18,350 matches
-
putea sufoca. Dinții mei sunt casanți, se pot sparge din senin. Un miez de nucă le-ar putea fi fatal. Un miez de nucă i-ar putea preface în praf. Un miez de nucă n-ar face decât să îngroașe norul de praf care plutește în încăpere. Și pentru o fracțiune de secundă uit de spaima de moarte și mi se face dor de un miez de nucă. Și apoi îmi dau seama că am uitat ce gust are un miez
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Desenez un copil care ține în mână un zmeu. Zmeul începe să se înalțe încet și iese de pe foaia carnețelului și zboară sus. Sus de tot. Acolo unde vântul e mai puternic. Copilul lungește sfoara pe măsură ce zmeul se apropie de nori. Acum sfoara se termină. Copilul îi dă drumul. Zmeul nu se mai vede. Copilul pășește ușor pe pagina din stânga a carnețelului, iar eu rup foaia din dreapta și o mototolesc și o arunc spre întinderea nesfârșită de gunoaie. Fabulă Ne plimbam
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
argintie și mică. Asta-i gândită special ca să traversezi o furtună electrică. Îl întreb ce-i aia furtună electrică. Fraiere. Furtuna electrică e când încep stâlpii de înaltă tensiune să se zguduie. Intră-n legătură cu trăsnetele și fulgerele din norii atomici. Atuncea ai belit-o. Zboară electricitatea-n toate părțile. Îți dai seama? ăia toți, carbonizați, scheleți în flăcări prin jurul meu, și eu trec fluierând sub umbrelă. Ca un supraviețuitor ce sunt. Ce-o să fiu. Ups. Hai că vine. Troleul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
textul pe mail în cel mai scurt timp. Îmi închide telefonul fără alt comentariu. Stau un minut, apoi sting țigara în scrumieră. Merg până la geam și mă uit afară. E soare. Se aude ciripit de păsărele. Pe cer sunt trei nori imenși, albi și pufoși. Nu se mișcă, stau încremeniți. Văd pe stradă o fată frumoasă care merge lângă un tânăr musculos. El îi pune mâna pe fund, ea râde. E primăvară. Cred că o să ies și eu din casă să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
scris aici s-a întâmplat cu adevărat? ai spus. Da, am spus eu. Am tăcut un minut. Ai tăcut și tu. Te-ai uitat pe fereastră. M-am uitat și eu, ca să văd ce vezi tu. Pe cer era un nor în formă de biscuit. Dar am inventat mai mult de jumătate, am spus eu, într-un târziu. Tu ai tăcut și te-ai uitat la nor. Biscuitul s a transformat într-o ceașcă de cafea, cu farfurioară și linguriță. De
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
M-am uitat și eu, ca să văd ce vezi tu. Pe cer era un nor în formă de biscuit. Dar am inventat mai mult de jumătate, am spus eu, într-un târziu. Tu ai tăcut și te-ai uitat la nor. Biscuitul s a transformat într-o ceașcă de cafea, cu farfurioară și linguriță. De fapt, doar pe vreo două sau trei pagini apar întâmplări pe care le-am trăit, am spus eu fără să mi iau ochii de la ceașca de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pură, ca în prima zi de iarnă. Ca în primele zile de iarnă, când a căzut prima zăpadă pe aceste locuri. Orice lucru are un început, nu? Fără să-mi dau seama, soarele a dispărut și pe cer au apărut nori. Vântul suflă întotdeauna când mă aflu pe pod. Acum rafalele sunt mai iuți. Omul își vede de treaba lui, strecoară mai departe apa tulbure a râului prin pânza rară a crâsnicului. Mă întreb ce o fi fost râul ăsta când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
somnul ei netulburat. Un somn gigantic. Cât vacarmul adus prin eter de muzica asurzitoare din bâlciul de ieri și de astăzi. Podul de piatră "De s-ar prăbuși în hăuri, apa ar suna nebună, tulburarea ei s-ar înălța până la nori" Într-o seară liniștită de vară, copil fiind, mă aflam pe colina din preajma satului meu de câmpie întinsă și monotonă; priveam spre apus un cer învolburat și roșu. Tata pregătea căruța pentru întoarcerea acasă, o căruță mică, trasă de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
