16,589 matches
-
mod cert, două: "Johannespassion" (1723), retușată în mai multe rânduri, și "Matthäuspassion" (1729), cea mai izbutită. Patimile după Ioan și Matei au o construcție asemănătoare, cuprinzând recitative, arii, coruri, corale și pagini orchestrale. Fragmente din Patimile după Marcu, a cărei manuscris s-a pierdut, le regăsim în „Oda funebră” (1732), scrisă la moartea reginei Christina Eberhardine, soția regelui de Saxa, Frederic August. În afara coralului, care este pivotul secțiunilor, a fragmentelor recitativice, narative și a micilor scene cu participarea soliștilor-personaje, în Pasiuni
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
cel folosit de romancierul André Gide în romanul "Falsificatorii de bani (Les Faux Monnayeurs)". Sebastian se impune în literatura română ca dramaturg cu piesele de teatru Steaua fără nume, Jocul de-a vacanța, Ultima oră. Piesa Insula a rămas neîncheiată. Manuscrisul inițial al romanului " Accidentul", cuprinzând cinci capitole, i-a fost furat lui Mihail Sebastian în Franța, iar autorul nu l-a mai găsit. A fost nevoit să-l rescrie de la zero. Fenomenul receptării lui Sebastian a fost unul dintre cele
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
Zilber) "Feciorii lui Nae sau tânăra generație". În anul universitar 1934-1935 predă cursul de "Logica generala" (litografiat; tipărit: 1943, 1993) și un curs de "Logică a colectivelor" (trei lecții, predate în ianuarie și martie 1935, s-au păstrat într-un manuscris; au fost tipărite în 1996-1997). I. Ludo publică lucrarea "Iuda trebuie să sufere pentru că e suferind"(Ed. Adam). (Despre Nae Ionescu, pp. 5-8, 40-47, 53-56, 84-92.) 1935 7 ianuarie — conferința Primejdia spiritului defensiv (aula Liceului „Codreanu" din Bârlad, sub auspiciile
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
-eliberat din lagăr; bolnav de inimă. Nu își recapătă catedra. Este vizitat acasă de o serie de prieteni, printre care: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Ionel Gherea, George Racoveanu. 1940 Lucrează la un "Manual de logică" (au rămas, în manuscris, fragmente). Vineri 15 martie - moare în vila de la Băneasa. De față este Cella Delavrancea. Duminică 17 martie — este înmormântat la Cimitirul Bellu din București. Nu s-au rostit cuvântări (deși C. Rădulescu-Motru pregătise una). În asistență: Octav Onicescu, Perpessicius, Dem
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la "Timpul", ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
și copist la Teatrul Național, unde îl cunoaște pe I. L. Caragiale. Cu această trupă face turnee la Brăila, Galați, Giurgiu, Ploiești. A continuat să publice în "Familia"; a scris poezii, drame ("Mira (dramă)"), fragmente de roman ("Geniu pustiu"), rămase în manuscris; a făcut traduceri din germană ("Arta reprezentării dramatice", de Heinrich Theodor Rötscher). Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly, care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo, Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
însă, se obligă să traducă pentru marele actor "Arta reprezentării dramatice - Dezvoltată științific" și în legătura ei organică de profesorul Heinrich Theodor Rötscher (după ediția a II-a). Traducerea, neterminată, scrisă pe mai multe sute de pagini, se află printre manuscrisele rămase. Acum începe și proiectul său de roman "Geniu pustiu". Între 1869 și 1872 este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie și Drept (dar audiază și cursuri de la alte facultăți). Activează în rândul societății studențești (printre
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor. În 28 noiembrie, agenția din Berlin a anunțat moartea lui Șerban, fratele poetului. În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă și a propus îmbogățirea ei cu manuscrise și cărți vechi românești. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea "Junimea". Rămas fără serviciu, Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
făcut un drum la București, unde, prin Maiorescu, s-a împrietenit cu Mite Kremnitz, Veronica Micle a rămas, însă, idolul său. În 6 martie, într-un raport adresat lui Maiorescu, ministrul Învățământului, a înaintat o listă bogată de tipărituri și manuscrise vechi pentru achiziționare, iar în 14 martie, în cadrul prelegerilor publice ale "Junimii" a rostit conferința pe care a tipărit-o în "Convorbiri literare" din 1 august sub titlul "Influența austriacă asupra românilor din principate". În 26 mai a înaintat Ministerului
