16,541 matches
-
împăratul. Și s-au temut de împărat-continuă relatarea- căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el, povățuind -l în judecățile lui. „Cartea întâi a împăraților” relatează că pe deasupra, Dumnezeu îi dă și ceea ce n-a cerut, adică îi dăruiește bogății și slavă, așa încât în timpul vieții lui nu va mai fi niciun împărat ca el. Dumnezeu îi mai promite-adaugă aceeași carte- că dacă va păzi poruncile Domnului, îi va lungi și zilele. În privința slavei, Solomon stăpânea peste Iuda și Israel
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
presupunea că în atingerea cu alte metale le poate preface în aur (în , în , de unde și cuvântul „elixir”) dar mai era considerată și panaceu, elixir, licoare care avea puterea, potrivit concepției alchimiste, de a vindeca toate bolile și de a dărui tinerețe veșnică. Deși nu a avut nici el, succes cu piatra filozofală, în studiile sale în laborator Paracelsus a introdus pentru prima oară aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de apă, inventat de el, a preparat hidrogenul din oțet
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
în fiecare zi. Cei trei îngeri spuneau că Dumnezeu îi va lua toți acești copii dacă nu se va reîntoarce la Adam. Din nou Lilith a refuzat, fiind pedepsită ca atare. Acesta a fost momentul în care Dumnezeu i-a dăruit-o lui Adam pe Eva, cea cuminte și supusă, exact opusul lui Lilith. Se mai spune că atracția malefică lui Lilith față de copiii nou-născuți vine de la faptul că proprii săi copii făcuți cu demonii au fost luați de către Dumnezeu în urma
Lilith () [Corola-website/Science/311215_a_312544]
-
în Revista "Caiete critice", Fundația pentru Știință și Artă (director Eugen Simion), Nr. 8-9 (226-227), 2006. "Printre cărțile din biblioteca soțului meu, esteticianul "Constantin Crișan" (Tg. Neamț, 21 nov. 1939 - 30 oct. 1996, Tg. Mureș), se numără câteva cu autograf, dăruite de scriitori români și străini, pe care i-a vizitat, in țară ori în Franța, și cu care a purtat corespondență, precum: "Marguerite Duras" (1914-1996), romancieră, cineastă și om de teatru francez; "Pierre Emmanuel" (alias Noel Mathieu, 1916-1984), om de
Constantin Crișan () [Corola-website/Science/311258_a_312587]
-
Skáldskaparmál" (Limba poeziei) și "Háttatal" (Felurile versurilor sau Versificația). Un manuscris de doar 45 de pagini, redactat în jurul anului 1270, conținând cântece mitologice și eroice scrise în islandeza veche ajunge în 1643 în posesia episcopului islandez Brynjólfur Sveinsson, care îl dăruiește în 1662 regelui danez Frederik al III-lea. Până în 1971, când a fost returnat Islandei, manuscrisul a fost păstrat în Biblioteca Regală din Copenhaga, de aceea el a primit numele de "Konungsbók" sau "Codex Regius", adică "manuscrisul regal". Cota sub
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
Micene. Acolo, regele Eurystheus i-a numit regenți în timpul campaniei sale împotriva Atenei, dar cum Eurystheus a murit în timpul acestei campanii, Atreu a devenit rege peste Micene. La Micene se afla în vremea aceea un berbec cu lână de aur, dăruit de Hermes lui Atreu. Zeii spuseseră că cel care va stăpâni berbecul va domni peste Micene. Tieste, gelos pe fratele său, fură berbecul ajutat de soția lui Atreu, Aerope, și se proclamă rege. Dar poporul îl alungă și Atreu a
Atreu () [Corola-website/Science/311863_a_313192]
-
Frumoasa. Drept urmare apăruse problema mutării centrului administrativ la Tighina. Între timp, guvernl rus propune patriarhului de Ierusalim și arhiepiscopiului de Sinai, schimbarea moșiilor din raza Chișinăului pe alte moșii ori să le vîndă. Cei doi găsesc de cuviință să le dăruiască țarului. În 1818, la propunerea mitropolitului Bănulescu-Bodoni, Chișinăul a fost declarat oficial centru administrativ al Basarabiei. Tot în acel an, începe funcționarea unei tipografii pe lîngă administrația regiiunii. De asemenea în 1818, are loc și deschiderea oficială a portului Ismail
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
al municipiului Fălticeni. Anterior construirii acestei biserici, satul Tâmpești avea o biserică veche din lemn, cu temelie de piatră, care se afla în partea de est a cimitirului eroilor din cadrul actualului cimitir parohial. În anul 1801 boierul Tudorache Ciurea a dăruit acestei biserici două cărți: un Triod tipărit la Râmnic în anul 1731 și care fusese dăruit inițial, la 18 aprilie 1743, Bisericii "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Ivești, și un Penticostar tipărit la București, la 1743. Pe prima carte
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
