17,970 matches
-
la rând și pe ceilalți frați, îngrijindu-se de fiecare în parte. Eram acasă lângă mama noastră și frații mei. Lipsea doar tata. Dar ne rugam lui Dumnezeu cu toată credința noastră să ni-l aducă acasă între noi. "Făclii aprinse-n templul Nimănui! Mi-e sufletul o năruire de statui Vecii de vis în mine se dărâmă Se-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă." (Al. Philippide) 3. O scurtă și edificatoare vizită în subsolul iadului După nouă zile de viscol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
momentul tragic al despărțirii de cel care va pleca pe ultimul drum. Era ultima mămăliguță! Era ultimul "regal culinar" pe care ni-l oferea mama într-o casă potopită de zăpadă în colonia penitenciară Bumbăcari din Câmpia Bărăganului. Mama a aprins o lumânare și mi-a întins-o. Hai cu mine, Titi. Da, mama. Am traversat holul și am intrat în camera cu valențe multiple. Eu țineam lumânarea. Nu știam ce intenționează mama să facă. S-a apropiat de borcanul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vom ajunge cu toții dacă vom pătimi cât mai mult pe acest pământ. De ce, Doamne? De ce să suferim, pe nedrept și permanent, toată mizeria acestui pământ? Noi, cei săraci și neajutorați, drojdia societății, flămânzii și înfrigurații acestui pământ, noi care îți aprindem lumânări la biserică și ne închinăm cu smerenie în fața sfintelor icoane de la templul tău; care avem candelele aprinse pâlpâind sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiind un om fără suflet, insensibil și lacom. Chichineața moșului nu era racordată la sistemul de electrificare. Sursa de lumină o constituia o lampă de petrol. Prin urmare, nici grăjdulețul lui nu avea curent. Seara, înainte de a ne culca, mama aprindea o lumânare pe care o introdusese într-o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui în timp ce ea plângea cu hohote, neputându-se opri. Deodată grăjdulețul s-a luminat și proprietarul cu lampa în mână se uita curios și alarmat la noi. Ce-i oameni buni? Ce-ați pățit? Ce s-a-ntâmplat? Tata a aprins lumânarea din cana spartă; bătrânul s-a apropiat cu lampa ceva mai mult de locul incidentului și au constatat ce se întâmplase. Părul mamei era ud și îi atârna pe față sub formă de lațe scălâmbăiate și lipicioase; urechile îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de vreascuri și de crengi, de capete de lemne, de bucăți de ziar și de hârtie pentru aprinderea focului. Am cărat tot materialul în mijlocul cămăruței, am verificat încă o dată ca cele patru ferestruici să fie bine închise, apoi tata a aprins chibritul și a dat foc. A ieșit închizând ușa. Stăteam jos în curte lângă tata parcă așteptând să se producă ceva; ce anume nu știam. După un timp să fi trecut vreo zece minute s-au auzit niște bufnituri în interiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
apreciat de Bouvier. Tot în această expoziție extraordinară, într-una din săli este reprodusă o "lanternă magică". Impresia produsă asupra vizitatorului modern este extrem de puternică: amestec de mirare și bucurie de copil. Dar în secolul XVIII? Cum era oare să aprinzi o lanternă magică la căderea nopții? Definiție a răului, a diavolului (le malin, cum spun francezii, intraductibil), auzită din gura unui fizician rus, pe jumătate nebun, ratat, nonconformist și rebel așa cum numai rușii pot fi: "Diavolul este corpul negru din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mamica mia este roumanca de Bucarest". Tăcere, zâmbete politicoase din direcția mea și a conaționalei din Timișoara. Gentil, franco-românul întinde moneda de un euro scoasă din fanta de siguranță a căruciorului. Privim cum se îndepărtează legănat de bascheții Nike, discutând aprins cu blonda sa însoțitoare. Bănuiesc că istorii legate de mama sa roumanca. Țiganca spune în final: " Frumușel, frumușel, și nici prea negru. Românaș de-al nostru". Și oare nu avea dreptate? Iau bicicleta și plec, cu promisiunea de a lua
