17,527 matches
-
coroane, iar pictorul Octavian Smigelschi a primit 16.000 coroane pentru icoanele de pe iconostas, 16.000 coroane pentru cupolă și încă 4.000 coroane pentru cei patru evangheliști. În luna mai a anului 1903 asesorul consistorial Elie Miron Cristea și arhitectul Joseph Schussnig au efectuat o călătorie de studii în vederea contactării unor artiști, după care Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu a publicat în ziarul “Telegraful Român” din 30 noiembrie 1903 anunțul concursului de executare a picturilor catedralei din Sibiu pentru suma de
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
coroane, cu termen de depunere a proiectelor data de 1 martie 1904. La acest anunț s-au prezentat 15 concurenți români, germani și maghiari, dintre care o comisie formată din pictorul George Demetrescu Mirea, directorul Școlii de Belle-Arte din București, arhitectul Ion Mincu, profesor la Școala superioară de Arhitectură din București, și pictorul brașovean Friedrich Mieß, a ales trei persoane: Octavian Smigelschi din Dumbrăveni, Iosif Bala din Viena și Sigismund Vaida - A. Szirmai din Budapesta. În cele din urmă, comanda de
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
a fost înființată catedra de limbă arabă, cea de cazuistică și de filosofie morală. În 1581 papa Grigore al XIII-lea a vrut să ofere o clădire mai adecvată Colegiului. A expropriat două clădiri apropiate și l-a investit pe arhitectul Bartolomeo Ammannati ca să construiască un edificiu nou și mai mare, pe care l-a inaugurat în 28 octombrie 1584. Pentru aceasta papa Grigore a fost aclamat „întemeietor și părinte” al Colegiului Roman, care imediat și-a luat numele de „Arhigimnaziu
Universitatea Pontificală Gregoriană () [Corola-website/Science/305737_a_307066]
-
perfecționa. Deoarece Pedro al II-lea nu putea trăi fără muzică, Teatrul liric din Rio de Janeiro ajunsese, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, centrul intelectual și social al Capitalei. A adus în Brazilia pictori, sculptori și arhitecți francezi, care au creat în noul Imperiu opere plastice baroce sau neoclasice, devenite curând modele pentru artiștii locali. În timpul domniei sale a fost creat Institutul brazilian de istorie și geografie. De asemenea, a finanțat crearea Institutului Pasteur. Eforturile sale erau recunoscute
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
februarie 1909, șase săptămâni mai devreme de câștigarea primei Cupe a Angliei a clubului, Old Trafford a fost numit ca stadionul unde Manchester United își va juca meciurile de acasă, după achiziționarea terenului care a costat în jurul a £60,000. Arhitectul Archibald Leitch a primit o sumă de £30,000 pentru construcție; în planurile originale era preconizată o capacitate de 100,000 de spectatori, deși din cauza constrângerilor bugetare el a fost construit cu o capacitate de 77,000 de spectatori. Stadionul
Manchester United FC () [Corola-website/Science/306273_a_307602]
-
Săpânța Peri a fost înființată în anul 1997, în hotarul satului Săpânța, din dorința de a reînnoda tradiția istorică a vechii Mănăstiri Sfântul Arhanghel Mihail, din Peri, Maramureș, astăzi pe teritoriul Ucrainei. Ctitorită de părintele paroh Grigore Lutai, după planurile arhitectului Dorel Cordoș, Mănăstirea Săpânța Peri a primit, din anul 2005, o obște de maici, care a continuat lucrările de construcție începute anterior. Biserica în stil maramureșean a mănăstirii a fost placată, inițial, cu 8,5 kilograme de aur, iar crucea
Mănăstirea Săpânța-Peri () [Corola-website/Science/306358_a_307687]
-
grup includ covoarele cu grădini (ornamentate cu grădini și canale de apă curgătoare) și covoare cu zăbrele ovale. Un exemplu foarte cunoscut și perfect din acest ultim tip a fost achiziționat de către Victoria and Albert Museum la sfaturile pictorului și arhitectului britanic William Morris. Influența covoarelor persane se manifestă flagrant în desenele acestor covoare. Vânzătorii de covoare au dezvoltat o clasificare a covoarelor persane bazată pe desen, tip de fabricație și tehnică de țesere. Categoriile au fost denumite după orașul și
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
pus în mișcare de râul Colentina. El s-a dovedit rentabil pentru moșie în fasonarea lemnului pentru construcțiile din Capitală. Lacul a fost amenajat prin asanarea, între anii 1930 - 1935, a unei zone mlăștinoase aflată pe atunci la marginea orașului. Arhitectul acestei schimbări a fost Nicolae Caranfil, cel care a electrificat Bucureștiul și i-a dezvoltat rețeaua de apă și canalizare, și care a proiectat sistematizarea bălților din jurul Capitalei - Băneasa, Herăstrău, Tei și Floreasca, transformându-le într-o minunată salbă de
