19,182 matches
-
iar Caragiale nu lămurește lucrurile în niciun fel. Cum conciliem cele două manifestări aflate la antipod ale lui Mișu ? Ca la cărțile de joc avem doi Mișu, regele și bufonul său, unul de o lașitate covârșitoare și celălalt un bărbat stăpân pe el care acționează prompt. Comentariul referitor la forța implicată în acțiune relevă și el o simetrie. Este nevoie ca acest amic să scoată ușa din țâțâni pentru a-l scoate pe Mișu din ascunzătoarea lui, așa cum se dovedește forța
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
plecat cu furgoneta lui Giusepe, claie peste grămadă, căci cabina are doar locul șoferului și încă unul, iar noi făceam cât patru la un loc. La spate nu puteam sta, căci nu existau scaune și câinele lui Giusepe (Lendo) era stăpân pe spațiul respectiv, fapt pentru care mai în glumă mai în serios, ne-am repliat reușind chiar să închidem și ușa cabinei - e drept eu stând în semi-lotus (ioga) și cu nasul scos pe geam, iar Liviu presat de greutatea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
2000. Bun! Despre Dorina. În primul rând, dacă ar fi să fac autobiografia personajului, aș spune că Dorina este fiica unei menajere care și ea, la rându-I, s-a născut în familia lui Orgon. Având exemplul unei mame devotate stăpânilor până la sacrificiu (îmi imaginez că a refuzat să plece cu bărbatul iubit care nu suporta atmosfera burgheză). Dorina, din momentul în care își asumă responsabilitățile gospodărești, se lansează cu tot sufletul într-o acțiune de protecție familială, de fapt, acesta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
acesta sublim este fermecător când îl vezi alergând în libertate cu coama în vânt și nechezând fără alte griji decât cele legate de perpetuarea speciei și supraviețuire. El când este prins provoacă o milă teribilă și când cineva încearcă al stăpâni, răzvrătirea lui te impresionează până la lacrimi. Însă, odată îmblânzit animalul rebel se transformă într- un lord mândru care te uimește prin felul în care își acceptă condiția, indiferent care ar fi ea. Cam așa văd eu conștientizarea intuiției - este frumos
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
numai câinii erau prost hrăniți în România ci și oamenii și am propus să ducem "patrupedul "înapoi. Propunerea mea a fost primită de "tablagiul șef" cu remarca "dă-l dracului, sa-l aruncăm peste gard, mama lui de javra cu stăpân cu tot!". Am insistat și cu un gest de lehamite a fost de acord , tov. Plutonier aruncându-l peste gard cu supărare celui conștient că se ratase o ocazie importantă pentru consolidarea prieteniei româno-turce! în iulie 1976 ne vizita Mathieu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de state și guverne, atât în țară, cât și în străinătate. În atare cazuri trebuie să știi exact ce să faci, să nu te pripești, să iei cele mai bune decizii, să nu intri în panică și să rămâi mereu stăpân pe capul tău și de multe ori și pe picioarele tale, având în vedere numeroase probleme "extra" la care ești solicitat. Ambasada de la Madrid nu avea suficient personal pentru o vizită de acest nivel și nu dispunea nici de dotarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de către UNESCO în patrimoniul cultural al umanității, situată pe malul stâng al Rio de la Plata, față în față cu Buenos Aires, Cartierul vechi te întâmpină cu mărturii istorice de secole, păstrate până în zilele noastre. Se spune că așezarea și-a schimbat stăpânii la începuturile ei de 15 ori în 150 de ani: teritoriu descoperit de navigatorul spaniol Juan Diaz de Solis, avea să fie ocupat de portughezi, care la 1680 au întemeiat Nova Colonia de Sacramento, în 1777 a revenit spaniolilor, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dar și Muzeul Romantic, Muzeul Național de Antropologie, Muzeul Automobilului, Muzeul Zoologic... Primul muzeu pe care l-am vizitat după sosire a fost "Museo del Gaucho". Gaucho este locuitorul nesfârșitelor câmpii, rătăcind călare dintr-un loc în altul, liber, fără stăpân, fără să depindă de nimeni, îmbrăcat cu cămașă și pantaloni largi din pânză groasă, cu cizme din piele de mânz, un poncho rulat pe umărul drept, o năframă în jurul gâtului și nelipsitul sombrero. Poartă cu el un lasou, "las boleadoras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rămasă azi În viață). Erau momente de sărbătoare, pe care le așteptam cu nerăbdare. Mama putea să fie tandră și afectuoasă, dar și ușor influențabilă și nesigură pe ea, În ciuda Îndrăznelii și Încăpățânării grecești. Tata era mult mai autoritar, mai stăpân pe el (era capabil de accese de duritate chiar exagerate uneori, de Înțeles pentru cineva educat În spirit prusac de sfârșit de secol). În plus, frustrarea vieții lui, de a nu-și fi urmat vocația, combinată cu tensiunile suferite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
