21,099 matches
-
pe care o luminează. Dar el se ascunde în lumina care îl arată; "Izvor fără obârșii stând/ În străvezie nemișcare", lumina este vălul transparent prin care se vede: "O străvezime-nlăcrimată/ Prin care îngerii se văd/ Cu ochi de miri și aripe de fată"80, lumină care pune în manifestare tăinuind, arată însăși taina revelată pe chip, "împinge taină în mister"81. Lumina care pătrunde vederea nu e cea a dumnezeirii în natura sa incomprehensibilă, ci imaginea ei neînțeleasă, ascunsă, fața ei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
întrucât "cele noi cer nouă limbă/ Intrăm în zorii altui grai", "Grai nou și nouă altă limbă/ Nu omenesc, duhovnicească!"90. La capăt de drum, începutul se rostește în sfârșit, "se mută viața-n dimineață", "în fașă oul ține foșnetul aripii"91. Prin funcția sa kerygmatică - predicația apelativă -, limbajul invocă icoana Logosului, poemul se convertește imnic, iar imnul e însuși drumul, cuvântul care vede până departe, "acolo sus, în Golul cel din urmă", "acolo, unde nu mai curge decât necursul"92
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de văzut e lumina inaparentă în registrul mundan, de nevăzut și de neînțeles în dimensiunea vizibilului, care face însă imagine, arată ceea ce poate fi (văzut și înțeles) doar din perspectiva inversă a trupului poetal: "Asemene glorie/ îngerii nu visează,/ asemene aripi/ n-au fulgerele Lui,/ ce răsar din neguri,/ din nouri sâlhui". Aici imaginea nu depinde de nimic pentru a fi; asemenea aripilor ce răsar din neguri și din norii nepătrunși, ea e figura sublimată a trans-aparenței, forma inaparentă a Gloriei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poate fi (văzut și înțeles) doar din perspectiva inversă a trupului poetal: "Asemene glorie/ îngerii nu visează,/ asemene aripi/ n-au fulgerele Lui,/ ce răsar din neguri,/ din nouri sâlhui". Aici imaginea nu depinde de nimic pentru a fi; asemenea aripilor ce răsar din neguri și din norii nepătrunși, ea e figura sublimată a trans-aparenței, forma inaparentă a Gloriei în lumina căreia cele ce încă nu sunt se văd ca și cum deja ar fi. Revelarea dispariției (Dan Laurențiu) Cum se proiectează imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
viziunii, trebuie să existe un negativ sau o cameră obscură unde imaginea sa se poate devoala, precum în poemul [Prea multă noapte] din ciclul Ceremonie despre lucruri de Al. Grigore 39: "Prea multă noapte și numai/ o singură răsuflare de aripi/ prea singur și totuși prea viu/ pentru-a împreuna frumos mâinile". Ceea ce pare să fie un exces al determinațiilor ființării e compensat contrapunctic de trăiri liminare, deficitare în orizontul existenței. Răsuflarea de aripi nu e o imagine prin sine; ea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
noapte și numai/ o singură răsuflare de aripi/ prea singur și totuși prea viu/ pentru-a împreuna frumos mâinile". Ceea ce pare să fie un exces al determinațiilor ființării e compensat contrapunctic de trăiri liminare, deficitare în orizontul existenței. Răsuflarea de aripi nu e o imagine prin sine; ea nu se configurează semnificativ decât în raport cu un corelat imaginal, profilându-se pe fundalul nopții. Ceea ce e excesiv, prin întunecarea perspectivei, face cu putință, în mod paradoxal, apariția unei dimensiuni neașteptate, la fel cum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acestui dar sfințitor, durerea se sublimează, devine adorare, iese din nimic și se deschide totului. Se lămurește în lumina celui ce o dăruiește, adică în lamura adevărului, în quidditatea Celui ce este. În sfârșit, "am atins cu-o pustiire de/ aripi și rugă/ aura bruma de aur/ a umbrei celui ce calcă/ pe rouă și crini". Ceea ce este atins acum nu poate fi Imaginea invizibilă a înălțimii, inegalabilul de neexperiat, al dumnezeirii ca inepuizabil 66. Dar aici a atinge nu înseamnă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tare, devine fluidă, evanescentă, neutră 89. Dar actul acestei resorbții se spune în chiar întoarcerea sa în potență, dă de văzut desfacerea care pune - apocaliptic - temeiul unei noi faceri 90: "Prin pietrele roșii sclipind în deșert/ trupul meu trece cu aripi în nori/ aleargă prin orizonturi mărite/ se dezleagă de marile promisiuni/ și devine aer și umbră". Vederea respiră, spuneam, urmând însă mișcarea acestui spațiu curbat; expiră tot ceea ce e menit destrămării, se dezleagă de imaginile expirate ale sensibilului și inspiră
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