îi produceau o stare de neîmplinire sufletească, încât se îmbujora ca o fată mare). Întrebă pe cineva cât e ora și liniștit (mai avea timp) porni spre stația de autobuz. Dar chiar atunci mașina încărcată pleca, lăsând în urmă un nor de fum gros și regretele celor ce nu reușiseră să urce, manifestate prin vociferări de tot felul. Ion se retrase la umbră lângă un stâlp. Nu rămase mult așa, fiindcă trecătorii, îndeosebi fetele de liceu, ce ieșeau de la școală (era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sa), dar văru-său, directorul, era acum departe, se urcase în mașina lui, dispăruse parcă pentru totdeauna în noaptea adâncă. Ion privi cerul plumburiu, într-un tardiv gest de a-și limpezi gândurile înnegurate. Văzu luna încercănată cum se ascundea după nori groși. Și, iarăși, îl cuprinse tristețea, pe care și-o spunea rareori: că întâmplările trec pe lângă el fără să-l ajungă, fără să-l ia în seamă. Apoi, cu pași greoi, ocolind lucrurile și oamenii de parcă orice atingere l-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
era cel mai mare "lucru" din preajma mea. Mă întrebam uneori dacă e ființă sau obiect. Obiect se arăta a fi pentru că nu puteam să comunic cu el, nu-l puteam întreba de ce are propria stare de levitație. Ființă era, întrucât norii, apele, aerul se mișcau văzând cu ochii, prin voința lor, cum se mișcă un om, cum lacrimile lui de bucurie și tristețe îi alunecă pe obraji. Pământul este totuși cel ce mă atrage, fără el levitația mea ar fi completă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ostentativă, la tine o virtute. Nu te interesează unde ești, aici ori în altă parte...Deodată, cobori forțat pe pământ, ai văzut-o, trecea dezinvoltă: înaltă, superbă, ispititoare. Ai fi vrut să te înșeli, să plutești liniștit cu capul în nori. Te-ai lăsat ademenit și ai aterizat pe trotuar. Țopăiai ca un cangur cu marsupiul vraiște. Ai urmărit-o ca un netrebnic, nu știai ce sa faci, să intri în vorbă cu ea, să mai aștepți? Cum ești obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
chemare atavică de la strămoși îndepărtați. Plictiseala și solitudinea dispăruseră parcă, avea în minte doar imagini luminoase, binevenite. Putea să plece liniștit, nici frigul de afară nu-l mai deprima. În stradă, soarele rotund și palid își trimitea razele timide printre nori o lumină îmbietoare, încât cu pași fragezi și vioi porni spre zona orașului unde era așteptat. Cântăreții de jazz rămăseseră în urma lui; poate la întoarcere, pe o vreme de primăvară adevărată, își va aminti de ei. Oricum, nu-i va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mici grupuri, se căinau că nu mai plouă odată să crească grâul. Și aveau dreptate, era parcă o înciduare a vremii, încât adesea se înnora de se întuneca ziua în amiaza mare, cădeau câteva picături de ploaie, apoi se însenina norii grei risipindu-se absorbiți de vântul uscat și căldura secetei prelungite. Cei vârstnici comentau cu "responsabilitate civică" și comportamentul tinerilor, exprimându-și opinia că în "vremea lor" condenscendența față de bătrâni era sacră, pe când acum buna-cuviință a devenit anacronică. De la susținerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ce direcție trebuia să o luăm. Am zburat vreo jumătate de oră fără țel, mai aveam combustibil doar pentru două ore. Toți tăceam, parcă cineva ne luase mințile. Eu am privit atunci pe hublou și am văzut soarele palid printre nori. Imediat, mi-a venit ideea și am strigat: E trecut puțin de amiază, noi trebuie să mergem spre vest. Pilotul a întors repede avionul, orientându-se după soarele ce se arătase pentru câteva clipe pe cer. În două ore vedeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
șofer zănatic. Crăpăturile s-au lărgit enorm, acoperișul ruginit s-a rupt în două și, deodată, toate s-au prăbușit la pământ. Rămăseseră pe verticală doar trei pereți din spatele casei, mai rezistenți, care aveau și ei crăpături mari, dizgrațioase. Un nor de praf alb, uscat, înecăcios s-a ridicat în jur, încât casa, ceea ce mai rămăsese din ea, nu se mai vedea. Camionul alerga departe, trecuse fulgerător, nimeni nu-l văzuse. Șoferul fluiera fericit că-și depășise norma. Când ultimele cărămizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu avionul doar câteva rotocoale deasupra aerodromului, apoi deschidea ochii mari. Se săturase parcă de atâtea zboruri nocturne, vroia altceva. Acum, la senectute, se plictisea de avion, se înfricoșa de el. Doar albastru imaculat al cerului, soarele arzător de deasupra norilor, verdele străveziu al câmpiilor și sclipirile argintii ale râurilor șerpuitoare, ce răzbeau până sus, îi temperau răzvrătirea. Atunci silueta avionului se estompa, dispărea, până în noaptea următoare. Trebuie să dau jos fotografiile, își spunea. Umbrele astea de pe pereți devin fantome. Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