temelie de piatră, care se afla în partea de est a cimitirului eroilor din cadrul actualului cimitir parohial. În anul 1801 boierul Tudorache Ciurea a dăruit acestei biserici două cărți: un Triod tipărit la Râmnic în anul 1731 și care fusese dăruit inițial, la 18 aprilie 1743, Bisericii "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Ivești, și un Penticostar tipărit la București, la 1743. Pe prima carte se afla însemnarea: "“Această sfântă carte o am cumpărat eu, Tudorache Ciurea, biv-vel clucer, pentru ca să fie
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
eu, Tudorache Ciurea, biv-vel clucer, pentru ca să fie la sfânta biserică din Tâmpești, 1801, mai 13”", iar pe cea de-a doua carte era însemnarea: "“Acest penticostar este al meu și este cumpărat de tatăl meu, la anul 1801, și este dăruit la biserica noastră”". Aceste două cărți au fost pierdute în timpul celui de-al doilea război mondial. La începutul secolului al XIX-lea, căminarul Tudorache Ciurea și soția sa, Elisabeta, au zidit o biserică nouă, cu hramul “Sfinții Voievozi Mihail și
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
cu o cucernicie care nu se reduce la aparente, fiind însoțită de fapte concrete, de natură să-i ceară nu o dată lepădarea de sine. Exemplul cel mai convingător îl oferă devoțiunea cu care i se consacră Bisericii Stavropoleos, căreia îi dăruiește zi de zi un sprijin neprecupețit, tradus în acțiuni de tot felul menite să-i sporească belșugul zestrei spirituale (și nu numai!), de la obiecte de cult până la opere de artă plastică, de la documente și cărți până la înscrisuri străvechi și multe
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
Kikyo asupra lui Inuyasha, pentru a se asigura că va putea fi controlat și nu va face rău nimănui, iar cuvântul declanșator ar fi fost "îndrăgit", "iubit". În momentul în care Kikyo se întâlnește cu Inuyasha și acesta îi va dărui singurul lucru care îi mai amintește de mama sa muritoare, Kikyo alege să nu apeleze la rozar; cu toate că sora ei decide să nu-l mai subjuge, Kaede va păstra rozarul și o va determina pe Kagome să îl controleze în
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
să se salveze reciproc; pe muntele Azusa, Kagome este în stare să accepte faptul că o parte din Inuyasha o va iubi mereu pe KIkyo și este capabilă să depășească gelozia provocată de acest lucru. Înainte de a muri, Kikyo îi dăruiește propriul arc și de asemenea o însărcinează cu distrugerea lui Naraku și a Giuvaerului, precum și cu menținerea "luminii" din ciobul lui Kohaku. Incapacitatea ei de a o salva pe Kikyo în momentul când e rănită de Naraku o determina să
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
ochiului pe pereți sau tavan. El se transformă într-o păpușă albastră de paie sărutând pandantivul purtat la gât. Istoria acestui personaj îl prezintă ca fiind un tsukumogami; a fost o katana abandonată pe o piatră până când Ai i-a dăruit forma actuală, umanizată. Hone Onna este a treia însoțitoare a lui Ai, care devine păpușa roșie din paie prin aruncarea obi-ului în jurul gâtului. Numele ei face referire la ființa legendară cu același nume, care înseamnă „Femeia din oase”. Hone Onna
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
omorât pe Espindola, pentru a-i salva lui viața, ia decizia de a se preda el în locul Chiorului. Pentru că o vede pe Mónica supărată și pentru că în loc de viață plină de fericire și bucurii pe care i-o promisese, i-a dăruit numai neliniști, Juan decide să o îndepărteze: o acuza că i-a dat actele bărcii lui Andrés, iar când este închis și familia Alcázar y Valle face demersurile de a-i retrage numele, Juan nu face nimic. Între timp, Aimeé
Inimă sălbatică () [Corola-website/Science/311324_a_312653]
-
și pe cele două portrete ale ctitorului din biserică. Alături de domnitor, și mama sa Elena (călugărită sub numele de Elisabeta) a fost considerată drept ctitor al mănăstirii. Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a dăruit satele Toporăuți din Ținutul Cernăuți (astăzi aflate în regiunea Cernăuți a Ucrainei) și Șipote (azi în județul Iași) Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Iași (Mănăstirea Barnovschi), închinând mănăstirea cu toate posesiunile sale la Ierusalim. Documentul specifica următoarele: "și iarăși călugării
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
mult decât atât, se pot face și unele aprecieri - nu tocmai hazardante - cu privire la limitele cronologice în cadrul cărora s-a petrecut evenimentul instituirii scaunului episcopal la Roman. Aceasta deoarece în "cartea domnească" din 16 septembrie 1408 prin care Alexandru cel Bun dăruiește două sate ... bisericii Sfânta Vineri, care-i în târgul Romanului unde odihnește sfânt-răposata maică cneaghina Anastasia, nu se face nici o referire la existența unei episcopii în Roman. Putem considera deci, că în anul 1408 eparhia Romanului nu fusese încă instituită
