17,396 matches
-
sistemului personalității fiecăruia, care nu va accepta orice soluție de răspuns (de exemplu, cineva va aprecia că ar fi nedemn de el ca la o Înjurătură pe care un semen i-a adresat-o la un moment dat, În mod nejustificat, să răspundă Într-o manieră similară). Μ Poziția În plan social a oricărei personalități este fixată de reperele: admirație, invidie, indiferență. Μ Bătrânul care este animat de dorința de a cunoaște lucruri noi nu este bătrân. Μ Poate a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ați situa? - Ce vreți să spuneți prin a situa? Nu am de gând să situez pe nimeni și nimic.Ă Ziua fusese extrem de plină: băuse o grămadă cu Cooler, se Îndrăgostise, un om fusese omorât și acum avea senzația complet nejustificată că Îi voiau pielea. Zane Grey era unul dintre eroii săi: nu avea [...] să le suporte toate prostiile. «Vreau să spun: l-ați pune printre cei foarte mari? - Drept să vă spun, nu am auzit În viața mea de el
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
înjumătățită”, generatoare de temeri profunde ce vin să se înrădăcineze în conștiința unui singur om, a unui grup social sau a întregii societăți. Supravegheatul se vede astfel implicat într-o relație de schimb pervertită, în măsura în care „supraveghetorul” își atribuie, din rațiuni nejustificate, lipsite de orice temei, un statut diferit de al lui. Suntem doi, dar celălalt îmi scapă, se eschivează, mă evită. Acest fapt, pe bună dreptate revoltător, se află la originea repulsiei pe care a produs-o întotdeauna supravegherea profană. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
vedea. Nu câte cărți scrie un autor contează, ci câți "cititori-trăitori" are. Altfel spus, în câte persoane a reușit să se multiplice pe sine prin intermediul ideilor din cărțile sale. Nuanța peiorativă a formulei "a scrie din alte cărți" este parțial nejustificată: gândurile iau naștere doar în vecinătatea altor gânduri. Nu cred în idei născute din nimic. Am spus însă parțial. * Pentru tratarea depresiilor psihiatria a inventat medicamente ce vin să ne lege iarăși de idealuri, să anuleze des-iluzionarea, ceea ce trimite la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
moral. Fiecare persoană crede pentru sine că „ceea ce face” este util și prin aceasta ea urmărește realizarea unui scop precis pe care-l consideră justificat din punct de vedere moral. Acțiunile persoanei pot fi Însă reușite sau eșuate, justificate sau nejustificate, raționale și bine intenționate sau iraționale și absurde. În toate situațiile Însă, „acțiunile psihologice” urmăresc realizarea unui scop pe care individul respectiv Îl consideră util și necesar, mai mult chiar Îl justifică raportându-l fie la o „cauză declanșatoare”, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se obțin punând întrebarea „de ce?”. Acest model ne permite să ne protejăm, dar nu cu riscul rănirii celuilalt și nu într-o manieră agresivă. Și acest model, ca și cel de mai sus produc aceleași efecte defensive, dar fără violență nejustificată. În schimb, modelul celălalt ne blochează într-o dinamică ascendentă, în care violența va escalada continuu. Cele două metode abordează divergențele în modalități cu totul deosebite. Modelul superioritate-inferioritate oferă doar două posibilități: ori am dreptate eu, ori tu. Ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pînă a devenit un florilegiu de greșeli, cu titlul Pentru Complexul muzeal de la Ipotești 47. Cele mai multe din acele greșeli le vom corecta, pe bază de documente, în capitolele următoare. În acest capitol introductiv, semnalăm mai întîi o curioasă dezorientare geografică, nejustificată la Augustin Z. N. Pop, care și-a făcut cercetările "pe teren", chiar de mai multe ori. D-sa scrie că "vatra satului (Ipotești) e așezată pe lunca Sîcnei, destul de largă între coline", iar mai jos, pe aceeași pagină, dă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fi "travestit lesbian" sau "narator travestit". Ele includ identificarea ei timpurie cu tatăl ei și cu disperata lui nevoie de a avea un fiu care să poată reuși așa cum a reușit Marguerite; setea ei nepotolită de glorie și sentimentul însoțitor, nejustificat, că femeile fuseseră importante dar nu celebre în istorie; faptul că nu-i plăcea viața de familie și sentimentul bizar pe care îl punea în ecuație cu femeile ca fiind diferit de emoția nobilă și sublimă pe care o considera
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ele putând fi consecința celuilalt: frustrația se dezvoltă din conflict (gratificarea uneia din cele două tendințe intrate în competiție implică frustrarea celeilalte), generându-l la rându-i (mai ales atunci când starea, de frustrație este rezultatul unui act de atribuire subiectivă, nejustificată, a intenției răuvoitoare). Situația contrariantă trebuie să dobândească, prin semnificația pe care i-o acordăm, un caracter amenințător (stresant) suficient de puternic pentru a fi considerată, ca frustrantă; la fel, persistența pentru o perioadă mai lungă, de timp a situației