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o sală imensă și goală, scena neagră iluminată doar de un proiector care aruncă parcă în gol o lumină stingheră. Vocea melodioasă din off spune că reflectorul aprins este o tradiție în toate teatrele din lume: trebuie lăsată o lumină aprinsă pe scenă, pentru a vâna fantomele. Chiar dacă nu este adevărat, îmi place mult cum sună. Și pentru că tot veni vorba de teatre, încă o întâmplare, de data aceasta nu cu fantome, ci cu stereotipuri culturale și mult trâmbițata imagine a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scriu aceste rânduri, pe câmpul unde noi încingeam grătarele "sălbatice" se ridică un mini-cartier de blocuri ultra-confortabile (terase largi, camere cu ferestre imense, apartamente utilate complet) iar Florian profesează ca tânăr lup, avocat de afaceri la Hamburg. Bănuiesc că duminica aprinde butelia cu gaz în grădinița ultra-verde din spatele vilei și mai coace un cârnat cu gândul la Geneva.) "Ma lecture se déroula dans un état d'irritation croissante et je l'achevai comme un dévoir conjugal" (Serge Moscovici despre romanul Madame
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bancă din Piazza di Spagna, observând uimit sfârșitul cursurilor de la un colegiu (liceu) din apropiere. Notează mulțimea ghiozdanelor colorate (suntem în 1985, în plină perioadă a modei fluo, care îmbrăcase Occidentul în ROGVAIV), precum și faptul că aproape fiecare pubero-adolescentă își aprinde o țigară la ieșirea din curtea școlii. Tout un monde qui s'écroule et qui change. (O lume întreangă care se prăbușește și se schimbă), scrie Eliade. Françoise Sagan, bătrână, uzată, aprizând țigară de la țigară (sudează țigări, cum se spunea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
enormă care mi-a devenit a doua casă. Citesc cu deliciu o carte a lui Michel Serres, Statues comentarii despre temele fundamentale ale filosofiei, accesibile chiar și celor ca mine, mai puțin familiarizați cu domeniul. Plouă din ce în ce mai puternic, trebuie să aprind lampa mea de birou marca Leviton, cumpărată de la piața de vechituri cu fabuloasa sumă de cinci dolari canadieni. Cred că datează din anii ´40-´50, seamănă mult cu cele din filmele cu gangsteri sau detectivi particulari ratați. Afară plouă cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Domnul Modern era patronul cinematografului și al hotelului. Domnul Marcațării era patronul feroneriei La Marca Țării. Nume de om avea numai domnul Blecher, pa tronul mirificului maga zin de sticlărie unde o însoțeam pe mama cu enormă încântare, pentru că soarele aprindea mici curcubeie iri zate în rafturile de sticlă, în cristalele bacara, în statuetele de Sèvres. Domnul Blecher avea un fiu bolnav, țintuit la pat, despre care se spunea că era un geniu și care scria niște cărți pe care nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu care au lucrat tot timpul și au pus mâinile direct pe obiecte, uitând că au amprentele la Scotland Yard; au uitat să șteargă farfuriile în care mâncau; au dat lapte pisicilor, iar pe blid au rămas amprente; și-au aprins țigări cu hârtii de 5 lire; în toți intrase strechea - toți voiau să fugă de la fermă și, ca atare, omul care trebuia să șteargă urmele nu și-a mai îndeplinit misiunea, grăbit și el să dispară cu „cota” din pradă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
când se trezea pentru muncă. Dar ceasul suna neîntrerupt la 11 și 5, la 11 și 7, la 12 și 10, la 4 dimineața, la 3, la 1 și 13 - ceasul se stricase. Femeia se ridică în capul oaselor și aprinse lumina. Era 11 noaptea și 12 minute. Femeia luă o șurubelniță și, stând în pat, desfăcu ceasul, șurub cu șurub. Era miezul nopții, noaptea de 31 august. La toate posturile de radio, crainicii anunțau duios „sinteza zilei”. Femeia montă fiecare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
juif... Poate că a fost a doua eroare - nu i-am replicat; am ieșit pe coridor și am stat la o fereastră, urmărind cum se întunecă stepa ucraineană, trepidam din toate încheieturile, mai dur decât vagonul; într-un târziu se aprinseră luminile și din compartimentul alăturat apăru un tip mărunțel, în pijama, care mă luă la fix într-o română veselă, întrebându-mă „ce mai faceți?... Ce mai face revista Cinema...?” - și, pentru a nu mă șoca, probabil, prea violent, mi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sală, lângă mine) explica tovarășilor sovietici că ieșirea mea din sală fusese provocată de o indigestie, ăia dând din cap - orizontal și vertical - ca Treplev în ușa compartimentului, după ce-mi propusese un choix. După koneț filma, când s-a aprins lumina, toate delegațiile - inclusiv mongolii! - țineau capetele plecate, nimeni nu căuta privirea celuilalt, într-o tăcere nu de mormânt, cum s-ar zice prea repede, ci a unei săli de operație; la restaurant, nici un tovarăș nu mă întrebă de ce nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
