15,944 matches
-
este numele rețelei de trenuri de suburbie a operatorului SNCF Mobilités (parte a Grupului SNCF responsabilă cu exploatarea trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
numele rețelei de trenuri de suburbie a operatorului SNCF Mobilités (parte a Grupului SNCF responsabilă cu exploatarea trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această rețea, ci doar de rețeaua TER a regiunilor vecine. este „moștenitorul” trenurilor de suburbie ce existau încă de la
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
responsabilă cu exploatarea trenurilor), ce deservește în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această rețea, ci doar de rețeaua TER a regiunilor vecine. este „moștenitorul” trenurilor de suburbie ce existau încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Transilien exploatează împreună cu RATP primele două linii ale rețelei
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
alta (cu excepția liniei E, pentru care acest lucru se va întâmpla de-abia în 2020). Această rețea cuprinde de asemenea alte nouă linii non-RER (liniile H, J, K, L, N, P, R, U și T4), care pleacă/sosesc în marile gări ale Parisului, cu excepția liniei U care leagă aglomerarea Saint-Quentin-en-Yvelines de cartierul La Défense și a liniei de tramvai T4 care leagă gările Aulnay-sous-Bois și Bondy. „Transilien”, la fel ca și „TER” sau „TGV”, este o marcă a SNCF Mobilités. Creată
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
linii non-RER (liniile H, J, K, L, N, P, R, U și T4), care pleacă/sosesc în marile gări ale Parisului, cu excepția liniei U care leagă aglomerarea Saint-Quentin-en-Yvelines de cartierul La Défense și a liniei de tramvai T4 care leagă gările Aulnay-sous-Bois și Bondy. „Transilien”, la fel ca și „TER” sau „TGV”, este o marcă a SNCF Mobilités. Creată pe 20 septembrie 1999, ea se aplică doar trenurilor de călători și gărilor administrate de „Direcția Île-de-France” a SNCF Mobilités. De aceea
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Défense și a liniei de tramvai T4 care leagă gările Aulnay-sous-Bois și Bondy. „Transilien”, la fel ca și „TER” sau „TGV”, este o marcă a SNCF Mobilités. Creată pe 20 septembrie 1999, ea se aplică doar trenurilor de călători și gărilor administrate de „Direcția Île-de-France” a SNCF Mobilités. De aceea, liniile feroviare exploatate de RATP (o parte din liniile A și B a RER) nu fac parte din Transilien. Rețeaua de căi ferate, care este proprietatea SNCF Réseau (ex-RFF, azi parte
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
capitală către suburbia rurală. Trenurile de suburbie le-au permis și le permit în continuare să ajungă la locurile de muncă din centrul regiunii. Hărțile topografice succesive ale IGN arată urbanizarea suburbiilor Parisului de-a lungul deceniilor, plecând din vecinătatea gărilor liniilor de suburbie. În regiune, și în special în sudul capitalei franceze, liniile urmăresc fundul văilor deoarece locomotivele cu abur nu puteau urca pante abrupte: urbanizarea platourilor are loc de-abia odată cu democratizarea automobilului pentru marele public în a doua
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
abur nu puteau urca pante abrupte: urbanizarea platourilor are loc de-abia odată cu democratizarea automobilului pentru marele public în a doua parte a secolului al XX-lea. Automobilul permite atât deplasările direct la muncă, cât și locuirea mai departe de gară, acolo unde prețul terenurilor și chiriile sunt mai mici decât în apropierea gărilor. Geografii folosesc expresii imaginare pentru a descrie aceste două perioade: urbanizarea se face în „degete de mănușă” de-a lungul liniilor de tren (palma fiind chiar Parisul
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
democratizarea automobilului pentru marele public în a doua parte a secolului al XX-lea. Automobilul permite atât deplasările direct la muncă, cât și locuirea mai departe de gară, acolo unde prețul terenurilor și chiriile sunt mai mici decât în apropierea gărilor. Geografii folosesc expresii imaginare pentru a descrie aceste două perioade: urbanizarea se face în „degete de mănușă” de-a lungul liniilor de tren (palma fiind chiar Parisul), apoi în „pată de ulei”, odată cu apariția automobilului ce permite locuirea mai departe
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
folosesc expresii imaginare pentru a descrie aceste două perioade: urbanizarea se face în „degete de mănușă” de-a lungul liniilor de tren (palma fiind chiar Parisul), apoi în „pată de ulei”, odată cu apariția automobilului ce permite locuirea mai departe de gară. În 1938, nou-înființata SNCF exploatează linii și materiale rulante diferite, lăsate moștenire de vechile companii. Dacă vestul orașului pare favorizat, datorită liniilor electrificate și a automotoarelor performante, restul rețelei este încă departe de aceste norme. În timpul celui de-al doilea
