16,669 matches
-
bra țele unui prieten, acceptînd apoi să-l regăsească pe Andi pe tărîm american și să încerce să repornească împreună pe noi baze, alături de copilul lor, eșuînd însă, neputîndu-se lipsi de iubitul lăsat acasă, pe care îl aduce în propriul cămin al lui Andi sub pretextul prieteniei și al mîinii întinse unui nou exilat, vizitatorului, pentru a fugi cu el, în cele din urmă, înapoi în țara abia părăsită. Pare schematic și caricatural acest triunghi amoros, cînd îl aduni într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ligii împotriva legii cerealelor"66 și de a face cunoștință cu principalii șefi ai acestei mari și generoase Asociații, vocația sa de economist s-a decis pe loc. Sufletul său a îmbrățișat suflul spiritului libertății pentru care Liga devenise un cămin și îi fu rușine că nu făcuse nimic până atunci pentru o cauză care a raliat în Anglia inteligențe atât de nobile și inimi atât de devotate. Și-a promis să repare timpul pierdut și cititorii noștrii știu că s-
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aplicate, iar din tratarea și depozitarea deșeurilor au rezultat 687,35 t (10,7%). Emisiile de compuși organici volatili nemetanici - 56.096,6 tone.an-1 în 2008. Principalele surse de emisie sunt: instalațiile de ardere rezidențiale (arderea lemnului în sobe, cămine, mașini de gătit), cu o contribuție de 86,2% (48.347 t), transportul rutier și feroviar cu o contribuție de 9,1%, restul de circa 5% rezultând din instalațiile de ardere neindustriale, industria alimentară (producere de băuturi alcoolice) și utilizarea
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
există embrionar: "Închipuie-ți la Roma o piață imensă, rotundă, de ambe părți încercuită de portice gigantice, suportate de patru sute de coloane maiestoase și supramuntate cu două sute de statui colosale"; "Pe Tamisa proprie ca prin o pădure de catarte și cămine fumegânde, înaintarăm cu mare precauție". La Boulogne vede "fosforescența lichidă", cimitirele îi dau calmări meditative (" Îmi place a petrece între morminte"). În general însă, despre aspectul monumental complexiv al Parisului, "noul Babilon", "una din cloacele omenirii", al Londrei, "cetatea cea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
multe iar le pierzi de știre. Crezi c-ai uitat... E zi de toamnă. O ploaie tristă bate-n geamuri, Ești trist de toată întristarea din cer, din miriști, de pe ramuri... Cum ritmic picură din strașini și moare focul în cămin, Ca niște șiruri lungi de umbre, lin, amintirile revin, Ți se perindă-ncet prin minte comoara vremilor apuse, Șiragul lacrimilor scumpe și-al fericirilor răpuse... Apar în raza amintirii și se preschimbă cu încetul... Încet ia pana lui docilă și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
polonez, făcând detectivism din exaltare juvenilă, dă de firele unei rețele de spionaj în jurul unui ofițer german. Spioana e o poloneză și lucrează în direcția sentimentelor tânărului. ANIȘOARA ODEANU Anișoara Odeanu e o medelenizantă feminină, prezentând fete băiețoase (Într-un cămin de domnișoare), petulante, sentimentale însă sportive. Asistăm la exploziile unei vârste incerte în care langoarea iminentă e în luptă cu vioiciunea fazei puberale. Paginile sunt presărate cu ștrengării, notate într-un stil stenografic, ce se exagerează în Călător din noaptea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Își urma stăpânul „cu Îndârjire”, simțind din plin gerul cumplit. Dar Îl urmează nu din loialitate, ci din Încrederea că omul Îi va oferi căldură. Acesta nu numai că avea chibrituri, ci putea să și facă focul. Întreținerea focului din cămin Acum câțiva ani, mă implicasem În punerea pe picioare a unei fabrici În Cumbernauld, Scoția. Compania pe care o reprezentam era neobișnuită, În sensul că acorda o deosebită atenție clienților săi mult Înainte ca serviciile să devină cea mai nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care se numește Dún Laoghaire. E un orășel-port și ador să mă plimb dimineața devreme de-a lungul cheiului. Într-o dimineață, ieșisem la plimbare și tocmai trecusem pe lângă un Turn Martello pe care James Joyce l-a folosit drept cămin, când am dat peste un grup de bărbați care răzuiau de zor fundul unei bărci. Am Închegat o conversație cu unul dintre ei (lucru lesne de făcut În Irlanda) și am aflat repede că obiectul eforturilor lor Îl constituiau niște
