20,245 matches
-
produs al impunerii nonvalorilor, al dominației materialității într-o lume care pare a-și fi pierdut punctele cardinale. În acest context, drumul cărții spre cititor devine sinuos, labirintic aproape, cu atat mai mult, cu cat scriitorii înșiși nu mai simt dulcea povară a responsabilității artistice. Opera literară este confundată, de cele mai multe ori, cu o scriitura descentrata, orientată mai mult spre exprimarea unei subiectivități intenționat șocante, spre respectarea regulilor de realizare a unei creații, iar nu spre surprinderea vieții, astfel încât comunicarea cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
SSU2 Amăriuței C.Cristi Beșleaga I.Andreea Botezatu I.Cristina Bugeac P.Andreea Florentina Cătana I.Anca-Sabina Cioarec M.Adriana Ciobanu S.FlorinCătălin Ciobanu V.Marius Ciocoiu M.Ovidiu Alexandru Ciorbă H.Larisa Cojan A.Andreea Crăsneanu R.Diana Gabriela Dulce V.Viorel Epure V.Loredana Ionela Gîlcă N.Dana -Maria Gentimir RăzvanCorneliu Grecu S.AndreeaIuliana Hanganu V.Roxanu Marian S.ȘtefanMarius Moruz M.Ana-Maria Negrei A.Mona Palie M.LarisaCristina Panainte I.Lucian Ionuț Pascal G.Geanina Patraș V.Elena-Otilia
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe jumătate, apoi spun taxatoarei, care se uită fix la mine: Lăsați-o așa pînă la combinat. E o doamnă gravidă aici... Și-apoi, cred că simțiți și dumneavoastră, intră toate gazele arse, ba chiar și miros de benzină. Vorba dulce, asta-i! I-am vorbit frumos și taxatoarea a lăsat-o moartă, așezîndu-se pe scaun. În depărtare, se zărește deja combinatul: mare cît un oraș întreg. De aproape șapte ani, îl văd în fiecare dimineață și mă cuprinde întotdeauna același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe-o vreme mohorîtă și friguroasă, dar la mine în cămăruță era cald, invitata mea stătea pe pat, în penumbră, iar eu îi umpleam mereu paharul. "In vino veritas!", exclam. ...Iar ce nu scoate din om vinul, o face vorba dulce... Așa am aflat că pe piață nu se găseau ouă, dar sosise în gară un vagon cu vreo trei sute de mii, al căror termen de garanție trecuse de mult. Legal, ouăle trebuiau trimise la fabrica de tananți de la marginea orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai vrei? mă întreabă Liliana. A plecat delegata? Nu. E la depozit, face formele. Bun. Ba nu e bun deloc! sare Liliana. Că dacă or să vină numai femei frumoase, pot să pun cruce contractelor... Tu te alegi cu priviri dulci, iar eu cu penalizare. Crăpa-v-ar fierea la toți bărbații să vă crape! Că am să-i fac deseară un scandal lui bărbatu-miu, să mă țină minte! Așa sînteți voi: cum vedeți o femeie mai frumoasă, uitați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmi promiți că vii"!... Ceva între rugăminte și ordin. Dar de ce?! De ce, Dumnezeule, de ce?!... De ce n-am plecat atunci cînd am vrut să mă ridic din fotoliu?! Acum aș fi fost departe, iar doamna Teona ar fi rămas pentru mine dulcea și chinuitoarea întrebare, lăsată timpului să o rezolve. Dar am rămas și iată-mă pus în fața unei întrebări, care oricînd m-ar fi incendiat, numai acum, în clipa asta, nu. Nefastă clipă! A trebuit acum, cînd am auzit întrebarea, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
anul acela întîi de facultate, femeia de la mansarda blocului Yanis m-a învățat totul, dar mai ales dacă pot face curte femeii cu care stau de vorbă ori ba. Și-atunci?! Rămăsesem, după cele întîmplate cu doamna blondă, cu gustul dulce al unui joc cinstit, la finele căruia partenerii își dau mîna surîzîndu-și, dar constat că ea, prin Brîndușa, m-a lovit sub centură. "Ei bine, lovitura finală am s-o dau eu, doamnă!", zic ridicîndu-mă furios și pornind în fugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
