17,527 matches
-
și casele egumenești, de asemenea a făcut mari donații mănăstirii; Jupâneasa Stanca Glogoveanu a refăcut pictura (1733 și 1766) și ușile bisericii (1782). Importante danii și obiecte de cult a făcut Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea Tismana este reconstruită în 1855 de arhitectul român de origine sileziană Carol Benesch. La început biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice și florale. Prima pictură iconografică a fost executată abia în secolul XVI (1564) de pictorul Dobromir din Târgoviște. Această
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Mira Anca Victoria Petrescu Mărculeț (n. 20 martie 1949, Sighișoara - d. 30 octombrie 2013), cunoscută sub numele de a fost un arhitect și politician român. A lucrat ca șef proiect arhitectură și șef proiect complex la Casa Poporului. Este autor unic al proiectului Casa Poporului, actualmente Palatului Parlamentului, precum și al altor proiecte în Cuba, SUA, Franța, Maroc etc. A fost membră al
Anca Petrescu () [Corola-website/Science/305381_a_306710]
-
politician român. A lucrat ca șef proiect arhitectură și șef proiect complex la Casa Poporului. Este autor unic al proiectului Casa Poporului, actualmente Palatului Parlamentului, precum și al altor proiecte în Cuba, SUA, Franța, Maroc etc. A fost membră al ordinului arhitecților români și ordinului arhitecților francezi. s-a născut pe 20 martie 1949 în Sighișoara, ca fiică a cunoscutului medic chirurg și director de spital, Traian Petrescu. Copilăria Ancăi Petrescu a fost umbrită de arestul tatălui ei în mai multe rânduri
Anca Petrescu () [Corola-website/Science/305381_a_306710]
-
ca șef proiect arhitectură și șef proiect complex la Casa Poporului. Este autor unic al proiectului Casa Poporului, actualmente Palatului Parlamentului, precum și al altor proiecte în Cuba, SUA, Franța, Maroc etc. A fost membră al ordinului arhitecților români și ordinului arhitecților francezi. s-a născut pe 20 martie 1949 în Sighișoara, ca fiică a cunoscutului medic chirurg și director de spital, Traian Petrescu. Copilăria Ancăi Petrescu a fost umbrită de arestul tatălui ei în mai multe rânduri, care lupta vehement împotriva
Anca Petrescu () [Corola-website/Science/305381_a_306710]
-
s-a publicat începerea concursului la nivel național, ca urmare a dezastrului creat de cutremurul din 4 martie 1977. La concurs a participat și tânăra arhitectă Anca Petrescu în vârstă de numai 28 de ani, împreună cu un mic colectiv de arhitecți. Printre participanți la concurs a fost și academicianul Octav Doicescu. Prima faza a concursului a fost de sistematizare, care a durat 2 ani. După acești doi ani s-au început lucrările de sistematizare a bulevardului, iar pentru clădirea în sine
Anca Petrescu () [Corola-website/Science/305381_a_306710]
-
așezării pietrei fundamentale a avut loc pe 25 iunie 1984. La construcția Casei Poporului au lucrat nu mai puțin de 20.000 de muncitori, jumătate civili, jumătate militari, timp de 5 ani. Colectivului Ancăi Petrescu era constituit din 150 de arhitecți. Anca Petrescu făcea concepția, prezentând-o lui Ceausescu în machetă sau în vederi ca pe urmă colectivul să facă desenul de coloană, după macheta și picturile pe care le prezentase. Dupa revoluție, deoarece Casa Poporului era vazută ca un simbol
Anca Petrescu () [Corola-website/Science/305381_a_306710]
-
subscripție ale candidatului. În sondajele de opinie efectuate în regiunea găgăuza pentru alegerile din 2002, Stepan Topal era creditat cu șanse mari de a intra în al doilea tur de scrutin, datorită utilizării unei retorici "național-patriotice". El era prezentat drept arhitect al autonomiei găgăuze care se opunea planurilor comuniștilor și al candidatului acestora de a submina însăși existența autonomiei găgăuze. Programul electoral al lui Topal se baza pe succesele guvernării lui Dumitru Croitor. La data de 9 noiembrie 2002 are loc
Guvernatorul UTA Găgăuzia () [Corola-website/Science/305364_a_306693]
-
a efectuat studii de doctorat în drept și în științele economice la Facultatea de Drept din Cluj, pe care le-a promovat cu calificativul "Magna cum laude", susținând teza de doctorat cu titlul "Răspunderea civilă a liberului profesionist (medic, avocat, arhitect)". Între anii 1937-1953 a lucrat ca avocat pledant la Brașov, apoi a fost angajat prin concurs în postul de avocat al Băncii Naționale a României, filiala Brașov. A fost membru al Partidului Național Țărănesc. În anul 1942, a fost încadrat ca asistent la
Vasile Gionea () [Corola-website/Science/305474_a_306803]
-
