai bun decît nimic. În zorii zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
regiune pentru faptul că este un țintaș extraordinar. Pentru a o dovedi, și-a scos pistolul și i-a spus lui Alberto: — Fii atent, cheee, Îndepărtează-te douăzeci de metri cu o țigară În gură și dacă nu ți-o aprind cu primul foc de armă, Îți dau cincizeci de soli. Lui Alberto nu-i plac banii așa de mult, așa că nici nu avea de gînd să se miște din scaun; cel puțin, nu pentru cincizeci de soli. — E, haide, cheee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
alăturat din nou grupului nostru, sergentul s-a lansat Într-o tiradă Împortiva tovarășului meu de călătorie și, pe deasupra, Îi mai și făcea cu ochiul, pentru ca acesta să Înțeleagă: — Ia ascultă, argentinianule, mai ai petarde ca aia pe care ai aprins-o mai devreme? Alberto s-a prins repede și a spus, afișînd o mutră inocentă, că a rămas fără. Polițistul l-a avertizat În legătură cu aprinderea petardelor În locuri publice, apoi l-a anunțat pe proprietar că incidentul luase sfîrșit; nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-n felul acesta să contribuie la alinarea suferințelor celor care mai au de ispășit în fața dreptății lui Dumnezeu. În fiecare an, începând de la 2 noiembrie (ziua pomenirii tuturor morților), și în continuare... se vede atâta aglomerație în cimitire cu lumânări aprinse pe morminte, cu șervețele albe așternute pe morminte peste care credincioșii au depus ofrandele lor, cu rugăciuni făcute în șoaptă, sau cu glas tare în comun, cu ceremonialul și cu tămâierile binecuvântării mormintelor... De pe mormântul lui George Enescu am rupt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că nebunii Sunt cei cărora nu le pasă C-a lumii față păcătoasă O să treacă ... De jale plin, plângând îl doare Că în nebuna goană-a lumii Creștinii ... se poartă ca păgânii ... Că nimeni nu e azi sub soare S-aprindă a inimii candoare Și-n focul dragostei fierbinte Pe Crist ce iese din morminte Să-l adore ... Umil, tăcut în fața stâncii Pe-Alvernia se pironește ... Cu Crist pe cruce se-nfrățește ... Așa-nțelege-n truda muncii Cu nimbul strălucind al Cucii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
omului zis Cristos. Dar cunoaștem cu toții ce au făcut creștinii cei buni, care iubeau cu adevărat pe Maria și cum s-au sculat să-i apere demnitatea ei. În ce triumf și cu câtă bucurie, au condus acasă cu făclii aprinse în mâini pe episcopii adunați împreună, să apere cinstea, demnitatea Mariei, la Conciliul din Efes, în anul 431. În amintirea acestui triumf a rămas frumosul nume, dat Sf. Fecioare, de Maică a lui Dumnezeu. În veacul al XV-lea, sfânta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
el tot timpul cât am stat împreună. Am fost cu el de o intimitate prietenească. Cu el mergeam adesea la plimbare în timpurile libere, cu el discutam subiecte filosofice și religioase, dar, când tratam ceva despre Maica Domnului, el se aprindea la față și intensifica discuția, de unde se observa numai decât că e un îndrăgostit al Prea Sf. Fecioare. Cu el am fost la Amelia, dieceza Mons. Francisc Berti Min. Conv., și P. Maximilian a asistat la hirotonirea mea din partea aceluiași
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Oameni, păsări, animale Îl slăvesc pe Cel Preasfânt! Bun părinte, vino iară Cu seraficul tău duh, Să răsune Pace, Bine! Pe pământ și în văzduh. Cheamă-ți fiii pe-a ta urmă, Plini de zel și de virtuți; Fă-i aprinși de sfinte doruri, Umili, blânzi și sărăcuți. Cheamă lumea la iubire, La-nfrățirea tuturor; Domnul cerului plinească Dorul său cel arzător: Ca în lume să domnească Doar o turmă și-un păstor! Versuri inspirate de statuia Sf. Francisc îngenuncheat și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
blândă, ca-n biblice vremuri, Când sfinți Patriarhi tăinuiau „Legământul” în glas de chimvale, Sporește credința în inimi, inspiră virtuți de eremuri, Răsfrânge cucernic divinul în tristă a plângerii vale... Și-n graiul tău rostul adânc al bucoavnei scripturilor sfinte, Aprinde în beznele vremii irize de vii curcubeie, Și-aievea și pacea-ntre neamuri veni-va prin graiu-ți cuminte, Ca boarea cea blândă în liniștea serii-n câmpii elizee. Și, Doamne, ce sfântă-i povața ce-o picuri în inima frântă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zbucium, Ca sfântă a Domnului luptă spre-a frânge noian de eresuri... Acum cinci luștri în urmă, primind miruirea divină, În Roma - Cetate în care își are catedra sa PetreRevii, cum venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină, S-aprinzi focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre. Nu-ți pasă că-n jurul tău urlă sinistru noian de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
așa trebuie să fie! Când sunt cu mine însumi, zac într-o stare de totală nepă sare: contactul dintre mine și mine e sterp, neproductiv, apăsător... Caietul acesta trebuie să schimbe totul: să țâșnească flăcări dintr-însul și să mă aprindă, să mă ardă, să mă înnoiască! Undeva se ascunde o greșeală... Iată-mă, așa cum sunt la două zeci și cinci de ani și mai bine. Existența mi-a devenit o povară, mă suport greu pe mine însumi. și ceilalți au