Lacul Herăstrău () [Corola-website/Science/305790_a_307119]
-
(n. Berthold Konrad Hermann , 19 martie 1905 — d. 1 septembrie 1981) a fost un arhitect german care a fost, pentru o parte din al Doilea Război Mondial, ministrul al înarmării și producției de război pentru al Treilea Reich. Speer a fost arhitectul preferat al lui Adolf Hitler, înainte de a ocupa posturi ministeriale. Și-a asumat
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
Berthold Konrad Hermann , 19 martie 1905 — d. 1 septembrie 1981) a fost un arhitect german care a fost, pentru o parte din al Doilea Război Mondial, ministrul al înarmării și producției de război pentru al Treilea Reich. Speer a fost arhitectul preferat al lui Adolf Hitler, înainte de a ocupa posturi ministeriale. Și-a asumat responsabilitatea pentru crimele regimului nazist atât la procesul de la Nürnberg cât și în memoriile sale. Nivelul său de implicare în persecutarea evreilor și nivelul său de cunoaștere
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
său i-a dat un loc de muncă ca manager la proprietățile Speer mai vechi. În iulie 1932, Speer a vizitat Berlinul pentru a ajuta Partidul înainte de Reichstag. În timp ce erau ei acolo, Hanke l-a recomandat lui Goebbels pe tânărul arhitect pentru a ajuta la renovarea sediului Partidului din Berlin. Speer, care a fost pe cale să plece cu soția sa pentru o vacanță în Prusia de Est, a convenit să facă treaba. Atunci când Comisia a fost finalizată, Speer a revenit la
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
noul cancelar a fost ocupat de curățarea unui pistol, pe care el la scurt timp l-a pus deoparte pentru a arunca, interest, o privire la planurile pe scurt, pentru a le aproba chiar fără a se uita la tânărul arhitect. Acest lucru a facut ca Speer să câștige primul post la nivel național, ca Partidul Nazist "Comisarul pentru artistică și tehnică Prezentarea de Raliuri părți și demonstrații". Cei doi bărbați au găsit multe lucruri în comun: Hitler a vorbit despre
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
pentru artistică și tehnică Prezentarea de Raliuri părți și demonstrații". Cei doi bărbați au găsit multe lucruri în comun: Hitler a vorbit despre Speer ca un "spirit înrudit", pentru care el a menținut întotdeauna "cele mai calde sentimente umane". Tînărul arhitect ambițios a fost orbit de ascensiunea sa rapidă și imediata apropiere a lui Hitler, care i-a garantat un potop de comisioane din partea guvernului și de la cele mai înalte grade ale Partidului. Speer a mărturisit la Nuremberg, „am aparținut la
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
cerc care a constat de alți artiști și personal personal din prietenii săi. Dacă Hitler ar fi avut prieteni el ar fi fost printer cei mai apropiați". Când Troost a murit pe 21 ianuarie 1934, Speer efectiv îl înlocuiește ca arhitectul-șef al partidului. Hitler l-a numit pe Speer șef al Oficiului pentru construcții, care la plasat nominal pe personalul lui Hess. Unul dintre primele însărcinări ale lui Speer, după moartea lui Troost, a fost stadionul Zeppelinfeld, terenurile de paradă
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
pentru istorici. Speer a fost ajutat la finisarea lucrărilor sale de către Joachim Fest și Wolf Jobst Siedler de la editura Ullstein. Speer a fost incapabil să mai restabilească legătura cu copii săi, chiar și cu fiul său, .Albert, care a devenit arhitect. Fiica sa, Hide notează: Una cîte una surorile mele și frații mei au renunțat. Lipsea comunicarea”. Ca urmare a publicării cărților sale de succes, Speer a donat o sumă considerabilă de bani pentru acțiuni caritabile pentru evrei. Conform lui Siedler
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
olandeze, astăzi cuprinde o mare colecție de artă, incluzând lucrări de pictori olandezi celebri cum ar fi Jan Vermeer van Delft, Rembrandt van Rijn, Jan Steen, Paulus Potter și Franș Hals precum și lucrări ale pictorului german Hans Holbein cel Tânăr. Arhitecții clădirii au fost Jacob van Campen și Pieter Post. a fost muzeu de stat până la trecerea în proprietate particulară, în anul 1995. Fundația înființată atunci a preluat atât responsabilitatea îngrijirii clădirii cât și pe cea a conservării colecției, care este
Mauritshuis () [Corola-website/Science/305914_a_307243]
-
1892 casa apare în proprietatea Mariei Lupu Bogdan. După ce a achiziționat imobilul, juristul Constantin G. Dissescu (1854 - 1932), profesor universitar, autor al primului curs românesc de drept constituțional, fost totodată - pentru scurt timp - ministru de justiție, i-a solicitat pe arhitecții Grigore Cerchez și Alexandru Clavel să transforme clădirea, fără a-i modifica structura. Lucrările s-au desfășurat în anii 1910 - 1912. Edificiul se impune atenției prin echilibrul proporțiilor sale și, mai ales, prin elemente tradiționale de arhitectură românească. În fațada