aflate în intravilanul comunei Marele Voievod Mihai. În 1936, se pune temelia unei adevărate capodopere de arhitectură bisericească în stil neobizantin, Biserica Belvedere, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Sfânta Muceniță Ecaterina proiectată în anul 1934 de către reputatul arhitect Ion Traianescu. Biserica a fost construită între anii 1936-1940 de Pr. Petru Șerpe care, în urma decesului soției sale, a intrat în cinul monahal și a primit numele de Pavel Șerpe. În perioada interbelică a Bucureștiul, Crângașiul a făcut parte din
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
aviz de la Ministerul Culturii, mutarea crucii în fața Primăriei sectorului 2 și a rebotezat-o „Crucea independenței”. Încercarea de curățare a crucii cu materiale improprii a deteriorat grav suprafața acesteia. Construcția Halelor centrale Obor a început în octombrie 1936 după proiectul arhitecților Octav Doicescu, Ion Fonescu și Dan Iovănescu, execuția aparținând antreprizei ing. S. Neicu și uzinelor Reșita. După demisia lui Octav Doicescu, lucrarea a fost preluată de arh. Horia Creangă. Proiectul final al clădirii ce adăpostea Halele Obor aparține arhitecților români
Obor () [Corola-website/Science/303446_a_304775]
-
proiectul arhitecților Octav Doicescu, Ion Fonescu și Dan Iovănescu, execuția aparținând antreprizei ing. S. Neicu și uzinelor Reșita. După demisia lui Octav Doicescu, lucrarea a fost preluată de arh. Horia Creangă. Proiectul final al clădirii ce adăpostea Halele Obor aparține arhitecților români Horia Creangă și Haralamb Georgescu, încadrându-se stilistic în modernism. Demararea construcției a avut loc în anul 1936, aplicându-se o soluție constructivă tehnică originală: structura era din oțel sudat învelit cu beton poros, fundațiile erau din beton iar
Obor () [Corola-website/Science/303446_a_304775]
-
în subordinea căreia se afla Complexul Văcărești, tocmai construia pe Calea Rahovei o nouă închisoare (Penitenciarul Spital București-Rahova), Mănăstrea Văcărești a fost aleasă în acest scop și au început lucrările de restaurare. În perioada 1974-1977, un colectiv de specialiști condus de arhitectul Liana Bilciurescu a restaurat partea estică a incintei cu biserica, cutremurul din 1977 afectând-o nesemnificativ. Totuși, după seism, Comisia Monumentelor Istorice a fost desființată, iar șantierul de restaurare de la Văcărești a fost oprit. Pe 2 decembrie, 1984, șantierul a
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
privitoare la dimensiunea ei și la amplasarea bisericilor. În cele din urmă biserica romano-catolică a fost amplasată lateral de axul pieței, în timp cea biserica ortodoxă a fost amplasată pe axul central. În 1736 a început construcția "Catedralei episcopale romano-catolice", arhitect fiind vienezul Fischer von Erlach (fiul). Între 1745 și 1748 a fost construită în stil baroc vienez și catedrala sârbească. În 1754 a fost ridicată clădirea Prefecturii vechi (actualul "Palat Baroc"), fiind inițial sediul guvernatorilor civili ai Banatului. Atât în
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
mobilier urban, iluminat artistic, plantații". În decembrie 2010 a fost propus un proiect de reabilitare a Cazărmii, care consta în adăugarea unui imobil de sticlă înalt de 8 până la 14 etaje. În întâlnirea informală în care a fost prezentată de arhitectul Dorin Ștefan, ideea s-a lovit de dezaprobarea arhitecților prezenți. La începutul anului 2013 a fost anunțat un proiect amplu de reabilitare a centrului istoric al Timișoarei, în cadrul căruia urmau să fie reabilitate patru piețe, printre care și Piața Unirii
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
fost propus un proiect de reabilitare a Cazărmii, care consta în adăugarea unui imobil de sticlă înalt de 8 până la 14 etaje. În întâlnirea informală în care a fost prezentată de arhitectul Dorin Ștefan, ideea s-a lovit de dezaprobarea arhitecților prezenți. La începutul anului 2013 a fost anunțat un proiect amplu de reabilitare a centrului istoric al Timișoarei, în cadrul căruia urmau să fie reabilitate patru piețe, printre care și Piața Unirii, și mai multe străzi. Proiectul a început în octombrie
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Piața Unirii nr. 12. Piatra de temelie a Domului romano-catolic a fost pusă la data de 6 august 1736. Construcția a durat zeci de ani, clădirea fiind terminată complet abia în 1774. Domul a fost afectat în timpul asediului din 1849. Arhitectul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, care era fiul lui Johann Bernhard Fischer von Erlach. Ambii au fost reprezentanți de seamă ai barocului vienez, Fischer von Erlach tatăl fiind arhitectul unui mare număr de palate din Viena. Printre realizările
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
