KorAP: Find »[drukola/base=ierta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...622 623 624 ...669 >

16,713 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

eu, fără voi, ce să fac?... Și Moldova?... Cui... cum s-o las? Tăcere... Privește fruntea însângerată, încununată de spini... Încet, încet, îngenunchează... Întinde mâinile... îi pipăie, îi mângâie fluierele picioarelor...Ridică ochii spre El și grăiește încetișor, cu umilință: Iartă-mă Iisuse, că nu știu ce spun.... Mi-s crierii aprinși... Te-am răstignit a doua oară... Credința puțină mi-a fost... Iartă-mă! Numai Tu știi ce-i în inima mea... Și Tu ai fost om și ne-ai împărtășit durerea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
încet, îngenunchează... Întinde mâinile... îi pipăie, îi mângâie fluierele picioarelor...Ridică ochii spre El și grăiește încetișor, cu umilință: Iartă-mă Iisuse, că nu știu ce spun.... Mi-s crierii aprinși... Te-am răstignit a doua oară... Credința puțină mi-a fost... Iartă-mă! Numai Tu știi ce-i în inima mea... Și Tu ai fost om și ne-ai împărtășit durerea.... De te pierd și pe Tine, eu... eu cu cine rămân? În cine... în ce să mai cred?... Rămâi acolo, în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199

făceau să pară mai înaltă. Era mândră, în ambele sensuri, vorbea și gesticula decis. În discuția cu mama, dinainte de angajare, ținea cu tot dinadinsul s-o asigure că ea nu e din „alea”, „niște curve, doamnă, vă rog să mă iertați”. Din păcate, s-a dovedit că și ea era tocmai dintre „alea”. Îi plăceau baladele populare și tot citea dintr-o cărțulie adusă de acasă, de la țară, de unde era. O impresiona mai ales balada despre moartea lui Constantin Brâncoveanu. Observând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
atunci, nici multă vreme după aceea în U.R.S.S., unde a apărut de abia în anii politicii de glasnost inaugurată de Mihail Gorbaciov, a văzut pentru prima oară lumina tiparului în Italia, deci dincolo de „cortina de fier”, vină cumplită, de neiertat pentru un autor sovietic, din punctul de vedere al „eticii” realismului socialist), un scriitor român notoriu a pronunțat (a scris) aceste cuvinte uluitoare, demne de a figura în orice antologie a absurdului. „Pasternak? N-am auzit de Pasternak!” toată lumea auzise

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
se confirma sau (teoretic doar) infirma exmatricularea. Pe chemare era specificată ora 16, am avut grijă să nu întârzii, firește, dar ne-au primit, pe rând, abia la ora zece seara. Șase ore cumplite de așteptare! Asta nu le-am iertat-o niciodată. Împreună cu mine aștepta și Corina, plânsă toată acum și parcă un pic supărată pe mine, pe noi, pentru povestea în care am băgat-o, fără voie, firește, și totuși... Când mi-a venit rândul să intru, m-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
aveam cel mai tare nevoie de el (nu știu de ce, dar anume prezența lui, a fratelui mamei, mi se părea în acele clipe cea mai necesară). Am avut impresia că a dat bir cu fugiții. Multă vreme nu l-am iertat că ne-a lăsat singuri atunci. * N-am știut să avem grijă de mama când trăia, n-am știut să avem grijă de ea nici după ce a murit... În ziua (v. mai sus) înmormântării, tocmai noi (tata, Doina, eu) am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
în prezidiu la ședințe, nu de partid - că eu n-am fost membru de partid - dar în ședințe de muncă cu muncitorii de la Canal ș.a.m.d. Și ședeam în prezidiu și nici nu închideam ochii și mă rugam: „Doamne, iartă-mă pentru ce fac în clipa asta”». Pasajul acesta mi s-a părut de-a dreptul fantastic și de cum l-am citit am avut o promptă, neechivocă reacție negativă. Mi-a trebuit însă ceva timp ca să-mi argumentez reacția: e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
argumentez reacția: e inadmisibil, e scandalos, e o blasfemie să te rogi în timp ce păcătuiești, în timp ce furi, ucizi, te prostituezi. Iar a accepta să prezidezi asemenea ședințe înseamnă a fi în greșeală. Te poți ruga, sincer căit, după, ca să ți se ierte păcatul, ca să te izbăvești etc. Dacă vorbesc cu oarecare aprindere despre aceste probleme este pentru că Petru Dumitriu e credincios, iar eu încerc din răsputeri și de multă vreme să devin unul. E o discuție, ca să zic așa, în familie. * Cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
demonilor”, a oamenilor și nu a supraoamenilor, a celor „simpli” și nu a elitelor. Sunt de stânga pentru că nu-mi plac durii, fudulii, închipuiții, „stăpânii”; pentru că iubesc animalele; pentru că vreau ca toți morții să învie; și ca Dumnezeu să-i ierte pe toți; deoarece ideea apocatastazei lui Origen mă entuziasmează, ca și cuvintele lui Isaac Sirianul despre nemărginita bunătate a Domnului, pentru care păcatele oamenilor sunt ca un pumn de nisip azvârlit în mare! Și pentru că toată viața am fost, ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Mostre din romanul genial. „Eu sunt Țiți, pisica voastră de la Cluj.” „Țiți, Țiți, tu ești Țiți, draga noastră Țiți... Cum te-am părăsit noi atunci, în vara aceea, când ne-am mutat la București... Cum de te-am putut părăsi... Iartă-ne, Țiți... Am plecat cu trenul și călătoria dura zece ore, n-ai fi putut-o suporta, iar vagonul de marfă închiriat pentru a ne transporta mobila și celelalte lucruri și unde loc era destul, te-am fi putut băga