libertăți ai cărei primi beneficiari eram). Radu Penciulescu spune, pe bună dreptate, că una dintre calitățile prime ale regizorului e și aceea de a fi acceptat de un grup, de a-l putea Însufleți și motiva. Regizorul mare e un stăpân care fascinează. Cum ți-ai descoperit capacitatea asta extraordinară să conduci? Era multă bucurie În ce făceam, fără să ne gândim la rezultat. Emoția venea de la sine, fără s-o forțăm, ca o descărcare. Îmi amintesc ce exces de idei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acționeze pe scenă, tu prin nelimitata libertate a jocului. Și cred că spectacolul cu Iulius Cezar a fost răspunsul meu la această polemică. GB: Spectacolele de la Piatra-Neamț, Arden, Noaptea Încurcăturilor, demonstrau cu strălucire că tu deveniseși foarte rapid un regizor stăpân pe mijloacele sale, erau spectacole Împlinite, aproape perfecte. Dintr-odată Însă, parcă intuind pericolul acestei „perfecțiuni“, tu faci Iulius Cezar, unde te impui cu mai puțină evidență, unde lași textul să respire și să răsune În noi, devii fragil. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de pe scenă proprietatea soției, devenită temporar obiect istoric. Dacă ar fi așteptat sfârșitul spectacolului, poate că acesta ar fi avut darul să-i transmită puțină liniște prin cântecul duios și liric al pajului Lucius, jucat de Pittiș, care Își căuta stăpânul, pe Brutus. Era ca un copil pierdut printre cadavre, care, ca să-și dea curaj, fredona singur: Time, o time, where did you go?. A doua zi, cum era de așteptat, cronicile au fost dezastruoase, deși soțiile celorlalți critici nu suferiseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să vadă cum reacționez. Mare le-a fost surpriza să constate că Încercările mele repetate de a trage În piept fumul miraculos nu mă schimbau cu nimic: nici o reacție, zero efect! Am tras deci concluzia că eram imun la droguri. Stăpân peste viciu (mi-am zis, mândru de mine), pot să fumez, dacă vreau să fac impresie, din moment ce nu mi se Întâmplă nimic! Cu această convingere fermă, am acceptat pipa de opiu pe care am văzut că Hafiz o ținea Întinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
stăpână pe situație, cel de pe scenă devine sclavul ei. Dacă această reacție, atunci când nu e decât un mic cerc pe apă, este controlată voluntar, ea se va dezintegra de la sine. E nevoie de un antrenament lung să ajungi să fii stăpân peste emoție“. Deși sunt peste treizeci de ani de când l-am văzut pe Meșterul Kanze, și azi Încerc să Înțeleg adevărul aparent simplu al acestor cuvinte. Noi, În Vest, avem prea ușor Încredere În emoție. Ne aruncăm cu trup și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Înțelesul că există o scorpie neîmblânzită În noi toți care are nevoie să fie domesticită, educată, ideea fiind că nu putem fi liberi decât prin supunere față de ceva mai Înalt. În spectacolul nostru, În timpul monologului, când actrița spunea „My Lord/stăpânul meu“, ea făcea o pauză lungă, privind spre cer: În acel moment, Înțelegeam că evocarea „stăpânului“ nu are nimic comun cu „lupta dintre sexe“. Kate și Petrucchio erau uniți În recunoașterea unei autorități mai subtile. Dragostea este un cadou ceresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ideea fiind că nu putem fi liberi decât prin supunere față de ceva mai Înalt. În spectacolul nostru, În timpul monologului, când actrița spunea „My Lord/stăpânul meu“, ea făcea o pauză lungă, privind spre cer: În acel moment, Înțelegeam că evocarea „stăpânului“ nu are nimic comun cu „lupta dintre sexe“. Kate și Petrucchio erau uniți În recunoașterea unei autorități mai subtile. Dragostea este un cadou ceresc. Avarul la Comedia Franceză Când mi s-a propus să lucrez Avarul la Comedia Franceză, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a continuat să-și facă datoria și a muncit cu spor. Miercuri și joi țăranul, șmecher, s-a gândit că ar face o economie bună dacă tot nu i-ar da nimic, neînțelegând că sărmanul cal voia să-i arate stăpânului ce bun și supus e el, sperând că așa va fi apreciat și hrănit cum se cuvine. Dar, În loc să se poarte frumos cu el, țăranul, văzând că treaba se face și fără mâncare, vineri nici nu s-a mai gândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
