159,822 matches
-
fost folosite. Odată cu cucerirea Galiei, limba galică a început să fie scrisă cu alfabetul latin. Inscripțiile galice scrise cu alfabetul cuceritorilor au fost descoperite în aproape întreaga arie vorbitoare altădată de galică, dar mai ales în partea centrală a Franței actuale. A B C D Ð E F G H I K L M N O P Q R S T U V X Z a b c d ð e f g h i k l m n o p
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
din Londra Marea Britanie. Aceasta este cea mai mare biserică din Londra și a doua cea mai mare din această țară, după Catedrala din Liverpool. Catedrala Sfântul Paul este totodată și lăcașul în care slujește episcopul anglican al Londrei. Pe locul actualei catedrale au existat de-a lungul timpului mai multe edifici. Prima biserică a fost construită în anul 604 de către Mellitus, cu ocazia investirii sale ca prim episcop de Londra de către Sfântul Augustin. Aceasta a fost dedicată Sfântului Paul și a
Catedrala Saint Paul din Londra () [Corola-website/Science/316687_a_318016]
-
Tot în această perioadă, în anul 1540 sediul Episcopiei de Londra s-a mutat la Abația Westminster, până în 1550 când va fi mutat înapoi. În anul 1666 izbucnește un nou incendiu în Londra ce va distruge catedrala din temeli. Construcția actualei catedrale a început în anul 1675. Proiectul construirii unei noi catedrale i-a fost înmânat lui Sir Cristopher Wren încă din anul 1669. Wren a fost un mare arhitect al Angliei, mai mult de 50 de biserici din Londra fiindu
Catedrala Saint Paul din Londra () [Corola-website/Science/316687_a_318016]
-
portalul de la intrare: "„Acest sfănt lăcași Dumnez[ă]esc sa făcut în zilele luminatului domn Gheorghie Anagiarlu și părinte[le] nostru epis[co]pu Nectarie. 7305”". Inscripția datează construcția din anul 7305, după era bizantină, de la Adam, care în cronologia actuală, de la nașterea lui Isus, înseamnă anii 1796-97, așadar în timpul episcopului de Râmnic Nectarie, viitor mitropolit al Țării Românești. Menționarea "„luminatului domn Gheorghie Anagiarlu”" este probabil o răstălmăcire a numelui domnitorului Constantin Hangerli, cel care în 1797 a fost trimis de
Biserica de lemn din Pojogeni-Dealul Ocii () [Corola-website/Science/316697_a_318026]
-
octombrie 2010 începe organizarea anuală a unei simulări din toată materia simultană în toate centrele SSCR. Seria de Conferințe “Aspecte Sociale și Legislative ale Practicii Medicale” se adresează studenților, rezidenților și medicilor specialiști și își propun informarea participanților asupra stadiului actual al legislației românești în domeniu, asupra posibilelor modificări ale actelor normative și ale instituțiilor și asupra drepturilor și îndatoririlor impuse de statulul de medic. Aceste cunoștințe, fără de care practică medicală este de neconceput, nu sunt prezentate de niciuna din materiile
Societatea Studențească de Chirurgie din România () [Corola-website/Science/316719_a_318048]
-
medic. Aceste cunoștințe, fără de care practică medicală este de neconceput, nu sunt prezentate de niciuna din materiile obligatorii sau opționale ale Facultăților de Medicină. Astfel, aceste conferințe vin în întâmpinarea nevoilor de informare a cadrelor sau viitoarelor cadre medicale cu privire la actuala legislație medicală. Alături de acestea, SSCR organizează ocazional și proiecte sociale, caritabile precum " Dar din dar se face răi", traininguri nechirurgicale (Public Speaking), ieșiri de team building (anual ediții de Național Training Seminar), petreceri. În mai 2010 SSCR organizează prima ediție
Societatea Studențească de Chirurgie din România () [Corola-website/Science/316719_a_318048]
-
1881-95), a fost construit primul apeduct și rețeaua de canalizare a orașului, s-a introdus iluminatul stradal, s-au construit numeroase edificii (Școală Reală (1886), Gimnaziul de Fete al Principesei Natalia Dadiani (1900), Muzeul de istorie a ținutului (1889), sediul actual al Primăriei (1901) etc.). A fost membru al Comitetului Basarabean de Tutelare a Orfelinatelor, președinte al Direcției Chișinău a Societății de Ajutorare a Tinerilor Studioși, epitrop al Liceului de Comerț și al Școlii Reale. A fost inițiatorul deschiderii unui muzeu
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
lui Sporting, un pasionat istoric al procesului de înființare a clubului nota: "„pe zi ce trecea, două tendințe se conturau, cea a băieților din Lisabona care doreau mutarea sediului și cea a celor din Campo Grande, care considerau că păstrarea actualului sediu era corectă și oportună”". Ba mai mult, Júlio de Araújo mai amintea "„disputa nu se referea doar la locația sediului ci și la obiectivele clubului - spre deosebire de cei din Campo Grande, ceilalți considerau activitățile sociale prioritare celor sportive”". Această perioadă
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