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de percepere și evaluare corectă a situației conflictuale și posibilitatea traducerii eficiente, în acțiuni concrete, a deciziilor luate, a obiectivelor propuse. Incapacitatea, de exemplu, de a înțelege și asimila trăirile și motivațiile altora dă naștere unui act de atribuire subiectivă, nejustificată, a unei intenții răuvoitoare comportamentului altei persoane, ceea ce va avea ca efect crearea unor obiective situații de frustrare, unor permanente surse de încordare în relațiile cu semenii. Bogăția și varietatea deosebită a situațiilor de frusttare sunt aceste datorate, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
toate situațiile de privațiune, să-și restabilească echilibrul homeostatic (echilibrul interior). Avem, afirmă S. Rosenzweig, răspuns adaptiv atunci când individul stăruie progresiv în direcția realizării scopului, în ciuda obstacolelor existente, și răspuns neadaptiv când comportamentul este mereu repetat în mod stupid, fiind nejustificat de condițiile existente (ex. persoana care se autoacuză pentru un eșec datorat, în realitate, greșelilor altora). Alți cercetători, cum ar fi H.H. Kendler („Basic psychology”, 1963, Methuen, London), propun ca analiza comportamentului la frustrare să fie efectuată pe baza următoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
raporturilor cu semenii. Aceste reacții nu duc de căt la echilibrări temporare, generând în relațiile interindividuale noi tensiuni și situații de conflict. Vom menționa, în acest sens, câteva exemple ilustrative. Este știut, astfel că reacțiile care se întemeiază pe atribuirea nejustificată a unei intenții răuvoitoare altcuiva, angajează subiectul frustrat în „cercuri vicioase”, încercând reacțiile cu semenii: „agresiunea”, de exemplu, (atât cea preponderent emoțională, explozivă, cât și cea întâlnită sub o formă comprimată, de urmă, cu reacție amânată), cât și „opoziționismul” (ca
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
un grad mai coborât sau mai ridicat de profunzime, ceea ce are drept consecințe o „etajare” a sentimentelor pe niveluri diferite de realizare: de la cel biologic, primar, până la cel intelectualizat și obiectivat. De exemplu, cazul în care se ia în mod nejustificat o atitudine vădit depreciativă față de propriul mod de a simți și a reacționa afectiv la provocările realității, constituie un semn de deformare psihică și dă naștere unui puternic „sentiment de inferioritate”, de reprobare, depresie și rușine. În aceste situații, individul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cele primite de aceștia la școală. Aceleași efecte de hipersensibilizare, de modificări profunde în sfera vieții afective a elevului (concretizate în stări de irascibilitate, încăpățânare, temeri, neliniște, nesiguranță etc.) pot fi determinate și de atitudinile de neîncredere, admonestare și interdicții nejustificate, manifestate de către unii părinți, sau de răsfățul și îngrijorările excesive ale acestora. Este cunoscut faptul că exigența educativă nerațională determină la elevi sentimente de nesiguranță și neîncredere care se adâncesc, pe măsura lărgirii contactelor extrafamiliale ale acestora, ducând la devieri
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
recomandabil să-i deprindem pe elevi să participe la luarea unor hotărâri, să-i obișnuim să vadă în deciziile noastre, în primul rând, niște acte justificate, obiective, care nu au nimic de-a face cu actele arbitrare. Abuzul de acte nejustificate îi face pe unii elevi să devină timizi, retrași, neîncrezători în forțele proprii, să nu participe la viața colectivului clasei, iar pe alții să devină nervoși, capricioși, revendicativi, extrem de autoritari, sau răutăcioși în relațiile cu colegii. Prevenirea unor „stări de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
puteau oferi o viață mai bună. Iată de ce I. C. Petrescu voia o școală care să-i învețe pe copiii satelor să muncească mai bine pămîntul, să coopereze, să manifeste mai multă inițiativă. În ceea ce privește teama sa față de cultura generală, aceasta era nejustificată. Satul singur nu-și putea oferi cultura de care avea nevoie pentru a păși pe drumul civilizației (41, pp. 201-204). Localismul educativ s-a manifestat ca o orientare aparte în pedagogia românească în același an 1931 cu regionalismul educativ. Apărea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acea perioadă avea, după cum s-a văzut, nevoie de o astfel de orientare. Conservatorismul care a dominat concepția social-politică a lui Mehedinți l-a împiedicat să înțeleagă realitățile societății românești în toată complexitatea lor, legînd în exclusivitate și în mod nejustificat viitorul României de lumea satelor. Într-o însemnare din 1958, publicată în Antologia din 1992 (pp. 253-254), intitulată O propunere amicilor educației, S. Mehedinți cere să se revină asupra termenului de etnopedagogie. (El folosise acest termen chiar în titlul unei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
