16,124 matches
-
omului poate depăși orice limită. Abordarea celor doi autori este una cronologică: an după an, din 1985 și pînă În 1989, sînt observate cu finețe elementele care au jalonat relațiile dintre România și Statele Unite. 1985 este și momentul În care americanii Înăspresc tonul În privința respectării drepturilor omului din România, fapt care Îl surprinde pe Ștefan Andrei, pe atunci ministru de Externe. Va urma un șir lung de neînțelegeri - de ambele părți, după cum susțin cei doi autori - ce va culmina cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Răului”, să răsplătească poziția separată a României față de Uniunea Sovietică, perspectiva unei reformări a URSS, generată de venirea lui Gorbaciov la putere, precum și insistențele din ce În ce mai puternice din Congresul american au determinat Washingtonul să-și intensifice presiunile asupra conducerii de la București. Americanii au legat prelungirea clauzei națiunii celei mai favorizate de respectarea unor drepturi clar precizate: libertatea religioasă În cazul unor culte protestante, libertatea de emigrare și, pe un ton mai scăzut, drepturile minorităților etnice, cu referire specială la cea maghiară. În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
referitoare la drepturile omului din acordul semnat În 1975, pe care se fondau relațiile dintre cele două țări. La momentul respectiv, cererea părții române ca nici o prevedere legată de drepturile omului să nu fie inclusă În acord fusese acceptată de americani pe baza declarațiilor lui Henry Kissinger, care cita asigurările verbale ferme ale Bucureștiului. Un alt element Încurajator Îl reprezentase declarația președintelui Ford: Întrebat ce prevederi referitoare la libertatea de emigrare din România erau incluse În acordul comercial pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Occident, Însă nu a reușit să mai schimbe nimic. Avea să urmeze anul 1989, cu evenimentele bine cunoscute. Teza celor doi autori este că relațiile dintre România și Statele Unite au fost marcate de o Înțelegere greșită din partea ambelor tabere. Dacă americanii nu au estimat exact modul de gîndire al lui Ceaușescu și măsura În care el ignora situația reală din România, românii au dovedit o lipsă de Înțelegere pe mai multe planuri. Pentru aceia dintre observatorii politici care cred că ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mult cu cît nivelul de dialog și cooperare româno-americană În acest domeniu În ultimii ani este indiscutabil deosebit de intens și eficient. Este inexplicabilă lipsa de informare și focalizarea Îngustă a raportului față de modul transparent În care reprezentanții guvernamentali sau neguvernamentali americani au acces la realitățile din România, În oricare dintre domeniile abordate de Raport. [...] Este evident că informațiile care au stat la baza selecției și evaluării unor deficiențe din sistemul judiciar, din activitatea Ministerului de Interne, a altor domenii cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ci de o confuzie cu Nistrul, diplomația de peste ocean fiind notoriu dezorientată În geografia sud-estului european. „Ei”, românii, „considerau că astfel obligațiile lor” față de germani „erau Îndeplinite” este Încheierea acestei importante mărturii. Ar fi de văzut cine a vorbit cu americanii. În orice caz, după cîteva săptămîni, Ion Antonescu refuza să-și retragă trupele pe Nistru, așa cum Îl povățuia opoziția, sfidînd astfel avertismentul britanic de la 30 noiembrie. Valorificarea unor asemenea surse, dar În primul rînd a mesajelor schimbate aproape zi de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
the arrangement we should make it clear that it applied only to war conditions and did not affect the rights and responsibilities which each of the three great powers will have to exercise at the peace settlement and afterwards”. Consultarea americanilor devenise necesară doar după ce sovieticii Își exprimaseră dorința de a avea mînă liberă din partea ambilor Aliați, iar Churchill, știind foarte bine că acceptarea ideii la Washington era problematică, Întîrziase să-i scrie lui Roosevelt. Întîrziase atît de mult Încît telegrama
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Sud-Est” (pp. 15-51) - este documentat, dovedind echilibru În analiză. Burger face o largă incursiune În problemele internaționale ale anilor ’43-1945, care au influențat major situația din România. În timpul Conferinței de la Teheran, de la sfîrșitul lunii noiembrie și Începutul lunii decembrie 1943, americanii practic au decis să renunțe (mai ales militarii se opuneau) la invazia În Balcani. Însă În special Stalin se Împotrivise, el insistînd ca invazia să se producă În Franța. Britanicii au Încercat și În primele luni ale anului 1944 să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să renunțe (mai ales militarii se opuneau) la invazia În Balcani. Însă În special Stalin se Împotrivise, el insistînd ca invazia să se producă În Franța. Britanicii au Încercat și În primele luni ale anului 