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Trupa de teatru a fraților Vlădicescu, cunoscuți poetului, a dat în luna decembrie la Botoșani, un spectacol în beneficiul bolnavului. Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite, rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. Criticul însă nu a dat niciun răspuns
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
luna decembrie la Botoșani, un spectacol în beneficiul bolnavului. Eminescu a dorit în 1888 să-și termine unele lucrări de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite, rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
de care și-a amintit că le-a lăsat în manuscris. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite, rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iași. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca și manuscrisele rămase la București. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării, pentru un proiect de lege prin care să se
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
în două secțiuni, prima, cea antumă a fost publicată în timpul vieții poetului de Titu Maiorescu la editura Socec, cu puțin timp înainte ca mintea acestuia să se întunece în 1880. Cea mai mare parte a creației sale a rămas în manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române, unde au fost folosite inițial de Perpessicius pentru ediția critică, inițiată în 1939 la Editura Fundațiilor Regale Regele Carol al II-lea, și finalizată abia în anul 2000. Manuscrisele au rămas multă vreme nefolosite
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
creației sale a rămas în manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române, unde au fost folosite inițial de Perpessicius pentru ediția critică, inițiată în 1939 la Editura Fundațiilor Regale Regele Carol al II-lea, și finalizată abia în anul 2000. Manuscrisele au rămas multă vreme nefolosite, criticii au considerat că ele conțin bruioane sau simple schițe ale operelor neterminate, din acest motiv Titu Maiorescu nici nu și-a pus problema posibilei lor editări. Criticul literar care le-a pus într-o
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
denumire aflată pe o inscripție găsită pe un fragment de stelă în apropierea castrului Pelendava, datată din secolul al VII-lea, a primit o confirmare de extremă importanță, într-o hartă alcatuită în preajma bătăliei de la Nicopole (1396), inclusă într-un manuscris ce se pastrează la Biblioteca Națională de la Paris. Aceast document, relevat istoriografiei românești, prin bunavoința ministerului francez al cultelor, probează continuitatea așezării Craiovei cel puțin între secolele VII-XII (preajma bătăliei de la Nicopole). Existența unui centru administrativ in zonă probează existența
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
major prin stabilirea adevăratului autor a cronicilor valahe nesemnate, Stolnicul Cantacuzino, un literat și agitator politic din secolul al XVII-lea, ale cărui cronici au servit ca surse istorice primare pentru mult timp. A publicat mai multe cărți în 1899: "Manuscrise din biblioteci străine" (două volume), "Documente românești din arhivele Bistriței" și o carte în limba franceză despre cruciade, intitulată "Notes et extraits pour servir à l'histoire des croisades" (două volume). Xenopol și-a propus elevul pentru a primi calitatea
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
9 august 1636, Teofan al Ierusalimului menționa ca la Govora funcționează o școală pentru deprinderea meșteșugului tipografic. Cărturarul "Melinte Macedoneanul", cu bogate cunoștințe ""de elinește și slavonește"" a pus, în timpul lui Matei Basarab, bazele unei tipografii. O însemnare pe un manuscris din secolul al XVII-lea de către Constantin Grămatic (din satul Corbeasa), spune "„Să se știe că am șezut la Mănăstirea Bistrița ca să-nvățăm carte”", atestează că la acest așezământ monahal funcționa o școală. Aici cărturari vestiți, ca Mihail Moxa, Teofil
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