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nici viața, nici norocul, nici dreptul meu de cetățean, deși aș fi meritat să pierd totul din cauza vinii mele (viciului meu); dar, deoarece intenția criminală (facinus) a fost departe de păcatul meu, el nu mi-a ordonat decât să abandonez căminul patriei, și așa cum s-a întâmplat și cu alții, care nu pot fi numărați, divinitatea lui Cezar a fost blândă și cu mine. El însuși folosește la adresa mea denumirea de relegat și nu pe aceea de exilat; cauza mea se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ci de suflet, de spirit; cum ni se pare că Ovidiu vrea să sugereze când afirmă că Celsus jura că va veni la Tomis, cu condiția ca Maximus să-i permită să întreprindă o călătorie atât de lungă. Celsus venera căminul lui Maximus și nu ar fi fost pe locul al doilea după nici unul dintre prietenii acestuia (nobili), chiar dacă nu censul, nici numele ilustru al strămoșilor, ci integritatea și inteligența îi fac pe oameni mari179. De data aceasta, conceptul de noblețe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
misterioase, Încărcate de simboluri istorice, păzite de sentinelele munților. Aceleași date le aflăm Însă și la alți poeți din epocă și, apoi, Heliade arată aceeași Însuflețire și nerăbdare față de alte zone ale geografiei imaginare. El se simte bine peste tot, căminul său este acolo unde se deschide o perspectivă mare, unde lucrurile se Înmulțesc. Se simte mai ales bine, nespus de bine, ca și Lamartine, Într-un cămin-originar (acela din Anatolida). Locul ideal, deplin securizant, este așezat „sub tinda omnipotenței”, acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
laptele care susură În șiștare, de aerul serii care vibrează de geamătul greu al taurilor. Imaginația se deschide, bucuroasă, spre mit, opunînd (după un procedeu romantic răspîndit) acestei nemișcări pline zbuciumul erotic. Un factor de ocrotire și de mulțumire este căminul În sensul cel mai prozaic, templul unei instituții sacre: familia. Se va vedea atunci cînd vom analiza poezia dedicată erosului că Heliade pune la baza sistemului său de valori morale celula familiei, elogiază virtuțile conjugale și bucuria de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sensul cel mai prozaic, templul unei instituții sacre: familia. Se va vedea atunci cînd vom analiza poezia dedicată erosului că Heliade pune la baza sistemului său de valori morale celula familiei, elogiază virtuțile conjugale și bucuria de a fi tată. Căminul este un loc de petrecere tihnită, de retragere fecundă: spațiul datoriei Împlinite și al unei sărbători sacre. Mai puternice literar, mai individualizate sînt peisajele celeste, mai statornică este dragostea lui Heliade pentru „aflările ingenioase”, „ființele aeriene”. În raport cu ele, demersul liric
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În poezie. Denis de Rougemont (Les mythes de l’amour) crede că literaturile europene n-au propus un mit al căsătoriei ideale. Literatura caută, În genere, simboluri erotice În afara spațiului conjugal. Nici Barthes nu trece conjugalitatea printre figurile discursului Îndrăgostit. Căminul este cu precădere spațiul unui lung război de hărțuială. El poate provoca uneori, prin evaziune, o formă a pasiunii erotice. Nu ne putem imagina, zice tot Denis de Rougemont, pe Tristan Însurat. Heliade și-l imaginează, Îndrăgostitul său stă nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
putem imagina, zice tot Denis de Rougemont, pe Tristan Însurat. Heliade și-l imaginează, Îndrăgostitul său stă nerăbdător la porțile templului familial. Simțul datoriei primează În raport cu simțul erotic. Pasiunea n-are pentru Heliade nici o justificare dacă nu duce spre altar (cămin). Odată instalată În celula familiei, pasiunea Îmbracă veșmintele datoriei. Pentru spiritul romantic asta ar echivala cu un detestabil eșec. Pentru Heliade este o Împlinire sacră. El Înnobilează, astfel, conjugalilatea și face din ea figura dominantă a vieții afective. Mitul poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe care Îl detestă cel mai mult. CÎnd se face frumos afară, se pregătește de călătorie. Literatura este lăsată atunci deoparte, fără remușcări, pînă ce un nou val de frig, o ploaie răcoroasă, o ceață groasă Îl fugăresc, iarăși, În cămin. La adăpost de urgiile naturii, gustul pentru artă Îi revine, În tihna biroului fantezia se eliberează. Liniștea, confortul interior și timpul rău sînt cele trei condiții preliminare ale scrisului său. Fără de ele, Alecsandri nu se poate apropia de masa de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
n-au Încetat să facă evoluții aeriene, nici ploaia să cadă, nici vîntul să sufle. Așa o fi, oare, Întotdeauna În timpul iernii? Sau poate este o excepție făcută În cinstea noastră? Iată ce ne tot Întrebăm În timp ce supraveghem focul din cămin (În lipsă de soare), dar vai, șuieratul ascuțit al vîntului se Însărcinează să ne răspundă. De aceea vă mărturisesc prostește că, În ce mă privește, cred că mă aflu sub lovitura unei mistificări diavolești. Nu mai cred În climele renumite