adevăratul punct de plecare pentru lenta și constanta desfășurare de viziuni ce se perindă prin fața ochilor mei Închiși. Ele apar și dispar, fără ca observatorul somnoros să participe la ele, dar se deosebesc esențial de imaginile din vis, căci el este stăpân pe simțurile lui. Deseori sunt grotești. Sunt sâcâit de profiluri de tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sfidând despotismul În mohorâta Piață a Senatului față de camarazi și de trupele nedumerite; dar denumirea acelei lungi promenade „pentru oameni mari“, atât de căutată de copiii cuminți, n-a fost asociată niciodată În mințile noastre de adolescenți cu soarta nefericitului stăpân al moșiei Batovo; vărul meu, Serghei Nabokov, care s-a născut la Batovo În La Chambre du Revenant Își imagina o stafie convențională, iar eu Îi Împărtășeam preceptorului sau guvernantei mele bănuiala că un străin misterios a fost găsit spânzurat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
prințul, pornind pe șoseaua ce ducea spre Polonia și Austria, fiind Însă ademenit Înapoi tocmai din sud, din Neapole, În casa paternă de tortură, de către agentul țarului, contele Piotr Andreevici Tolstoi, pe vremuri ambasador la Constantinopole (unde-l obținuse pentru stăpânul lui pe micul arap al cărui strănepot va fi Pușkin). Rojestveno cred că a aparținut apoi unui alt favorit al țarului Alexandru I, și conacul a fost parțial reconstruit când domeniul a fost cumpărat pe la 1880 de bunicul meu patern
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-urilor mute. Se pricepea grozav la pocher. Întrucât se bâlbâia și pronunța cu dificultate labialele, a schimbat numele vizitiului lui din Piotr În Lev; iar tata (care era Întotdeauna cam tăios cu el) l-a acuzat că are mentalitate de stăpân de sclavi. În afară de asta, modul lui de exprimare consta Într-o combinație complicată de franceză, engleză și italiană, limbi pe care le vorbea cu mult mai multă ușurință decât limba lui maternă. Când recurgea la rusă, izbutea invariabil să folosească
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aruncându-i o privire (Întrebătoare și resemnată) mamei, apoi (dezaprobator) cumnatului lui Întins pe jos În calea valetului‚ apoi (cu curiozitate) spre ciudata vibrație a serviciului de cafea pe tava ținută de mâinile acoperite cu mănuși albe ale servitorului aparent stăpân pe el. Față de alte frământări mai stranii care l-au asaltat pe parcursul scurtei sale vieți, și-a căutat mângâierea - dacă Înțeleg eu bine asemenea lucruri - În religie, mai Întâi În debușeuri oferite de anumite secte rusești și În cele din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
usturau din cauza strălucirii zăpezii, se căzneau să descifreze un portret așa-zis „tipografic“ al lui Tolstoi. Precum coada șoarecelui de pe o anumită pagină din Alice În Țara Minunilor, portretul era alcătuit exclusiv din tipărituri. O Întreagă povestire a lui Tolstoi (Stăpân și Om), intrase În alcătuirea feței cu barbă a autorului, care, Întâmplător, avea câteva dintre trăsăturile gazdei noastre. Tocmai ne pregăteam să atacăm nefericitul iepure, când ușa s-a dat de perete și În prag s-a ivit pieziș, cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
primitoarea P. a Înflorit În Austria sub domnia Mariei Tereza... În multe părți ale Germaniei, profiturile obținute de P. erau donate clerului... În Rusia, P. este tolerată oficial Începând din 1843... Sedusă la vârsta de zece sau doisprezece ani de stăpânul ei, de fiii lui sau de unul din servitorii lui, orfana sfârșește invariabil În P.“ - și așa mai departe, toate acestea adâncind misterul, În loc să elucideze sobru aluziile la amorul de curtezană pe care l-am Întâlnit În primele mele contacte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fără formă și fără chip; dar din când În când, foarte des de fapt, lumea fantomatică În care ne etalam senini suferința noastră, manifesta un fel de convulsie oribilă ca să ne arate cine era robul imaterial și cine era adevăratul stăpân. Dependența noastră fizică totală față de cutare sau cutare nație, care ne acordase cu răceală azil politic, devenea dureros de evidentă atunci când trebuia obținută sau prelungită o „viză“ oarecare, vreo „carte de identitate“ diabolică, căci În acest caz un iad birocratic
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]