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
În ultima vreme apăruse în sector o bandă care ucidea cu sânge rece, fără motiv, și care organiza atacuri cu mână armată. Banda era condusă de un fost ofițer pe nume Scorțea (Dorin Dron), care prezida societatea Oastea Domnului și dăruia săracilor din mahalalele sectorului haine, încălțăminte și alimente. Comisarul Roman a cerut confiscarea hainelor și restituirea lor magazinelor de la care fuseseră furate, atrăgând mânia săracilor față de comuniști. Pentru a afla unde se ascunde Scorțea, comisarul apelează la hoțul de buzunare
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
în 1997, la vârsta de 77 de ani, lăsând o donație testamentară excepțională Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” din Onești. Donația testamentară „dr. Dorin Speranția” din cadrul Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” din Onești cuprinde: Expoziția documentară „Dorin Speranția - Arta de a te dărui celorlalți”, inaugurată la 26 aprilie 2007, deschisă în holul Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” din Onești prezintă o parte din donația testamentară evaluată la peste 4.000 de cărți, albume, de artă, fotografii, diaporame, manuscrise, documente de familie, diplome și distincții
Dorin Speranția () [Corola-website/Science/311406_a_312735]
-
VIII, când generalul Bonaparte și susținătorii săi instaurează un nou regim republican, cunoscut sub numele de Consulat. Tot în această perioadă divorțează de soția sa infidelă dar se recăsătorește rapid, pe 16 septembrie 1800 cu Louise Guéhéneuc, care îi va dărui cinci copii. Ca o mărturie a încrederii deosebite de care se bucura, Lannes este numit comandant și inspector general al „Gărzii Consulare”, după ce asigurase comandamentul diviziilor militare 9 și 10 de la Toulouse. Cu toate acestea, noul război contra Austriei aduce
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
nouă campanie care ține cont de acest lucru, integrându-se însă în ideile de bază ale campaniilor precedente, care evidențiau că Pepsi este alegerea celor tineri. În 1969 se introduce noul slogan: Ai mult de trăit, iar Pepsi mult de dăruit! Anul următor, în 1970, Pepsi își mută din nou cartierul general din New York în Purchase, N.Y. Noul sediu este o clădire construită de unul dintre cei mai proeminenți arhitecți americani, Edward Durell (1908-1978). În 1972, se semnează un acord
Pepsi () [Corola-website/Science/311464_a_312793]
-
s-au păstrat în zonă sau în colecțiile Muzeului Unirii și ale Episcopiei noastre din Alba Iulia. Semnificativ ni-se pare însemnarea de pe un ,Triod al săptămânii mari” tipărit la București în 1726 (azi în biblioteca Muzeului Unirii Alba Iulia) dăruit de preotul Ioan Cărăban Mănăstirii Bulzului. Bătrânii satului spuneau că cei trei călugări rămașii în zonă după desființarea mănăstirii, s-au luptat o perioadă cu împrejurările neprielnice și apoi au plecat în Tara Românească. La inventarul din 1969 efectuat la
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
frumusețe și înțelepciune. Poporul Cheyenne vorbește despre Femeia Stea care a coborât din Ceruri pe Pământ. În jurul său au început să crească plantele necesare hranei. Ea a convins poporul său să se împerecheze cu ființele primitive ce locuiau pe pământ, dăruindu-le astfel acestora darul înțelepciunii. Această legendă se repetă, fiind prezentă în scrierile lui Z. Sitchin, în care vorbește despre zeița antică egipteană IshTar care, spune legenda, a venit pe pământ dintr-un alt sistem planetar și și-a îndrumat
Tara () [Corola-website/Science/312432_a_313761]
-
de cult de la începutul secolului al XVIII-lea. În acestea apar numele a doi monahi: preotul Ioan din Iași - viitorul monah Isaia și preotul Dănilă din Dejani - viitorul monah Daniil. Istoria mai consemnează faptul că episcopul Inochentie al Râmnicului a dăruit un Triod (Râmnic,1733) schitului Dejani. Mănăstirea era atunci o modestă construcție de lemn, cu temelie din piatră. Locuințele călugărilor, mici colibe din lemn, se pierdeau în ascunzișurile pădurii. Doar o cărare de munte străbătea acest loc izolat. Obștea era
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
Arad. Către mijlocul secolului al XV-lea este donată succesiv, trecând prin mâinile mai multor stăpâni, în final regele Vladislav I donând-o familiei Ország (1440-1444). În anul 1456 a intrat în posesia lui Iancu de Hunedoara, care apoi a dăruit-o căpitanului husit ceh Jan Giskra în 1471. În 1509 cetatea și domeniul revin lui Gheorghe Hohenzollern de Brandenburg, care a practicat o crâncenă exploatare. Ea este asediată în 1514 de răsculații români și maghiari, conduși de Gheorghe Doja. După
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]