1944 să Îi convingă pe americani de necesitatea invadării Balcanilor, dar cei din urmă nici nu au vrut să audă. Nesusținerea ideii unei debarcări În Balcani avea să Întărească poziția Kremlinului În sud-estul Europei. Inițiativele britanice pentru un acord cu sovieticii s-au produs atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pentru un acord cu sovieticii s-au produs atunci cînd reținerile americane erau evidente; britanicii credeau că trebuie făcut ceva pînă nu e prea tîrziu. Acordul Churchill-Stalin, octombrie 1944, a fost, scrie Burger, expresia realismului, dar și a slăbiciunii Marii Britanii. Americanii (Departamentul de Stat și Marina) și-au arătat În cursul anului 1944 dezinteresul față de România, pe care o considerau a ține de competența Rusiei. Reprezentanții oficiali (militari și diplomatici) ai SUA nu au ajuns la București imediat după lovitura de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ai SUA nu au ajuns la București imediat după lovitura de stat de la 23 august 1944, ci abia la 9 noiembrie, respectiv 25 noiembrie 1944. Au putut constata cu destulă ușurință că În România cei care făceau legea erau sovieticii. Americanii și britanici erau prezenți la București, dar ei aveau un rol mai degrabă decorativ. În special primii nu prevăzuseră un plan special pentru a Îngrădi influența Kremlinului În Bulgaria și România. Nord-americanii nu avuseseră decît scopuri generale (universaliste - o conducere
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În cele două țări dunărene. Istoricul german este de părere că SUA și Roosevelt „au acționat nesăbuit și contrar informațiilor precise” În 1945 și În acest fel au subestimat politica sovietică În Europa de Est. La Conferința de la Ialta, În februarie 1945, americanii au urmărit obținerea acordului URSS de a intra În războiul contra Japoniei, precum și asigurarea formării Națiunilor Unite. Însă cea mai mare parte a Întrevederilor avea să fie ocupată de problema poloneză, pentru România și Bulgaria rămânînd foarte puțin timp. La
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
precum și asigurarea formării Națiunilor Unite. Însă cea mai mare parte a Întrevederilor avea să fie ocupată de problema poloneză, pentru România și Bulgaria rămânînd foarte puțin timp. La Ialta, cu Îndreptățire crede autorul, anglo-americanii nu i-au trădat pe estici. Americanilor li se poate reproșa cel mult că nu au acordat problemelor din Europa de Est o importanță mai mare. Afirmația curentă că la Ialta s-au cedat teritorii este amendată cu tărie de autor. În fapt, chiar delegația americană a Încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În fața lui Stalin. De asemenea, față de România (și Bulgaria) el a manifestat un interes mai mare, dar În vara anului 1945 prioritățile sale erau conferințele de la Potsdam și Londra. În vara anului 1945 au fost discuții cu diferite prilejuri Între americani și sovietici, fiind atinse și problemele României; sovieticii apărau guvernul Groza, În vreme ce americanii refuzau să-l recunoască. În ciuda faptului că erau țări mici, În care interesele americane erau marginale, România și Bulgaria au fost subiect de discuții contradictorii. După Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
interes mai mare, dar În vara anului 1945 prioritățile sale erau conferințele de la Potsdam și Londra. În vara anului 1945 au fost discuții cu diferite prilejuri Între americani și sovietici, fiind atinse și problemele României; sovieticii apărau guvernul Groza, În vreme ce americanii refuzau să-l recunoască. În ciuda faptului că erau țări mici, În care interesele americane erau marginale, România și Bulgaria au fost subiect de discuții contradictorii. După Întoarcerea de la Conferința de la Londra - cu participarea miniștrilor de Externe ai SUA, URSS, Marii Britanii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
estul Europei. Raportul a jucat un rol foarte important În pregătirea delegației americane, care În frunte cu Byrnes a participat la Conferința de la Moscova, la mijlocul lui decembrie 1945 (se Înțelege, chestiunile din Balcani erau un punct printre altele). Sovieticii și americanii și-au menținut pozițiile. Pentru a depăși diferendele, cele două părți au ajuns la o soluție reciproc acceptată: includerea În guvernul Groza a doi reprezentanți ai partidelor de opoziție. Era un iluzoriu cîștig occidental. O comisie formată din Averell Harriman
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cărora li s-a adăugat VÎșinski, a fost trimisă la București pentru a aplica Înțelegerile din capitala sovietică. Cel care a impus jocul a fost VÎșinski. Poziția occidentalilor era slabă În România, iar sovieticii nu Încetau a reliefa acest lucru. Americanii au recunoscut guvernul Groza În februarie 1946, ceea ce a Însemnat pentru ei pierderea celui mai important mijloc de influențare diplomatică a situației din România. Burger sintetizează liniile politicii americane față de Europa de Est, În special față de România și Bulgaria, la sfîrșitul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