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
ales că era cald, tare cald, toiul verii, mijlocul lui iulie... Te-ai fi speriat, te-ai fi îmbolnăvit rămânând atâta vreme singură, închisă în vagonul acela închis... Și totuși, trebuia să găsim o soluție, să te luăm la București... Iartă-ne, Țiți, iartă-ne... Dar tu cum te-ai descurcat fără noi, cum ai dus-o? Și cât ai mai trăit? Când am plecat noi din Cluj tu trebuie să fi avut vreo opt-nouă ani... erai deja destul de bătrână...” „N-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
cald, tare cald, toiul verii, mijlocul lui iulie... Te-ai fi speriat, te-ai fi îmbolnăvit rămânând atâta vreme singură, închisă în vagonul acela închis... Și totuși, trebuia să găsim o soluție, să te luăm la București... Iartă-ne, Țiți, iartă-ne... Dar tu cum te-ai descurcat fără noi, cum ai dus-o? Și cât ai mai trăit? Când am plecat noi din Cluj tu trebuie să fi avut vreo opt-nouă ani... erai deja destul de bătrână...” „N-are rost să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382

ani. Mare jale și durere a fost la înmormântarea ei. Că era tânără. Avea 34 de ani. județul Botoșani, în satul Răchiți. Pe tata îl chema Dumitru , Maria Mosneagu (Bulgaru) Și copiii nu mai aveau mama. Dar... Dumnezeu s-o ierte și cu sfinții s-o odihnească! Tata era un creștin bun, cu teamă de Dumnezeu și un agricultor care știa să muncească pământul. Aducea hrană necesară familiei. Bineînțeles, ne lua și pe noi toți la muncă câmpului. De mici ne

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
lui tata, seara, când se întorcea de la câmp. O încasam cu cureaua, fără milă. Dar au trecut. Aveam că învățătoare pe doamna preoteasa Maria Avasiloaie. Soțul ei era preot chiar în sat la noi. Niște oameni minunați. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace! învățătoarea era atât de bună cu noi, ne iubea pe toți. De multe ori ne dădea la toți copiii mere, bomboane, zahăr pătrațele și nuci. N-o s-o uit niciodată. Eu crescusem mai mare

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
mâna, Părinte!” și când suntem lângă ei să le sărutam mâna; să ținem ziua Domnului cu mult respect și sfințenie! Așa ne-a educat tata și a muncit cu copiii la muncă câmpului. Era vrednic de respect. Dumnezeu să-l ierte! A plecat la Domnul pe 21 martie 1996. Toți frații sunt în viață, și toți s-au realizat bine. Au familii, cu copii și nepoți. Prin munca și Marea Grijă a lui Dumnezeu s-au împlinit. Deși tata nu învățase

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
din cuvântul lui. Apoi și soțul a început să meargă la biserică și astfel toată familia mergeam la slujbă. Și astăzi mai punem casetă cu slujba lui. Era preot vrednic. Și preoteasa lui era bună și milostiva. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace! Apoi a urmat o perioadă de vreo 4 luni fără preot. A fost greu. Dar prin grijă Protopopiatului Botoșani ni s-a dat un preot vrednic de ascultat și de urmat. Părintele se numește

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
ce verigi poartă în urechi, si ce par au pe cap? Vopsit în toate culorile. Mă uimesc toate! Până unde s-a ajuns. Dar eu, nevrednica, nu ma îngrijesc de sufletul meu și mă uimește ce văd în jurul meu. Mă iertați că am spus și astea, poate pentru binele nostru al tuturor. Să nu-L suparăm pe Bunul Dumnezeu, ca să nu plece de la noi și să nu vină mânia Lui peste noi. Deci, ATENȚIE! Și cugetând, iată, ne anunță să prezentăm