toate pe haine, asemeni lui Vlad, retrăgîndu-mă în spatele unui zid de indiferență și sictir. Păcat că am jignit-o pe Teona!... Are nevoie de o aventură exact ceea ce-mi trebuie și mie! Orgoliul ei e rănit acum, dar ce dulci și tămăduitoare vor suna vorbele mele deseară chiar și Doamna Ana a remarcat că-s un mare trombonist, "e drept, încă necizelat, dar voi avea eu grijă" -; va curge un șuvoi nestăvilit, deseară, cînd îi voi telefona, după ce mă voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sufletul"... și asta la numai cîteva luni distanță de vremea cînd, urcînd la mansarda blocului Yanis, n-am coborît înapoi în stradă inorog, dar nici nu mai rămăsesem armăsarul tînăr și sălbatic, speriat de orașul mare în care venisem din dulcele tîrg al Ieșilor... "...ce oferi semenilor și cu cîtă sinceritate oferi..." Vorbele astea ale bucătăresei m-au purtat de multe ori, cu gîndul, la ora aceea de Istorie, cînd ea a spus mai mult decît scria în carte. A avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și eu prieteni... Cine-i al doilea? Eu, răspunde sec Don Șef și pornește motorul. Cum, dumneavoastră?! Foarte bine! Ce, eu sînt bătut în cuie?! Bine, dar... Ce "dar"?! se miră șeful. Vorba lui Alecsandri: "E unul care cîntă mai dulce decît mine ? / Cu-atît mai bine țării și lui cu-atît mai bine". Și, mă rog, întreb eu, cine-i cel care "cîntă mai dulce"? Marinescu, strînge din umeri Don Șef. Columbo?! Exact! N-am zis eu pe toate drumurile, în toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în cuie?! Bine, dar... Ce "dar"?! se miră șeful. Vorba lui Alecsandri: "E unul care cîntă mai dulce decît mine ? / Cu-atît mai bine țării și lui cu-atît mai bine". Și, mă rog, întreb eu, cine-i cel care "cîntă mai dulce"? Marinescu, strînge din umeri Don Șef. Columbo?! Exact! N-am zis eu pe toate drumurile, în toate ocaziile, că-i excelent?! E drept, nu-mi retrag părerea că-i un bun cadru tehnic. Îmi pare rău că l-am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar e omul inginerului-șef... Poate că, odată numit șef de secție, se va detașa de inginerul-șef. Oricum, ai grijă: mulți trăiesc vînînd greșelile altora... De ce v-au schimbat? îl întreb. Ți-am spus: "E unul care cîntă mai dulce decît mine", îmi răspunde Don Șef. Ascultă, se înveselește el brusc, ce-ar fi să-i dăm dracului și să-i tragem un chef cu vodcă, friptură și vin? Am o poftă nebună să fiu adunat de prin șanțuri!... Eeei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scriu de la biroul tatei; din sufragerie se aude tic-tacul obosit al bătrânei pendule; patul tău nu e făcut pentru această noapte pe care o petreci, din păcate și din fericire, în tren, în drum spre țara visurilor tale. Noapte bună, dulcea mea. Să te țină Dumnezeu sub paza lui divină. Noapte bună, dulceața mea, te binecuvântez și te iubesc pentru toată bucuria și toată fericirea pe care le-ai adus în biata mea viață. Ești o inimioară vitează, mândră și cinstită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întoarce de la o cină sau un ceai... Ai luat cheia?... Cum îmi bătea inima când auziam pe sub balcon zgomotele temute; te așteptam, te bombăneam și te iubeam. Monica, fii prudentă. Nu fuma mult. Lasă trupului tău tânăr puterea și mireasma dulce a busuiocului... Monica, Monica... Ce greu îmi e fără de tine. Iubito! Marți seara Zi apăsătoare, de plumb. Azi-dimineață, trezire ca de condamnat la galere, după o noapte de insomnie. Griji și tristețe; o zi în care ți se pare că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sărbătoririlor care vor avea loc în noiembrie pentru cei 30 de ani de la Revoluția rusă din Octombrie. Am să lucrez cu elanul pe care îl știi pentru reușita sărbătorii la care țin așa de mult. Clasa mea abia așteaptă. Monica, dulcea mea, cât îmi lipsești; azi mi era inima grea, o nevoie nebună să strig, să bat. Problema de la banca de Scont și discuția cu Cioflec m-au zguduit; cu tâlharul ăsta lucrurile merg din ce în ce mai rău și sunt convinsă că, dacă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
până la 2 octombrie. Mi-a telefonat apoi Ghighi și am mers să le văd copilul, un deliciu alb și roz, cu mânuțe ce nu par omenești, ci angelice, cu gungurit variat și bine plasat, cu o gamă întreagă de gungurit dulce, în fața căreia Camil no.I jubila frenetic și în extaz. Ei doi, el și Ghighi, foarte enpantouffles și casa la fel; drăguți și așteptându-mă cu scrisorile de la tine, pe care nu le-am adus. Camil II are 7 kg
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zâmbesc. Mă gândesc la tine cu mândrie și tandrețe, cu un imens regret pentru zilele când noi două abia ne vorbeam, condamnate ale vieții, gâfâind și extenuate de oboseală, seara. Totuși, glasul îți răsuna prin casă, tu erai bună și dulce, eu - cârtitoare și tandră. Doi ani, scumpa mea, fetița mea, și eu îmbătrânesc în fiecare zi, fiindcă vârstei i se adaugă acum imensa mea disperare de a te ști departe de mine, de a te simți în fiecare clipă, de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