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ești În Africa, iar la umbră te apropii de Siberia. Este groaznic și simt cum mi se zbîrlește părul În cap numai gîndindu-mă la asta.” În plin sud, Alecsandri se gîndește, așadar, la sobele temeinice de acasă. Soba, ca și căminul, focul, ceaiul, blana groasă intră În seria obiectelor favorabile scrisului. Obiecte-refugiu, obiecte ocrotitoare În fața naturii rele. Alecsandri se apără de ea În două feluri: prin retragerea În cămin sau evaziunea spre locurile Însorite. Corespondența către amicul Ghica este plină de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Alecsandri se gîndește, așadar, la sobele temeinice de acasă. Soba, ca și căminul, focul, ceaiul, blana groasă intră În seria obiectelor favorabile scrisului. Obiecte-refugiu, obiecte ocrotitoare În fața naturii rele. Alecsandri se apără de ea În două feluri: prin retragerea În cămin sau evaziunea spre locurile Însorite. Corespondența către amicul Ghica este plină de proiecte de fugă din fața vîntului, ceții, frigului. „Este frig, bate vîntul și plouă!” - Îi scrie la 21 iunie 1885, de la Paris - anunțîndu-l totodată că se pregătește să plece
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ostilă, poetul poate să se gîndească la o natură În straie de sărbătoare. Scrisul se prefigurează, astfel, ca o libertate Într-un spațiu de recluziune, o plăcere Într-un refugiu silit. Corespondența și versurile nu mai contenesc În elogiile aduse căminului primitor și liniștit. Spiritul voiajor, care este Alecsandri, caută mereu un liman și, cînd Îl află, este cuprins de grija literaturii. O grijă Învinsă Înainte de a deveni o neliniște. Nu aflăm nicăieri, În poeme sau În scrisori, un accent de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dramă istorică În versuri” - mărturisește poetul la 5 februarie 1879 prietenei Lucia Duca), Alecsandri face literatură. Scrisul merge ușor. Întrebarea dacă va izbuti sau nu, din scrisoarea citată, este pur retorică. Va izbuti, În mod sigur, muza este disciplinată, spațiul (căminul) este favorabil. Alecsandri vorbește (Într-o scrisoare din 1881 către Bonifaciu Florescu) de o „sfîntă lene” și este cazul să-l credem. Deși scrie ușor, poetul nu se Întrece cu firea. Îi place să lenevească, călătoria fiind o lene În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
interioară, ca la alți romantici. Inspirația este mai degrabă o formă a disciplinei, a fidelității, chiar dacă poetul se plînge mereu de trădări și preconizează pedepse brutale („inspirația mi-a făcut adesea infidelități, dar a sfîrșit totdeauna prin a reveni la cămin [s.n.]. Ah, de voi pedepsi-o vreodată, ce viol!”). Poeziile lasă să se Înțeleagă altceva: o penetrație lentă, o supunere progresivă a lucrurilor. Nici o bruscare, nici un act de violentare nu se Întrevede În poemele lui Alecsandri, chiar și acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ale reprezentării. Poemul se deschide totdeauna cu o viziune calmă. Nici vorbă de viol, de un efort de stăpînire a materiei verbale sau de bruscare a lucrurilor din afară. Penetrația nu angajează niciodată la Alecsandri o tensiune a spiritului. Din cămin (care este sanctuarul, cronotropul său) imaginația se revarsă slobod și abundent spre o natură pregătită să fie cuprinsă, Îmblînzită În poem. Dacă există un viol, el s-a petrecut cu mult timp Înainte ca poetul să intre În spațiul ocrotitor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este sanctuarul, cronotropul său) imaginația se revarsă slobod și abundent spre o natură pregătită să fie cuprinsă, Îmblînzită În poem. Dacă există un viol, el s-a petrecut cu mult timp Înainte ca poetul să intre În spațiul ocrotitor al căminului și să aștepte „ora potrivită”... Pentru mulți romantici, ieșirea În universul material implică o provocare, o siluire, o luptă cu obiectele rebele, o spargere brutală a zidurilor. Elementele, chiar și cele mai fioroase, pătrund lin În poemul lui Alecsandri sub
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alte ținuturi, În timp ce un sentiment puternic de asprime scitică, oroarea față de „timpul rău” năvălesc În poem. SÎnt, În fapt, mai multe planuri (spații) care se concurează În Pastelurile lui Alecsandri (cele mai reușite, sub raportul compoziției). Cel dintîi este spațiul căminului: refugiu, loc de claustrație comodă, spațiu securizant. Este, apoi, spațiul Închipuirii („văd insule frumoase și mări necunoscute și splendide orașe, și lacuri de smarald...”), spațiul deschis, spațiul drag, dulce și lin, acela ce satisface integral „dulcele farmec al vieții călătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]