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
rețeaua de suburbie suferă de o imagine proastă față de călători, decidenți și colectivități. În timp ce RATP beneficiază de imaginea RER, care îi este asociată, precum și de o aură de modernitate datorată logoului visibil, rețeaua SNCF evocă trenuri învechite, întârzieri cronice și gări neprimitoare. Societatea pune deci la punct o normă minimală de amenajare și renovare a gărilor și materialului rulat, precum și o etichetă vizibilă pentru marele public. După căutarea unui nume reprezentativ, în care au fost luate în considerare variante precum "TER
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
beneficiază de imaginea RER, care îi este asociată, precum și de o aură de modernitate datorată logoului visibil, rețeaua SNCF evocă trenuri învechite, întârzieri cronice și gări neprimitoare. Societatea pune deci la punct o normă minimală de amenajare și renovare a gărilor și materialului rulat, precum și o etichetă vizibilă pentru marele public. După căutarea unui nume reprezentativ, în care au fost luate în considerare variante precum "TER Île-de-France", "Citélien", și chiar generalizarea numelui "RER", până la urmă va fi ales numele "Transilien," care
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
considerare variante precum "TER Île-de-France", "Citélien", și chiar generalizarea numelui "RER", până la urmă va fi ales numele "Transilien," care devină noua imagine de marcă a rețelei. Numele este prezentat oficial pe 20 septembrie 1999, odată cu realizarea unui caiet de sarcini: gările trebuie să respecte anumite criterii minimale de confort și modernizare pentru a putea folosi eticheta. Ulterior, numele este transformat într-o marcă, la fel ca și TGV, TER sau Intercités. Modernizarea materialului rulant este mult mai scumpă și de aceea
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
folosește numele Transilien este Z 6435/6, din seria Z 6400. În 2001, SNCF elaborează o nomenclatură care uniformizează denumirea liniilor non RER. Aceasta este adusă la cunoștința clienților prin ediția 2001 a planului rețele, doar în versiunea afișată în gări. Această nomenclatură instituie 5 linii non RER, F, G, H, J și K, ce corespund celor 5 rețele feroviare din Île-de-France: La sfârșitul lui 2004, denumirea liniilor este din nou schimbată. Ea abandonează principiul "o linie o rețea" pentru liniile
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
zone concentrice, în general 3, trenurile câtre zonele mai îndepărtate fiind directe sau semi-directe (cu puține opriri în zonele apropiate de Paris). Acest sistem permite un mai bun echilibru între gradul de ocupare al trenurilor și timpii de parcurs către gările mai îndepărtate. Această metodă, introdusă odată cu modernizarea rețelei Veste de către Raoul Dautry în anii 1920, este repusă în discuție de Syndicat des transports d'Île-de-France (STIF), autoritatea organizatoare a rețelei, care este compusă din aleși locali. Este impusă o ameliorare
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
introducerea mai multor trenuri care să oprească în fiecare stație, mărind astfel timpul de traseu pentru călătorii care locuiesc departe de Paris. În 2010, rețeaua feroviară din regiune (cu excepția liniilor RATP) avea km de cale, mai mult de 400 de gări și aproape de 500 de treceri la nivel.. Această rețea, ce reprezintă mia mult de 10% din rețeaua feroviară a Franței ( km), transportă zilnic 7500 de trenuri, adică o treime din numărul la nivel național. Trenurile de pe această rețea transportau zilnic
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
numeroase rame Francilien, dar și cu locomotive BB 17000 legate de rame RIB, întreținute în atelierele Technicentre din Paris-Nord, în depourile La Chapelle și Joncherolles. Linia J (Rețeaua Saint-Lazare Nord) deservește vestul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramificări. Ea leagă gările Paris-Saint-Lazare și Ermont - Eaubonne, Gisors, Mantes-la-Jolie, Vernon - Giverny. Ea transportă aproximativ de călători pe zi, are 52 de gări prin care trec 521 de trenuri pe zi lucrătoare. Linia folosește locomotive BB 17000 cu rame RIB, locomotive BB 27300 cu
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