știu din scrisoarea ta, incompletă, o parte din ceea ce nu știam. Fragmentul de jurnal de călătorie mi-a răscolit toată ființa. Mi-am închipuit tot, am văzut tot și mă gândesc că eu stăteam tolănită comod sub soarele mangaliot, savurând dulcea căldură de toamnă care părea că mi dă viață. Draga mea, ce hiat oribil este separarea! Ce bine ai găsit cuvântul: singurătatea. Da, asta este. Îi aud pe cei doi copii, în sufragerie, pufnind în râs în surdină, și sunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
egoism, nici dorința despotică de a-mi continua viața, tangibil, văzând trăind pe Monica, ci o boală adâncă cu rădăcini dureroase în mine: dorința inassouvie să te văd, să te aud; mi e groază uneori că nu pot realiza imediat dulcele tău chip, atât de frumos, în care arde viața, surâsul tău timid și franc. Care va fi imbecilul care va trece pe lângă tine și să te facă să suferi, când am trimes acolo cel mai perfect exemplar uman? Acum au
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu pateu de ficat și friptură de gâscă (Slatina). Mi-a lipsit mult, în momentele grele din săptămâna trecută, mai bine zis de acum două săptămâni, o prezență sigură de simpatie și ajutor. Acum, acalmie. Draga mea, iubită mică și dulce, mă gândesc mereu la tine, obsedant, cum sorb aerul. Mereu alături de tine, cu încredere, cu nădejde că tot ce vei face, vei face mândru, loyal (sic) și vrednic pentru noi doi, înfrățiți dincolo de tot, tata și cu mine. Tot ce-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aș vrea atât de mult acum, la telefon, în fotoliu, și eu să adorm iar cu o carte, pe care să mi-o iei din mână și să o pui pe masa mea de noapte. Te-aș vrea, sgomotoasă și dulce; acum casa hibernează... [cu] adevărat. Dragostea mea. 9/1947 23 octombrie [1947], joi Aseară am primit a șasea scrisoare a ta, în care îmi dai amănunte despre mutare și despre noua ta reședință, de vreme ce reședință este. Sunt cam îngrijorată. Nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mare, în vederea verii viitoare; acolo va putea citi pe Baudelaire în toată voia. Te iubesc, ți-aș mai scrie, dar e târziu; în douăzeci de minute trebuie să fi plecat. Mă voi reîntoarce la 2 și nu te voi găsi, dulcea mea iubire, viața mea dragă și bună. Aibi curaj, orice s’ar întâmpla; fii dreaptă, cinstită, mândră; toată puterea ta e în atitudinea ta de până acum. 24 octombrie[1947], vineri seara Mă întorc de la Institut (lycée secondaire) unde am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Știi că așa ceva se cheamă un moine? Mi-e gândul mereu la tine; e ciudat: am impresia că gândul acesta continuu de adorație și dor face din mine un fel de buisson ardent. [...] Noapte bună, bit mic, dormi cuminte și dulce; culcă-te uneori mai devreme, ca să poți rezista acestei cheltuieli necesare, dar excesive. 28 octombrie [1947], marți Când m’am întors de la școală, am găsit casa încălzită; mi-a venit să țip de bucurie; zilele acestea din urmă am suferit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui Christos, imaginea celui ce a scris și și-a pus pasionat gândul lui de halucinat? Așa aș putea vedea fața ta brună înscrisă pe hârtie și, în fundal, decorul camerei tale, iar eu ți-aș trimite „ce-i mai dulce pe la noi“ din toată inima mea, mamina scumpă și mult dorită. Am scris mereu, sunt puțin obosită; culc capul pe hârtia asta; suflu cald și trist; îți trimet sufletul meu, îți trimet gândul meu cu un capăt fixat aici, ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Fii binecuvântată în această zi nouă a vieții tale, pentru toate bucuriile ce mi-ai dat, pentru mândria cu care trăesc fiindcă sunt mama ta, și pentru că nu am roșit decât de bucurie, de când te am pe tine, iubita mea, dulcea și îndepărtata mea bucurie și raison d’être. Luni, 10 noiembrie [1947] Draga mea, poate că asta e una dintre ultimele scrisori pe care ți le pot scrie. Draga mea, fii vitează și puternică. Am să te iubesc toată viața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]