corps et l'âme, Bulletin nr. 36, Université Stendhal, Grenoble III, U.F.R. de Lettres, 1989, p. 95). 11 "Cuvântul se regenerează și se sensibilizează într-un cadru apropriat, ca în aceste versuri de Saint-Amant: "Ascult, ca în vis,/ Zgomotul aripilor tăcerii/ Ce zboară în obscuritate". Obscurité își găsește aici destinul poetic; nu mai este calitatea abstractă a ceea ce este obscur, a devenit un spațiu, un element, o substanță; și (împotriva oricărei logici, dar conform adevărului secret al nocturnului) cât de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ulysse pe malul Ogygiei - e trist de amara-i nostalgie" (Dan Botta, Charmion, în op. cit., vol. IV, p. 44). 45 Ibidem, pp. 36-37. 46 Platon, Phaidros, 248 c. 47 Ibidem, 246 d. 48 Ibidem¸ 248 b-c. "De îndată ce și-a pierdut aripile, el rătăcește până ce dă peste tăria unui lucru de care se anină; aici își face el sălaș, ia chip de ființă pământească ce pare că se mișcă de la sine, când de fapt pricina mișcării este puterea sufletească" (246 c). 1
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu e aici cea care, precum la S. Weil, determină coborârea, ci o formă specială de zbor, căci - spune poetul - "căderea din înalturi e tot zbor" (Zbor, 1956, vol. Clepsidra, în op. cit., p. 242). Există o coborâre nesupusă greutății, "o aripă la puterea a doua": "Creația e alcătuită din mișcarea descendentă a greutății, din mișcarea ascendentă a harului și din mișcarea descendentă a harului la puterea a doua" (Simone Weil, Greutatea și harul, Editura Humanitas, București, 2003, p. 40). Această a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cheia închisă, Editura Eminescu, București, 1987, p. 34. 18 O "ciudat de transparentă stare" (Absolviri, în Constanța Buzea, op. cit., p. 33). 19 "Nu se pune problema de a face o imagine, ea trebuie să sosească în zbor, pe propriile ei aripi" (Pierre Reverdy, Le Gant de crin, Flammarion, Paris, 1968, p. 33). 20 Gellu Naum, Athanor, Editura pentru literatură, București, 1968, pp. 61-62. 21 Poetul fiind "filtrul" viu al sensurilor lumii, clarvăzătorul, străbătătorul cu vederea, cel care, ales dintre cei mulți
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
miresme din nopți fără sfârșit" (în Leonid Dimov, Carte de vise, Editura Eminescu, București, 1991, p. 236). 29 Leonid Dimov, "Argument" la Spectacol, Editura Cartea Românească, București, 1979, p. 3. 30 Ibidem, p. 4. 31 "Și vise ne-nveleau în aripi grele/ Ca să zburăm peste păduri, cu ele" (Destin cu paseri, vol. Versuri, 1966, în Leonid Dimov, ABC, Editura Cartea Românească, București, 1973, p. 85). 32 Teorie, în Leonid Dimov, Texte, ed. cit., p. 175. 33 Mikel Dufrenne, Fenomenologia experienței estetice
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuvânt până când/ gândul se-ntoarce în atingeri și vederi și auz", vol. În umbra luminii, ed. cit., p. 39). Acum vederea lunecă "pe imaginea presată în sine", devenită transparentă: "Privesc prin foile pleoapei ca prin pergament/ - palimpsest diafan, încărcat de aripi, atârnând de voci" (Îndoirea cerului, vol. În umbra luminii, ed. cit., p. 27). 92 "Intru în apele clare, în undele timpului,/ în revărsarea imaginii pe maluri de lumină./ Din existența ei de aer se naște realitatea./ Aici și acum" (Umbrele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
țiglă a acoperișului, pe care de atunci continuase s-o poarte mereu lipită, pe sub haine, de-a lui, adaptându-se treptat la atrocea ei hipersensibilitate și crescând, practic, în și prin ea. Atingerea țiglăriei îi devenise, cu anii, o străvezie aripă dedalică pliată, ce închidea în ea un întreg labirint pneumatic, prielnic înălțărilor; văzduhul pur și simplu năvălea în interstițiile lui ca la el acasă, răpindu-l inerției gravitaționale. Cu toată forța evidențelor trăite, Ian simțea că o suprafață nu doar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și mizerie, crimă și violență, singurătate și lipsă de sens, boală și nedreptate, fanatism și ignoranță - pe scurt, încerca să instaleze perfectibil lumea mai dincoace de zidul mereu în surpare în spatele căruia toate acestea pândeau. Dar mai ales, clădea pentru că aripa lui străină lipită imperceptibil de corp era revendicată imperios de spațiu. De câte ori o trăgea prin aer, sau mai bine zis de câte ori era tras de ea înainte, în siajul ei fâlfâitor apărea un zid ce, în același timp, și ținea monstruozitatea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
corectoare de sus încă de venit, se întreba? Durează până când omul ajunge să încorporeze obstacolul ivit în calea-i atât de bine încât el să-i apară ca o vertebră divergentă suplimentată tardiv într-o geneză tărăgănată, sau ca o aripă grefată violent. Și totuși, suntem ceea ce suntem mulțumită deopotrivă și naufragiilor, și salvărilor. Se imagina întinzând înspre nomazi, ca în direcția unui chip omenesc al marelui necunoscut, un model învelit în foița de aur îndoielnic a locuirii sedentare, iar pe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