casa" lui Sporting. Aceasta, însă, nu a dus la încetarea existenței stadionului, Benfica mutându-se din Amoreiras a primit încuviințarea de a folosi stadionul. Acest stadion a fost alintat „biroul de lemn" și era amplasat în partea de sud a actualului Estádio José Alvalade. În deceniul 3, Sporting câștigă primul său Campeonato de Portugal (1922/23): o competiție recompensată cu titlul național deși contestat deoarece se practica sistemul eliminatoriu. Meciul decisiv s-a disputat la Faro la data de 24 iulie
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
continuă să descopere și să crească jucători de clasă mondială. Între jucătorii produși de academie se numără Joăo Moutinho, Miguel Veloso, Yannick Djaló, Bruno Pereirinha, Rui Patrício, Adrien Silva, Daniel Carriço, Marco Caneira, André Marques și Carlos Saleiro din lotul actual al lui Sporting, dar și Paulo Futre (retras), Luís Figo (retras), Cristiano Ronaldo (Real Madrid), Nani (Manchester United), sau Luís Boa Morte (West Ham United). Lista mai poate continua cu alte celebrități ca: Daniel da Cruz Carvalho (retras), care a
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
construită inițial pe locul numit Buza Cărunții, la intrarea în sat. Pe colțul drept al prestolului de piatră se află gravat cu litere chirilice „1782”, an în care unii cercetători plasează începuturile monumentului. Biserica a fost strămutată în 1875 pe actualul loc, Dâmbul Crucii. Planul bisericii este o navă dreptunghiulară terminată cu o absidă cu trei laturi. Tălpile masive sunt așezate pe o fundație de piatră. Deasupra pronaosului se află turnul sprijinit pe grinzi. Acoperișul acestuia este în formă de piramidă
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și figurează pe noua listă a monumentelor istorice, . Potrivit tradiției, biserica ar fi fost înălțată în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea în satul Mermești (județul Arad), de unde s-ar fi mutat pe amplasamentul actual în anul 1804, dată sugerată de pisania decorului iconografic al absidei: „Acest altar s-au zugrăvit cu plata acestor oameni Horga Ion cel bătrân, Horga Ion, Petru Lup, Trifan cel tânăr, Busdan Rista, Horga Blaj, pentru sufletele lor și ale
Biserica de lemn din Ocișor () [Corola-website/Science/316786_a_318115]
-
R.S.S.M. prin Hotărârea sa nr. 532 din 12 iunie 1945 a deschis în orașul Bălți un Institut învățătoresc. La momentul înființării sale, Institutul învățătoresc era amplasat într-un singur bloc de studii al clădirii fostului Liceu de fete „Domnița Ileana” (actualul bloc de studii nr.1 de pe strada Pușkin), având un contigent de numai 120 de persoane . La institut activau două facultăți: Istorie și Filologie, Științe ale naturii și Geografie, având un efectiv de 120 de studenți și 13 lectori . Prin
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți () [Corola-website/Science/316788_a_318117]
-
Bejan a consemnat următoarele: ”Biserica este din 1460 și a fost clădită în altă parte a satului de unde a fost mutată pe locul unde se află azi în 1730. Parte din lemnele acelei biserici s-au folosit pentru clădirea bisericii actuale, iar parte din lemne au fost vândute la licitație unui oarecare, pe nume Vârșețu care și-a construit cu ele locuință...” Anul 1460, evident, nu este cel real. Construcția În mod cert construcția actualei biserici este rezultatul unei renovări din
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
s-au folosit pentru clădirea bisericii actuale, iar parte din lemne au fost vândute la licitație unui oarecare, pe nume Vârșețu care și-a construit cu ele locuință...” Anul 1460, evident, nu este cel real. Construcția În mod cert construcția actualei biserici este rezultatul unei renovări din temelie, cu adăugarea unui soclu de piatră și înlocuirea tălpilor groase. Bârnele, fiind fasonate, s-au așezat în cununi perfect suprapuse, dând peretelui o suprafață netedă peste care s-au bătut apoi nuiele care
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
fost așezat pe Valea Pleschii, spre pădure, la circa 5 km de locul unde se afla azi. Încă în acel timp îndepărtat, locuitorii au avut biserică mică de lemn, situată pe ”dâmbul Plischii”, denumit și astăzi ”Bisericuța”. Biserica de lemn actuală, cu hramul „Întâmpinarea Domnului”, situată în centrul satului, tot pe un ”dâmb”, A fost construită îm anul 1807. Această biserică a fost precedată de alta, având hramul Înălțarea Sfintei Cruci, pe care episcdopul Sinesie Jivanovici al Aradului, în urma vizitației sale
Biserica de lemn din Groșii Noi () [Corola-website/Science/316803_a_318132]
-
procedeului tehnologic folosit. În scopul unei complete caracterizări a strugurilor ca materie primă pentru prepararea unui produs vinicol, trebuie să se pornească de la cunoașterea caracteristicilor uvologice și a însușirilor tehnologice a fiecărui soi, întrucât nu există cel puțin în etapa actuală, un soi de struguri care să poată fi utilizat la obținerea oricărui produs vinicol. Schema tehnologică utilizată, trebuie astfel aleasă, încât să pună în evidență, în produsul finit, toate particularitățile soiului folosit ca materie primă la obținerea produsului respectiv. Distilatele