stat odată-n noapte, Cuprinși sub bolta cu pilaștri, Ți-aud și-acum acele șoapte Și-ți văd mereu, ochii albaștri. Pe vechiul drum, pas după pas, Singuri trecem, că doi sihaștri. Din tot ce-a fost, înc-a rămas, Dorul aprins de ochi albaștri.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93315]
-
un boschet în umbr-ascuns Pe strune-abea tresare Melodic, tainic, nepătruns Un cintec de chitare... Și tot vazduhu-i parfurmat De florile cochete Ce parca-acuma s-au adunat În splendide buchete... Pe palul cer din cînd în cînd O stea s-aprinde iară, Cu fulgerarea unui gând Din vremi de-odinioara... În umbră lor bătrânii tei Veghind de-atata vreme Incat-au adormit și ei.... Doar frunză le mai geme.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93313]
-
fără stavilă pentru țară și pentru popor. Ader cu convingere la tot conținutul Raportului prezentat de către tovarășul Nicolae Ceaușescu.“ (Contemporanul, 29 noiembrie 1974) AVRAMESCU Lucian „Azi marea lui credință comunistă Este credința noastră-a tuturor, E glasul care-nflăcărează, luptă, Aprinde setea de lumini, de zbor. Cu el privim, cu ochii lui ce știu Să vadă adânc atâtea noi izvoare, Pământ de aur, nu pământ pustiu, Ardentul vis ce arde-n fiecare.“ („Cândva, adolescent fiindă“, Contemporanul, 27 ianuarie 1978) „Față de Omul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Conștiinței și a Luminii.“ (Contemporanul, nr. 1, 5 ianuarie 1979) BĂLĂEȚ Dumitru „M-am gândit la un poem pentru oțel - cel mai omenesc dintre metalele lumii - el se făurește prin flacără în interiorul unor cuptoare cum e pieptul uman, unde inima aprinde gândurile și le face mai flexibile și dure în lupta cu viața, la temeliile ei, în stâlpii ei de rezistență eroică, acolo unde pulsează mai cutezător Viitorul, și iată, vorbesc pentru sufletul comunist și pentru Președintele țării.“ („Poem pentru Președintele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Să fim comuniști de omenie!» [Ă]“ („Istorie“, Omagiu tovarășului Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 408) „Aceasta-i patria: izvor de imn Cântat cu-nflăcărarea unei ginte Ce din trecut și până-n comunism Un liber drum din vrerea ei și-aprinde. Aceasta-i Patria: un dor lucid, Tâmpla de vis a omului prin care Toți ne simțim o țară și-un partid, O unică ființă luptătoare.“ („Aceasta-i patria“, Scînteia, 7 decembrie 1977) „În tonul grav al poemelor eminesciene, dedicate ființei
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Ca să rodească glia cum n-a nflorit nicicând O singură dorință în suflet și în gând - A patriei supremă înălțare. Adâncul gând al vremii, virtute în virtute La înflorirea țării veghind neîntrerupt Alături de al nostru măreț stegar și scut Ce-aprinde noi luceferi pe vetrele știute.“ („Cânt de bucurie“, Luceafărul, 6 ianuarie 1979) BUDEANU Radu „Conducător strălucit al României socialiste, eminent lider al mișcării progresiste internaționale, prestigios demnitar al lumii contemporane, Nicolae Ceaușescu este, cum au afirmat adesea autorii biografiei sale
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
face ca lucrurile să meargă mai bine. În sfârșit, tovarășul Nicolae Ceaușescu unește o inteligență ascuțită cu un deosebit simț practic și o mare înflăcărare sufletească. El știe să aprecieze, de aceea, cu o curajoasă luciditate realitățile și totodată să aprindă entuziasme. Ochiul clarvăzător al partidului și inima lui fierbinte se recunosc în aceste calități. Scriitorii au simțit în tovarășul Ceaușescu un îndrumător luminat și un prieten care și-a găsit oricând timp ca să le asculte părerile.“ (Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
iulie 1971) „Sub arcul nopții pumnul meu deschidu-l Și risipesc sub cer un pumn de stele - Arc luminos deasupra țării mele Străluminat într-un cuvânt - Partidul Cu el noi mergem spre un anotimp Incandescent în care gândul arde - Polară stea aprinsă în stindarde Veghind prin timp și dincolo de timp; Fiii acestui timp, pe timp stăpân, Noi toți - Partidul Comunist Român.“ („Ritmuri de mai“, Tribuna, 10 mai 1973) „Suntem precum Carpații - Vecini cu veșnicia, Când viitorul vine Cu-o clipă mai devreme
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]