siguranță pe pământ, în casă, lângă soba cu portița deschisă. Înălțimile, cerul, nu-l mai chemau. Războiul se sfârșise, avioanele zburau în alte scopuri. Muzica ce venea prin eter i se părea mai grandioasă decât un zbor cu avionul deasupra norilor, deși zborul e o nestinsă năzuință, autodepășire. O perfecțiune vulnerabilă. Și, totuși, eu am zburat mult, a sosit timpul să mă odihnesc. Nu mai vreau să plec în misiune nici în somn. S-a terminat pentru mine, sunt prea fragil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se prăbușea sub ochii mei. Șezlongul se sfărmase, poate, și el sub dărâmături. Mă bucuram și mă întristam, totodată. Năuc încă, mă îndepărtam înfricoșat de casă. Când liniștea s-a așternut peste tot și pământul își încetase zbenguiala sa nebună, nori înalți de praf și fum se ridicau din toate părțile. Minute în șir am privit, uluit, casele dărâmate din jur. Casa bunicii se afla și ea la pământ un morman de cărămizi și moloz. Căutam parcă ceva, dar nu găseam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și Ioan - pe care I-a ales să privegheze împreună cu el, au adormit. Zorile se ivesc după o lungă noapte de agonie spirituală, în care Iisus S-a luptat să-Și accepte suferința și moartea. în timp ce un înger apare din nori oferindu-i cupa, simbol al suferinței Sale, o scenă îl prezintă pe Iuda în fruntea unui grup de soldați. Se apropie momentul trădării. Peisajul prezintă detaliile descrise în Biblie, dar creează și o anumită stare de spirit. Soarele care răsare
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
-i cupa, simbol al suferinței Sale, o scenă îl prezintă pe Iuda în fruntea unui grup de soldați. Se apropie momentul trădării. Peisajul prezintă detaliile descrise în Biblie, dar creează și o anumită stare de spirit. Soarele care răsare colorează norii risipiți în nuanțe de roz-oranjiu. Firește, întreaga pictură este scăldată de lumina zorilor, sugerând în mod naturalist noaptea care a trecut, învăluind-o totodată într-o aură mistică și înzestrând-o cu un mesaj simbolic al speranței învierii și Mântuirii
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
acestei cărți despre traiul tinereții părinților lor pe insula zeiței frumuseții. Sincere mulțumiri și recunoștință domnului Ambasador Ion Brad și domnului Profesor universitar Gheorghe Doca, pentru sfaturile lor benefice, precum și ginerelui meu, domnului Cristian Bogaciu, pentru prețioasa colaborare. "Suntem ca norii, grei, lunecători, Ce acoperă, la miezul nopții luna, O clipă trec semeți, strălucitori Și pier în beznă pentru totdeauna". Revoluția privită de la nivelul străzii Noțiunea de revoluție, conform Dicționarului limbii române moderne, ediția 1958, cel care era la vremea respectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
im posibile ale partiturii. Personajul ei era acela al unei femei în drăgostite, imperioase, geloase, disperate, răzbunătoare. Scena Ju de cății îți rupea inima, iar când Viorica lansa "Anatema cu voi!", era ca și când s-ar fi petrecut o rupere de nori. Efect zdrobitor. Publicul înnebunea! În Principesa de Bouillon, Cortez era splendidă din punct de vedere vocal. Aria "Acerba volutta" era zenitul fiecărui spectacol pe care l-am văzut. În mod ironic, me zzosoprana avea mai multă chimie cu Maurizio decât
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
altă zonă a orașului și mai ales demolarea locuinței pentru care munciseră aproape toată viața. Am rămas multă vreme cu aceste imagini în memorie și povesteam la fiecare cunoscut pe care-l întâlneam despre aceste distrugeri. Peste tot domnea un nor de praf încât nu se putea respira. Când nu bătea vântul să-l mai împrăștie, era groaznic de suportat, însă muncitorii erau obligați să-l suporte, oricât de neplăcut și de dăunător ar fi fost, pe vremea aceea se muncea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
pe care-l încercau acum. Ceea ce vedeam noi și felul în care se lucra, era de condamnat. Aveam un sentiment de ură nu numai pentru cei care luaseră o astfel de hotărâre ,ci și pentru cei care lucrau în acel nor de praf, care parcă se grăbeau să termine cât mai repede demolările, ca să nu apară vreun ordin de anulare. Presupun că mulți dintre cei care priveau, ar fi dorit să cadă vreun perete peste cei care-l dărâmau, în sens
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]