1774. Domul a fost afectat în timpul asediului din 1849. Arhitectul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, care era fiul lui Johann Bernhard Fischer von Erlach. Ambii au fost reprezentanți de seamă ai barocului vienez, Fischer von Erlach tatăl fiind arhitectul unui mare număr de palate din Viena. Printre realizările celor doi se numără și sala monumentală a Bibliotecii Naționale din Austria, proiect care a fost conceput de tată și realizat de fiu. Clădirea are formă de cruce, având o singură
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
situate pe perimetrul așa-zisului careu rascian, porțiunea rezervată comunității ortodoxe în vestul pieței. Palatul a fost construit între 1745-1747, pe vremea episcopului George Popovici, inițial în stil baroc, însă în forma actuală, clădirea a ajuns în urma modificărilor din 1905-1906, arhitect fiind László Székely. Fațada actuală datează din 1911, fiind definită de elementele decorative sârbești. Clădirea Băncii de Scont este aflată în colțul pieței, între laturile vestică și sudică. Are fațade atât spre strada Vasile Alecsandri, cât și spre strada Gheorghe
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
strada Gheorghe Lazăr, prima fațadă fiind mai scurtă și mai bogat ornamentată, în timp ce a doua este mai lungă și mai sobră. Monumentul a fost construit între 1906-1908, stilul arhitectural fiind caracteristic acelor vremuri, Secession, o variantă vieneză a "Jugendstil"-ului. Arhitecții au fost Marcel Komor și Dezsö Jakab, doi elevi ai lui Ödön Lechner. Inspirația clădirii vine din motive ale folclorului maghiar. Ușile masive sunt decorate cu motivul albinei. Pe locul ambelor clădiri exista încă din a doua jumătate a secolului
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
probabil unui local numit astfel care a fost găzduit de respectiva clădire), este caracterizată de o fațadă barocă. Clădirea a fost supraetajată în ani '60 ai secolului al XX-lea. Fațada nu a avut mereu aspectul actual - care se datorează arhitectului Șerban Sturdza, cel care a remodelat-o în anii 1980-1981 în stil baroc. Arhitectul Sturdza declara într-un interviu că a ales să refacă fațada clădirii care la acel moment aparținea Trustului de construcții în stil «"„istorist”, aducând-o cumva
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
de o fațadă barocă. Clădirea a fost supraetajată în ani '60 ai secolului al XX-lea. Fațada nu a avut mereu aspectul actual - care se datorează arhitectului Șerban Sturdza, cel care a remodelat-o în anii 1980-1981 în stil baroc. Arhitectul Sturdza declara într-un interviu că a ales să refacă fațada clădirii care la acel moment aparținea Trustului de construcții în stil «"„istorist”, aducând-o cumva la aspectul său inițial"». În continuare spunea că a fost criticat de colegi arhitecți
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Arhitectul Sturdza declara într-un interviu că a ales să refacă fațada clădirii care la acel moment aparținea Trustului de construcții în stil «"„istorist”, aducând-o cumva la aspectul său inițial"». În continuare spunea că a fost criticat de colegi arhitecți, care i-au reproșat că nu a făcut o casă modernă, însă după mult deliberare Sturdza a ales o soluție „"veche"”, pentru a respecta coerența ansamblului pieței, hotărâre în care a fost susținut de șeful său Teodor Ciomocoș. Casa „La
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
casă cu parter și etaj. De-a lungul timpului, în clădire a funcționat farmacia „La Crucea de Aur”. Imobilul actual a fost construit în 1910, fiind dat în comandă de Salomon Brück. Stilul arhitectonic este Szeceszió (stilul Secession din Ungaria), arhitect fiind László Székely și constructor Arnold Merbl. Casa Brück este formată dintr-un subsol, parter și trei etaje. Fundația și zidurile sunt construite din cărămizi, iar fațada este decorată cu plăci ceramice care înfățișează motive din folclorul maghiar, tipice arhitecturii
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
II-lea (în 1767), împăratul Franz Iosef (în 1872) și cuplul regal al României, regele Ferdinand al României și regina Maria (în 1923). Deși clădirea a fost inaugurată la 21 decembrie 2006 ca sediu al Muzeului de Artă din Timișoara, arhitectul Șerban Sturdza remarca într-un interviu din 2013 că restaurarea clădirii nu fusese terminată complet nici după 35 de ani. Se află între statuia Sfintei Treimi și domul catolic. Aducținea de apă s-a făcut printr-un foraj în anul
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
au văzut pe cer chipul Sfintei Marii și după aceea, ei au decis sa ridice pe acel loc, o statuie din lemn. Aceasta a fost înlocuită, la începutul secolului trecut, cu statuia Sfintei Marii, din marmură de Carrara, proiectată de arhitectul László Székely. În ianuarie 2012, statuia cioplită în 1906 din marmură de Carrara, care era adăpostită într-o capelă în stil romanic, a fost trântită la pământ și deteriorată de un tânăr, rămas neidentificat. Piața Maria a jucat un rol
Iosefin () [Corola-website/Science/301470_a_302799]