una a cărei origine se află în structurile inconștientului. În studiul său introductiv la volumul lui Freud, tradus în limba română, Leonard Gavriliu atrage atenția asupra "formulei complexe" a determinărilor proprii psihologiei acestuia, relevînd unele critici exagerate, întemeiate pe o nejustificată limitare a determinismului la conștient (19, pp. 30-32). Rezultă, de asemenea, din scrierile psihologului vienez că, chiar dacă acordă un rol de prim ordin pulsiunilor interne în determinarea comportamentului uman, el nu avea în vedere așa cum au lăsat să se înțeleagă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și al verticalității noastre. "Ce este realitatea?" se întreabă Charles Sanders Peirce 32. El ne spune că, poate, nu e nimic din ce ar corespunde noțiunii noastre de "realitate". Poate că tentativa noastră disperată de a cunoaște generează această ipoteză nejustificată. Dar, ne spune în același timp Peirce, dacă există cu adevărat o realitate, atunci ea consistă în aceea că lumea trăiește, se mișcă și are în ea însăși o logică a evenimentelor care corespunde rațiunii noastre. Suntem parte integrantă din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pungă de hârtie, pentru a o obliga să-și respire propriul dioxid de carbon. Orientând aceste observații spre practicarea joggingului, din dorința de a informa în special joggerii începători (care au des senzații subiective de lipsă de oxigen și cresc nejustificat inspirația), Lydiard, A., Gilmour, G., (2002) susțin că „joggingul creează un surplus de dioxid de carbon, chiar și atunci când aciditatea sângelui crește ca urmare a prezenței acidului lactic, iar prin descompunerea bicarbonatului se ridică nivelul dioxidului de carbon”. Astfel, șansele
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
prea mare, iar dozarea nu este corectă și adaptată particularităților individuale (numărul ședințelor, distanțele parcurse, pauza dintre ședințele de alergare), joggingul influențează negativ activitatea anumitor aparate și sisteme ale organismului, putând produce dereglări destul de serioase: deshidratare; oboseală fizică și psihică nejustificată; scăderea imunității organismului („numărul fluctuant și capacitățile funcționale ale leucocitelor componente fundamentale ale sistemului imunitar - poate fi scăzut de șirurile repetate de exerciții prelungite. Motivul este probabil asociat cu nivelurile crescute de hormoni de stres din timpul exercițiilor prelungite și
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
Ioana d'Arc este un icon cu o simbolistică foarte controversată. Este eretică, sau sfântă, vrăjitoare, sau vizionară, rațională, sau ne-bună, o adevărată eroină, care a depășit limitele epocii sale, sau o țărăncuță pe care francezii au preamărit-o nejustificat, transformând-o în simbol patriotic 150? Asemenea fecioarelor-martir, Ioana d'Arc își legitimează comportamentul susținând că urmează voința divină, dar, spre deosebire de acestea, ea desființează bariera dintre feminin și masculin, asumându-și rolul de cavaler, și subminează autoritatea bisericească. Țărancă din
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sociologii. Din mai multe motive: mai întâi, pentru că nu este comprehensivă decât în aparență: strivind munca de singularizare care caracterizează jocul agenților culturali, sociologul efectuează în sens invers drumul actorilor, negându-i totodată validitatea. Ei exercită pe seama acestora o violență nejustificată. Este ceea ce-i reproșează, de exemplu, Heinich (1998a, p. 19) lui Menger (printre alții) când abordează artiștii prin intermediul unei noțiuni generale ("cariera"), care blochează orice efort comprehensiv: mai presus de toate, artiștii nu vor să-și privească viața sub forma
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aduce ghinion. Înroșirea și senzația de ardere a obrajilor fără nici un motiv (expunerea la soare, de exemplu) este semn că tocmai în acel moment cineva face aprecieri negative la adresa ta, că "te vorbește de rău". La fel, tresărirea și fiorul nejustificate sunt interpretate de unii subiecți ai cercetării noastre ca fiind semnul unei prezențe divine. "Mama mea spunea că atunci când te înfiori trece un înger pe lângă tine" (A.S., Suceava, 68 ani). Informațiile obținute de noi pe teren au surprins faptul că
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o soluție acceptată 169. Un alt paradox! Fără îndoială, există și situații aflate la cealaltă extremă, când cineva dorește impunerea și revenirea cu orice preț a unor discipline de mult uitate. De cele mai multe ori, astfel de atitudini sunt neavenite și nejustificate, făcând un mare deserviciu altor modalități de cunoaștere și de explicare a lumii. Iată un exemplu semnificativ în acest sens. 7.2.2. Științele moderne și astrologia. Cazul Teissier În 2001, la Sorbona, sub conducerea lui Michel Maffesoli, Elizabeth Hanselmann-Teissier
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]