în depourile La Chapelle și Joncherolles. Linia J (Rețeaua Saint-Lazare Nord) deservește vestul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramificări. Ea leagă gările Paris-Saint-Lazare și Ermont - Eaubonne, Gisors, Mantes-la-Jolie, Vernon - Giverny. Ea transportă aproximativ de călători pe zi, are 52 de gări prin care trec 521 de trenuri pe zi lucrătoare. Linia folosește locomotive BB 17000 cu rame RIB, locomotive BB 27300 cu rame VB 2N, precum și rame de tip Z 50000, întreținute în atelierele Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia K (Rețeaua Nord Est
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
6100 din Technicentre La Chapelle, mai cunoscute sub porecla "P'tits Gris," care au fost în funcțiune mai bine de 40 de ani, dovedindu-și astfel robustețea. Linia L (Rețeaua Saint-Lazare Sud) deservește vestul Île-de-France, cu mai multe ramificații. Leagă gara Paris-Saint-Lazare cu Cergy-le-Haut, Saint-Nom-la-Bretèche și Versailles-Rive-Droite, pe de o parte, dar și gara Saint-Germain-en-Laye-Grande-Ceinture de Noisy-le-Roi, pe de altă parte. Ea transportă aproximativ de călători pe zi lucrătoare, în 726 de trenuri. Linia e echipată cu rame Z 6400 și
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
au fost în funcțiune mai bine de 40 de ani, dovedindu-și astfel robustețea. Linia L (Rețeaua Saint-Lazare Sud) deservește vestul Île-de-France, cu mai multe ramificații. Leagă gara Paris-Saint-Lazare cu Cergy-le-Haut, Saint-Nom-la-Bretèche și Versailles-Rive-Droite, pe de o parte, dar și gara Saint-Germain-en-Laye-Grande-Ceinture de Noisy-le-Roi, pe de altă parte. Ea transportă aproximativ de călători pe zi lucrătoare, în 726 de trenuri. Linia e echipată cu rame Z 6400 și Francilien (Z 50000) întreținute în cadrul Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia N (Rețeaua Montparnasse) deservește vestul
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
de călători pe zi, folosind rame Z 5300, Z 5600 și Z 20500 întreținute în atelierele Technicentre Paris-Sud-Est, situate la Villeneuve-Saint-Georges, în departamentul Val-de-Marne. Linia U (Tangențiala) este o linie ce deservește vestul regiunii cu plecare din La Défense până la gara La Verrière, fără a trece prin Paris. În zilele lucrătoare este folosită de de călători. Linia este echipată cu rame Z 8800 întretinute la atelierele din Trappes. Linia T4 este o linie de tram-tren, pusă în serviciu pe 20 noiembrie
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
rețelei Nord (liniile Transilien H și Transilien K). Între 2004 și 2009 au fost modernaizate mai multe tipuri de material rulant, dar nu a fost făcută nicio livrare de material rulant nou. Pe 16 ianuarie 2002, în cadrul unei ceremonii la Gara Paris-Est, președintele SNCF Louis Gallois, prefectul regiunii Île-de-France Jean-Pierre Duport și președintele consiliului regional Jean-Paul Huchon au prezentat noile scheme de vopsire ale Transilien. Designul folosit a fost realizat, în urma unui contract semnat în 2000, de două agenții externe, RCP
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
precendentele renovări, ramele Z 20500, Z 5600 și Z 8800 nu primesc nici aer condiționat nici ventilație forțată, după cum ar fi dorit majoritatea utilizatorilor. Din 2010, toate ramele sunt echipate cu un sistem audio-vizual de informare ce constă în afișarea gării și direcția trenului, precum și cu camere de supraveghere deasupra ușilor vagoanelor și în holul de la etaj. Între 2010 și 2013 a avut loc renovarea ramelor MI 79 ale RER B, pentru a permite înlocuirea materialului uzat dar și instalarea unor
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
obiectiv asigurarea execuției planului de transport a liniilor RER, luând eventual măsuri de optimizare a mijloacelor materiale (trenuri) și umane, atât în situații normale cât și în caz de perturbări ale circulației. Planul de transport exprimă dorințele STIF în ceea ce privește orarele, gările în care opresc trenurile etc. și determină între altele compoziția trenurilor (lungi sau scurte). Tot COT se ocupă de problemele de circulație, indiferent dacă sunt din cauze interne SNCF (tren în pană, avariat etc.) sau externe (folosirea abuzivă a semnalului
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Aceste decizii sunt luate de așa-numiții "gestionari ai planului de transport și informații" (prescurtat GTI). În funcțiile de deciziile luate de "GTI", "gestionarii informării călătorilor", sau "GIV" modifică informațiile care vor fi transmise către ecranele "Infogare" instalate pe peroanele gărilor. De asemenea, eventualele probleme sunt comunicate și sonor. Circulația propriu-zisă a trenurilor este administrată de lucrători din "centrele operaționale de gestiune a circulației" (COGC). Aceștia sunt responsabili cu anumite sectoare de circulație și posturi de schimbare a căii, cu tehnologii
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]