pe lângă colegiul reformat al vremii, astăzi fondurile de carte ale acesteia aparținând bibliotecii municipale Sighișoara. În acest moment fondul total de carte al bibliotecilor din județ este de peste 4,5 milioane exemplare în acest fond fiind incluse și cărțile rare, manuscrisele și edițiile de mare valoare ale Bibliotecii Județene inclusiv cele din secția Teleki - devenită în timp un simbol al municipiului Târgu Mureș. Din cele 407 biblioteci existente pe cuprinsul județului 87 sunt biblioteci publice , o parte din bibliotecile existente în
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
ei neîncălzit, remarcând: „Nu sunt atât de proastă încât să închiriez un apartament neîncălzit în mijlocul iernii”. Unul din motivele pentru care scria în cafenele era și pentru că prin plimbările între cafenele, copilul adormea mai ușor. În 1995, Rowling a terminat manuscrisul pentru "Harry Potter și Piatra Filozofală" pe o veche mașină de scris manuală. Bryony Evens, un agent literar, a fost rugat să citească primele trei capitole ale cărții. A refuzat inițial, pentru că era destinat copiilor, dar în final a simțit
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
cărții. A refuzat inițial, pentru că era destinat copiilor, dar în final a simțit că are ceva special. Firma Christopher Little Literary Agents a fost de acord să o reprezinte pe Rowling. Cartea a fost prezentată la 12 edituri, toate respingând manuscrisul. Un an mai târziu a fost acceptat de către editorul Barry Cunningham de la Bloomsbury, o mică editura londoneză, care i-a dat un avans de 1500 de £. Decizia de a publica romanul lui Rowling îi aparținea lui Alice Newton, fiica de
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
del Citarista" (azi în Museo Archeologico Nazionale, Napoli). Nunta cu Ariadne și cortegiul dionisiac sunt și temele preferate de sarcofagele și mozaicurile romane. Arta medievală nu îi acordă multă atenție zeului. Dacă este totuși înfățișat, de exemplu în ilustrații ale manuscriselor lui Hrabanus Maurus și Fulgentius-Metaforalis, atunci în postura de zeu al vinului, cu o cunună din vița de vie și cu o cupă în mână. Astfel îl reprezintă, mult mai des, și artiștii renascentiști. Bacchanalele sunt de exemplu o temă
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
sale iubite, Dora Diamant. Post-mortem, opera sa literară, rămasă în cea mai mare parte inedită, a fost publicată de Max Brod, prietenul și legatarul său testamentar, cel care a refuzat să ducă la îndeplinire rugămintea lui Kafka de a arde manuscrisele. Franz Kafka a influențat scriitori precum Jorge Luis Borges, Albert Camus, Jean-Paul Sartre sau Gabriel García Márquez. Publicul german l-a descoperit abia după episodul nazist, iar Cehia după relaxarea cenzurii comuniste din anii 60. În multe limbi, cuvântul „kafkian
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Kafka îi arată abia în 1905 lui Max Brod noua sa povestire, iar acesta se arată încântat, crezând că descifrează în ea sămânța geniului. Brod îl îndeamnă în mod continuu pe prietenul său să scrie, să publice și să păstreze manuscrisele. "Descrierea unei lupte" rămâne până astăzi una din cele mai enigmatice opere kafkiene. În 1903, Kafka are prima experiență sexuală cu o fată de prăvălie ("Ladenmädchen") de origine cehă. Ca mulți studenți din vremea lui, este un vizitator frecvent al
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
care conține restul "Americii", "Procesul", "Castelul", numeroase povestiri, scrisori și pagini de jurnal) unui asemenea "auto-da-fé" absurd. După moartea scriitorului, Dora Diamant a continuat să se autointituleze, în semn de omagiu, "doamna" Kafka. Când Max Brod a cerut scrisorile și manuscrisele scriitorului care au rămas în posesia ei, a refuzat să le cedeze, susținând că le-a ars conform dorinței acestuia (evident, o minciună). În 1933, Dora Diamant, devenită între timp soția unui activist comunist și membră a partidului la rându
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în urma unei percheziții efectuate de Gestapo. Din păcate, nu se mai știe nimic astăzi despre documentele încredințate de Kafka Dorei; cel mai probabil, ele au fost distruse. Ca legatar testamentar al lui Kafka, Max Brod a intrat în posesia tuturor manuscriselor care se aflau în proprietatea scriitorului la momentul morții sale. Colecția sa a sporit când Milena Jesenská i-a încredințat scrisorile și paginile de jurnal primite de la fostul ei iubit. În 1955, din cauza sărăciei, Felice Bauer se desparte de asemenea
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]