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ne desparte - ca de altminteri toate lucrurile de pe lume care ne sunt complice... Constanța e o cetate mizeră și arhi-defunctă, în care numai figurile levantine care-ți ies în cale pe străzi pun o pată de culoare. Seara însă se aprind în port lumini albe, roșii, verzi și chiar albastre, care tremură în mare ca necontenite semne și chemări. Constanța aceasta pe care n-am văzut-o niciodată împreună e populată cu cuvintele și înțelegerile dintre noi. Toate lucrurile și toate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iar apoi și cu un autobuz, era totuși o nespusă mângâiere și liniștire, care dădea suferinței sale o preocu pare practică, o consolare a gândului și a trupului, veșnic îndemnate să ajungă acolo, la căpătâiul fiului iubit, fie să-i aprindă o lumânare, fie să-i pună o floare, fie doar să mângâie pământul care-i ținea acum loc de haină... Întâi s-au dus singuri, în familie... Apoi ne-au chemat și pe noi - prietenii -, pe Negoițescu, pe Lucu Andreescu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru a-i da posibilitatea să lumineze în continuare și să nu zacă nefolosită. Prin urmare, era în amurg, în ziua de Ajun a Crăciunului. În camera de zi, care ținea loc și de sufragerie, se lăsase întunericul. și Alice aprinse lampa. Deodată însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
era în amurg, în ziua de Ajun a Crăciunului. În camera de zi, care ținea loc și de sufragerie, se lăsase întunericul. și Alice aprinse lampa. Deodată însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și acesta! Deșurubând însă becul și luându-l în mână, rămase mută de uimire, pentru că avea în față
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu voiam să mă mai lipsesc de șpagatul acestortransformări. Nici în vorbire, nici în scris. În cărțile mele nu am scris până acum nici măcar o singură propoziție pe românește. Dar bineînțeles că româna se amestecă mereu în ceea ce scriu, fiindcă aprins rădăcini în privirea mea. Faptul că hazardurile unei limbi devin vizibile în uitătura altor limbi nu-i pricinuiește nici unei limbi materne vreun rău. Dimpotrivă, a-ți așeza graiul sub ochii altei limbi duce la o relație întru totul verificată, la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se mărgineau să roadă pereții caselor oamenilor nevoiași. Iar puricii și păduchii nu le înțepaudecât pielea. La fel și muștele. În grupul nostru deprieteni, născociserăm un joc cu muștele pe care-l jucam seara. Se numea: „de-a autocritica muștei“. Aprindeam lumina în bucătărie și ne așezam cu toții în jurul mesei din camera rămasă în întuneric. După un timp, unul dintre noi se ridica să stingă lumina în bucătărie și s-o aprindă în cameră. În clipa în care se făcea lumină
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-l jucam seara. Se numea: „de-a autocritica muștei“. Aprindeam lumina în bucătărie și ne așezam cu toții în jurul mesei din camera rămasă în întuneric. După un timp, unul dintre noi se ridica să stingă lumina în bucătărie și s-o aprindă în cameră. În clipa în care se făcea lumină în cameră, strigam toți numele unui securist asupra căruia conveniserăm dinainte. și pentru că muștele, cum se știe, sunt atrase de lumină, după câteva clipe de așteptare, iată că securistul nostru sosea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
La unison și ca la o comandă venită brusc din străfundurile ființei noastre, am strigat-o pe mama din toți rărunchii, din toată inima, din tot sufletul nostru: Mama! Maama! Maaaama! Sonoritatea și amploarea strigătelor care se repetau insistent au aprins undeva, pe circuitul neuronilor un beculeț, au declanșat un semnal. Mircea și Lică, fiecare de câte o mână au ridicat-o pe mama în genunchi frecându-i toată fața cu zăpadă pentru a-i pune sângele în funcțiune. I-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
s-ar fi prăpădit. Ce ne făceam noi, șase copii, fără mamă și fără tată?? Greu de spus... În camera noastră, cei doi frați mai mici tremurau de frig. Focul se stinsese iar Țuki nu s-a priceput să-l aprindă din nou. La vederea mamei au început să plângă de frig și de foame. Dragii mei copii, dragii mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Focul se stinsese iar Țuki nu s-a priceput să-l aprindă din nou. La vederea mamei au început să plângă de frig și de foame. Dragii mei copii, dragii mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ei să-și păstreze starea de luciditate, puterea de concentrare, precum și capacitatea de acțiune. În cameră se instalase întunericul deplin. O masă compactă și densă de materie neagră pusese stăpânire pe încăperea noastră. Mama se trezise și tocmai intenționa să aprindă focul, când deodată, o forță nevăzută, necunoscută și impalpabilă a silit-o să rămână în capul oaselor lângă cei doi frați mai mici, Țuki și Bebi. Ce se întâmplase? Parcă era un mesaj venit pe căi neștiute, iraționale și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
licăr din exterior. A coborât încetișor de lângă cei doi copii pe care i-a învelit bine cu pătura și, înaintând pe bâjbâite, a ajuns la plită. A pipăit la locul știut și a dat de lumânare și de chibrituri. A aprins mai întâi lumânarea, apoi lampa nr. 8, pe care a luat-o din cui, și s-a apropiat de ferestre. Mai întâi n-a înțeles fenomenul, temându-se că judecata ei a luat-o razna. S-a mutat la celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
știu dacă vei fi de acord cu ea. Spune, Mircea. Mai întâi vreau să verificăm ceva. Ce anume? Să vedem dacă soba trage; dacă are tiraj. Bine, Mircea. Să încercăm. Mircea, care era un băiat deosebit de priceput și iute, a aprins focul îndată. Eram copleșiți de emoție, de parcă am fi participat la un eveniment epocal. Ochii erau ațintiți spre cercurile plitei pentru a urmări traseul fumului: va intra în casă, peste noi, ori își va urma calea obișnuită prin horn spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]