Coniac () [Corola-website/Science/316816_a_318145]
-
date precise în legătură cu anul construcției acestei biserici. Potrivit tradiției orale ar fi ridicată în anul 1860, în vreme ce satul era păstorit de preotul Dâlvu de la Obârșia. Până în anul 1916 a fost acoperită cu șindrilă; în acel an s-a pus învelitoarea actuală, de țiglă. Ultima renovare a fost făcută în anul 1969 prin contribuția credincioșilor, dar și cu ajutorul primit de la Patriarhia Ortodoxă Română. Numărul mic al credincioșilor, posibilitățile materiale reduse ale acestor oameni dintr-un sat de munte, se reflectă și în
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
(sârbo-croată: "Socijalistička Republika Srbija", Социјалистичка Република Србија) a fost un stat socialist, si o țară constituțională în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia. Acesta a fost un predecesor al actualei Șerbii moderne, care a reprezentat cea mai mare republică în federația iugoslavă, deținea numărul cel mai mare al populației dintre toate republicile iugoslave și a găzduit dezvoltarea economică și politică cea mai mare din Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, iar capitala
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
din Budapesta, dar a fost respins pe motiv că instituția admitea în acel moment numai elevi creștini. Edward a fost admis la vârsta de 9 ani la „Gimnaziul pedagogic model” sau „Gimnaziul Minta” (Mintagimnázium), de pe lângă Universitatea de științe din Budapesta (actualul Colegiu Trefort Ágoston din Budapesta), înființat de pedagogul Mór Kármán, tatăl renumitului inginer aeronautic Theodore von Kármán. Între absolvenții iluștri ai acestui liceu s-au numărat, în afara lui Teller, Theodore von Kármán însuși, biochimistul Michael Polanyi și economistul Thomas Balogh
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
a putut permite să acorde acest premiu "părintelui bombei cu hidrogen". În schimb, "intelectualii puși pe șotii" i-au conferit în 1991 unul din primele premii Ig Nobel pentru Pace pentru "„eforturile sale de o viață pentru a schimba semnificația actuală a păcii”" („ignobel” înseamnă „ignobil”, „om de nimic”, „lipsit de valoare”, „terchea-berchea”). În 1979 s-a produs un accident prin creșterea presiunii de apă la unul din reactoarele nucleare de la Insula Trei Mile (Accidentul de la Insula Trei Mile), Harrisburg. În cadrul
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
(sau Yuet Chi) este un popor de origine indo-europeană care a dominat stepele eurasiatice secole la rând, viața nomadă fiind o caracteristică fundamentală a acestui popor. Presiunea popoarelor hunice a dus la migrarea triburilor yuezhi (din vestul Chinei actuale) spre vest, apoi spre sud. În cadrul acestui itinerar care a durat secole întregi, triburile yuezhi au clădit imperii, dar au cunoscut și înfrângeri. Actualii lor descendenți sunt triburile afgane ale tokharilor și populațiile europide din Pakistan, numite punjabi. sau Yuet
Yuezhi () [Corola-website/Science/315015_a_316344]
-
fundamentală a acestui popor. Presiunea popoarelor hunice a dus la migrarea triburilor yuezhi (din vestul Chinei actuale) spre vest, apoi spre sud. În cadrul acestui itinerar care a durat secole întregi, triburile yuezhi au clădit imperii, dar au cunoscut și înfrângeri. Actualii lor descendenți sunt triburile afgane ale tokharilor și populațiile europide din Pakistan, numite punjabi. sau Yuet Chi este denumirea prin care este cunoscut un popor de origine indoeuropeană, situat la prima menționare de către izvoarele istorice în actuala provincie Gang-su
Yuezhi () [Corola-website/Science/315015_a_316344]
-
cunoscut și înfrângeri. Actualii lor descendenți sunt triburile afgane ale tokharilor și populațiile europide din Pakistan, numite punjabi. sau Yuet Chi este denumirea prin care este cunoscut un popor de origine indoeuropeană, situat la prima menționare de către izvoarele istorice în actuala provincie Gang-su, regiunea vestică Chinei de astăzi. Descoperirea în 1986 a unor morminte aparținând acestei populații a demonstrat că din punct de vedere antropologic yuet-chi făceau parte din rasa europoidă, fiin probabil sciți sau iranieni (după numele prin care
Yuezhi () [Corola-website/Science/315015_a_316344]
-
suferea tot mai mult influența Irinei. În vremea când exercita asupra lui Alexe Comnenul o influență atotputernică, Irina se asociase soțului ei pentru a întemeia un așezământ cucernic. În partea occidentală a Constantinopolului, în cartierul Deuteron, nu departe de locul actual al celor Șapte Turnuri, cei doi soți puseseră să se construiască doă mânăstiri vecine, una pentru bărbați sub patronajul lui Hristos, "care iubește omenirea"(Philantropos), cealaltă pentru femei, sub protecția Fecioarei "plnă de grații". Motive destul de deosebite hotărâseră pe împărăteasă
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]