orientări politice); Ana Pauker (l-a apreciat pe Ethridge ca „persoană periculoasă”, reprezentînd „o dublă amenințare”; comparativ cu alte convorbiri cu membri ai guvernului, cea cu Pauker a fost foarte lungă, dovadă și a interesului special pe care Îl manifestau americanii față de un personaj atît de misterios și perceput ca adevăratul nr. 1 În comunismul românesc al momentului); Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Liberal (o convorbire foarte lungă; i-a făcut lui Ethridge o schiță a istoriei recente a României, insistînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
țară, „Memorandumul” continua practic activitatea similară a autorului În timpul războiului, cînd destinatarul fusese mareșalul Ion Antonescu. Ce s-a Întîmplat după ce Mark Ethridge s-a Întors În Statele Unite și și-a redactat raportul către Departamentul de Stat? După cum am observat, americanii au plecat documentați la Conferința de la Moscova, În decembrie 1945. Raportul Ethridge și memorandumurile politice ale Departamentului de Stat au constituit fundamentul informațional al americanilor la Conferință. România (ca și Bulgaria) a fost prezentă În discuțiile dintre „greii” lumii, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Întors În Statele Unite și și-a redactat raportul către Departamentul de Stat? După cum am observat, americanii au plecat documentați la Conferința de la Moscova, În decembrie 1945. Raportul Ethridge și memorandumurile politice ale Departamentului de Stat au constituit fundamentul informațional al americanilor la Conferință. România (ca și Bulgaria) a fost prezentă În discuțiile dintre „greii” lumii, dar undeva la coada listei. Pentru dezamorsarea crizei, s-a convenit intrarea În guvernul Groza a doi miniștri din partea opoziției (un liberal și un țărănist), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
of Assimilation Among the Romanians in the United States, Columbia University Press, New York, 1929; N. Iorga, America și românii din America. Note de drum și conferințe, Tipografia „Datina Românească”, Vălenii-de-Munte, 1930; Idem, Scrisori către românii din America. 1921-1924; Andrei Popovici, Americanii de origine română, Institutul Social Român, București, 1937; Vladimir Wertsman (ed.), The Romanians in America, 1748-1974; Idem, The Romanians in America and Canada. A Guide to Information Sources, Book Tower, Gale Research Company, Detroit, Michigan, 1980; Josef J. Barton, Peasants
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Despre Samuel Damian, vezi Gheorghe I. Florescu, „Primul român care a «descoperit» America?”, in Romanian Studies at the Turn of the Century, edited by Kurt W. Treptow, The Center for Romanian Studies, Iași, Oxford, Portland, 2000, pp. 165-188. Andrei Popovici, Americanii de origine română, ed.cit., p. 3. N. Iorga, Pe drumuri Îndepărtate, ed.cit., p. 47. Ibidem, p. 190. Ibidem, p. 138. N. Iorga, Scrisori către românii din America, ed.cit., p. 91. Dr. N. Lupu, Prin lume: Jurnal american
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Reasons for Reducing U.S. Immigration Back to Traditional Levels, W.W. Norton & Co., New York, 1996. Vernon Briggs, Jr., Mass Immigration and the National Interest, ed. a II-a, M.E. Sharpe, Armonk, New York, 1996. Stanford J. Ungar, Fresh Blood: The New American Immigrants, Simon & Schuster, New York, 1996. Peter D. Salins, Assimilation American Style: An Impassioned Defense of Immigration and Assimilation as the Foundation of American Greatness and the American Dream, Basic Books, New York, 1997. John Isbister, The Immigration Debate: Remaking America, Kumarian
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Interest, ed. a II-a, M.E. Sharpe, Armonk, New York, 1996. Stanford J. Ungar, Fresh Blood: The New American Immigrants, Simon & Schuster, New York, 1996. Peter D. Salins, Assimilation American Style: An Impassioned Defense of Immigration and Assimilation as the Foundation of American Greatness and the American Dream, Basic Books, New York, 1997. John Isbister, The Immigration Debate: Remaking America, Kumarian Press, Inc., Hartford, Connecticut, 1996. David M. Reimers, „The Immigration Debate”, Journal of American Ethnic History, primăvara 1998, vol. 17, nr. 3, Transaction
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
-a, M.E. Sharpe, Armonk, New York, 1996. Stanford J. Ungar, Fresh Blood: The New American Immigrants, Simon & Schuster, New York, 1996. Peter D. Salins, Assimilation American Style: An Impassioned Defense of Immigration and Assimilation as the Foundation of American Greatness and the American Dream, Basic Books, New York, 1997. John Isbister, The Immigration Debate: Remaking America, Kumarian Press, Inc., Hartford, Connecticut, 1996. David M. Reimers, „The Immigration Debate”, Journal of American Ethnic History, primăvara 1998, vol. 17, nr. 3, Transaction Periodicals Consortium, Rutgers University
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]