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
se va pierde totul? Va îngădui să dispară această poveste adevărată cu nașterea Pruncului Iisus? Eu nu cred că va îngădui Domnul să dispară Adevărul Adevărat. Prea au luat locul alte maimuțăreli le-aș putea spune, vă rog să mă iertați că mă exprim așa! Cred că de aceea adevărații creștini nu mai deschid ușa la așa-ziși colindători ca să le dea bani. E departe de a fi colinda ceea ce cânta ei azi. Nici nu mai pomenesc de Pruncul Iisus și

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
sunt șosele foarte bune. Parcă acum sunt asfaltate. Nu pot să vă explic ce finețe de șosele sunt acolo peste tot. Dacă am asemănă șoseaua de acolo cu cele de la noi, e ca Raiul și iadul. Va rog să mă iertați, poate greșesc, dar eu spun ce-am văzut. Mergeți să vedeți că nu mint. Autocarul zboară că o pasăre. Trecem prin satul Magdala de unde era Maria Magdalena. Prin Cană și prin multe alte sate. Vedem grădini de legume, pepiniere de

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
totul s-au dus în adâncul pământului. Și așa s-a format Marea Moartă. Mie îmi vine în minte mereu: n-avem noi păcatele noastre destule, trebuia să mai aduc rămășită de Sodoma și Gomora? îmi pare rău. Să mă ierte Dumnezeu dacă asta e păcat! Eu nu știu, nici sigură nu sunt dacă am facut bine sau rău. Așa e în viață, nu totdeauna alegi ce-i bun. Uneori am mai luat ce n-a fost tocmai bun și am

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
în urmă faptele bune și credința puternică. A greșit dar s-a îndreptat, a ajuns Sfânt prin viață și credința cu fapte. Să dea Domnul să avem și noi credință și căința apostolului Petru. Și cu Milă Lui să ne ierte pe toți ca să ne mântuim. Amin. Biserică Adormirii Maicii Domnului în Muntele Sion, aproape de Ierusalim, era și casa Sf. Ioan, ucenicul Domnului. După ce Domnul a fost răstignit, Sfântă Fecioara a locuit în casa apostolului Ioan căruia i-a fost încredințată

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
și de tot ce ai nevoie găsești la Dumnezeu. Psalmii Proorocului David ni-L deșco 127 peră noua pe Dumnezeu, îl fac cunoscut tuturor oamenilor, cât este El de bun. Ne determină să nădăjduim în El, că este Bun, ne iartă și ne primește, așa păcătoși cum suntem, numai să vrem. Mă uimește câtă bunătate are Dumnezeu pentru noi toți! Și câtă răbdare are, cu câtă dragoste și iubire ne roagă și ne așteaptă să venim la El. Deseori îmi pun

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
și să-mi curățesc haină sufletului pe care am pătat-o cu multe feluri de păcate. Nu mă lipsi nici de smerenie, de care am atâta nevoie ca să mă pot mântui. Te rog, nu Te scârbi de mine, și-mi iartă toate câte am greșit. Îmi înmulțește credință și o întărește să am râvna către toate cele bune și plăcute Ție. Pe Tine Te știu ajutor, ocrotitor și Salvator. Știu că nimeni nu Ți-a greșit ca mine, nevrednica. Și pe

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
greu și mai cădeam și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine, nevrednica. Tot timpul, la fiecare pas spuneam: „Doamne, Te rog, ajută-mă!”, „Doamne, Te rog, nu mă părăsi!” sau „Of, Iisuse, iartă-mă, că sunt păcătoasa!”, „Oh, păcatele mele cele fără de număr!”, „Ah, Doamne, fii cu mine și dă-mi ajutor de vrei!”, „Te rog, Doamne, Mâna Ta întinde-mi-O mie, nevrednica! Scoate-mă din prăpastia păcatelor mele!”, „Maica Domnului, ajută

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
Dumnezeu. Din respect pentru toți și toate, am spus și eu aceste fraze, cu nădejdea că poate vor fi de folos spre binele nostru al tuturor. Iar dacă veți crede că nu trebuia să le scriu vă rog să mă iertați. Din inimă și din tot sufletul meu va rog mult să mă iertați. Iar Bunul Dumnezeu să ne ierte pe toți. Valea Cedrilor Ierusalimul este așezat pe un munte. Dar nu prea înalt. Și pe toată suprafața lui, de sus

Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]