despietrit, deschizător de perspective din ce în ce mai largi artei lui. Acolo a cunoscut arhitectul pe viu beția spațiului și arsura nevindecabilă a unui soare negru efemer, scăpătat adânc în carnea lui. Mai târziu, așa cum se știe, avea să construiască faimoasele perechi de aripi destinate lui și lui Icar - la drept vorbind, un fleac de traducere tehnică pentru cei deja inițiați în vultureștile avânturi ale eroticii. La rându-i, meșterul o ridică pe regină dincolo de ea, la o demnitate autoeclectică, emancipată complet de recunoașterea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
amestecat al vocilor vesele din jur, și-și zicea că, la rându-i, și noaptea permeabilă de dinainte-i trebuie să-i fi auzit venind și să le fi ieșit cumva în întâmpinare. Cât din noapte poate fi întâlnită? O aripă catifelată de buhă ștergea spornic stridențele stârnite de întrebare; trupul lui înregistra epitelial cum pipăia ea expert văzduhul fluid în clipita încăpătoare și cum se lăsa să lunece de-a lungul fileurilor lui subțiri, ce se înfășurau în urmă-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
discret, dealtfel - se încăpățâna să reziste evicțiunii. Ian îl simțea capabil să surpe înlăuntru-i compania lucrurilor înconjurătoare, făcându-le astfel să dispară, în pofida aparenței lor de inatacabilitate. Și, pentru că afară pândea prăpădul anihilării totale, el se lăsa acoperit de aripa străină și pufoasă, pe care-o găsea deseori lipită ascultător de trupu-i. Ea era ascultarea lui. Luând aminte la vastitatea subsonoră a spațiului, căutându-i încordat coerențele printre întreruperi, ființa lui se dedubla la paroxismul efortului propriu, scindându-se, înstrăinându
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
zis cu slujbele noastre! sugeră Luc de pe bancheta din spate a mașinii. Confrați, vă avertizez că, omagiind nomadismul mongol, ne tăiem singuri craca de sub picioare. − Atâta pagubă! Toate lucrurile profunde au două tăișuri. Un motiv în plus să ne meșterim aripi. Suporturi, vă desfid! Vom naviga prin marele vortex al devenirii într-o arcă submersibilă de piele și oase. Ferea, că vine dirijabilul băutor de neant! La setea de noi a întunecatului orizont vom răspunde, la rându-ne, cu o sete
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe versantul dinspre ei. Cât de adânc poate răzbate o atingere matern-protectoare? Numai cine nu i-a dus lipsa ar fi în stare să-i subestimeze forța transformatoare a impactului. Cât anume ne-ar putea da peste cap echilibrul o aripă îngerească ștearsă ipotetic de noi? Rămâne de văzut. Rică însă fusese nici mai mult nici mai puțin decât zguduit de discreta armă, deși n-ar fi știut unde să localizeze avaria și nici dacă putea fi localizată. Ce știa sigur
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se arătaseră îndatoritori? Era parcă prea urât să fie adevărat. Și-ar fi dorit să mai domolească abraziva declarație de neospitalitate a lumii atribuindu-i un loc în înțelegere; numai de l-ar fi înălțat către o perspectivă mai adâncă aripa lui străină! De ce nu se desprindea ea acum deloc de trupu-i spre a-l ajuta să cuprindă ceea ce, fără ea, îl eluda tenace? Metodic, disciplinat, căută să treacă peste disconfortul creat de incident și să-și organizeze ziua cât mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rezonanță exagerată. Ian recunoscu vuietul impetuos: viitura! Uitaseră porțile de la Maeslantkering deschise! Cu tot cu făgăduințele ei, țara cea mai de jos, regatul smuls incert de om neașezării, era iarăși în curs de inundare. Numai de-ar fi reușit să salveze femeia! Aripa lui salvatoare se desfășură deasupra-i ca un acoperiș plutitor pe nemărginirea neagră a nopții, în mijlocul căreia el era lucarna luminoasă pe unde Ondine trebuia scoasă. Dar cum să-i explice, când nici ea, nici limba lui legată nu-l
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un proces intelectual, propriu științei, care duce la o reprezentare superioară a realității. Este strâns legată de planul logicii, al raționamentelor. Metafora specializată este înainte de toate, expresia unei construcții mentale 10, este ceea ce Isabelle Oliveira numea "l'aile de la pensée"/ "aripa" gândirii umane. Respectă condițiile de formare a conceptelor prin câteva caracteristici: • raportul dintre modelul preconceptual și termen este de independență; • modelul poate avea o încărcătură psihică; • termenul împrumută "imaginea conceptuală" stabilă, eliminând trăsăturile subiective ale modelului; • conceptele științifice sunt create
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]