Casa Dissescu () [Corola-website/Science/305913_a_307242]
-
Casa Lenș - Vernescu este o clădire din București, situată pe Calea Victoriei, ridicată în jurul anului 1820, în stilul eclectic pe care arhitecții francezi au reușit să-l impună într-o serie de țări europene la acea vreme. Potrivit mărturiilor epocii, această construcție a fost una dintre cele mai arătoase din Bucureștii primului sfert al secolului al XIX-lea. La început, clădirea i-
Casa Vernescu () [Corola-website/Science/305911_a_307240]
-
Filip Lenș, vornic, mare vistiernic și logofăt al dreptății, pentru ca după moartea lui să se instaleze aici o unitate militară, apoi "Ministerul de război". În anul 1886 edificiul a devenit proprietatea unui politician al vremii, Gună Vernescu, la solicitarea căruia arhitectul Ion Mincu a efectuat o restaurare (1887 -1889) iar pictorul George Demetrescu Mirea i-a împodobit interioarele. Edificiul are două nivele - parter și etaj - iar centrul său este ocupat de un vast hol de formă eliptică. În anul 1990, Petre
Casa Vernescu () [Corola-website/Science/305911_a_307240]
-
Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Din 10 mai 1866 casa devine locuința domnitorului Carol I. După incendiul din 1926 care a distrus corpul central, devine necesară înlocuirea ei. În 1935-1936 vechea casă este dărâmată. Palatul a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu și terminat în anul 1937. Construcția este în formă de U, cu o curte interioară. Fațada are două intrări: intrarea din stânga era folosită de rege și oaspeții săi iar cea din dreapta era destinată demnitarilor. La stânga, intrarea conduce într-
Palatul Regal din București () [Corola-website/Science/305915_a_307244]
-
Amsterdam din ordinul regelui Louis Napoleon, fratele lui Napoleon Bonaparte. Picturile aflate în proprietatea orașului, cum ar fi Rondul de noapte () de Rembrandt, au devenit parte a colecției muzeului. În 1885 muzeul s-a mutat în actuala locație, construită de arhitectul olandez Pierre Cuypers. El a îmbinat elemente de stil gotic și renascentist. Muzeul are o poziție proeminentă pe Museumplein și se învecinează cu Muzeul Van Gogh și Muzeul Stedelijk. Clădirea sa este bogat decorată cu motive ce fac referiri la
Rijksmuseum () [Corola-website/Science/305926_a_307255]
-
este un palat de mici dimensiuni construit pe domeniul castelului Peleș (în valea Prahovei). Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhardt Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul 1903, reședința de vară a principilor moștenitori ai României. A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moștenitori Ferdinand
Castelul Pelișor () [Corola-website/Science/305950_a_307279]
-
țările din Asia de Sud-Est. În China, Franța încearcă să își mărească prezența comercială unde a devenit un competitor important al companiilor americane, în special în domeniul aerospațial, al tehnologiei de vârf și al bunurilor de lux. În Asia de Sud-Est, Franța a fost arhitectul "Acordurilor de la Paris" ce au încheiat conflictul din Cambodgia. Împreună cu Estonia, Franța este singura țară din UE care nu recunoaște și nici nu are relații cu Coreea de Nord, aceasta din urmă având doar o "delegație" la Paris. De asemenea, deoarece relațiile
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
Pe 10 noiembrie 1951 apare primul număr din "Revista de Programe a Radiodifuziunii". Pe 27 noiembrie 1952 se dă în folosință actuala clădire a Radioului, construcție începută în 1949 după planurile vechi ale SRR (din timpul administrației lui Vasile Ionescu). Arhitecți: Tiberiu Ricci, Mihai Ricci, Leon Garcia, Jean Beral. În 1954 Societatea de Radiodifuziune emitea deja pe două programe. În acest an încep să apară, treptat, studiourile regionale, odată cu dezvoltarea emițătoarelor pe unde medii în teritoriu: pe 15 martie se inaugurează
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
nouă, care-și au bisericile proprii, frumos amplasate în tabloul general al localității. De câțiva ani buni puținii ortodocși ce au mai rămas în sat, își construiesc cu mult greu o biserică pentru suflet cu numele cuvioasei Parascheva. Autorul proiectului - arhitectul raionului Sangerei Gașca Anatolie. Toate lucrările efectuate în folosul bisericii au fost săvârșite de către enoriașii locali sub egida Serafimei Țonov, adevărat ctitor al acestui locaș de cult. Dacă pe timpuri există linia de hotar între satele învecinate, astăzi între satele
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]