18,350 matches
-
voiam să am discuții neplăcute acasă, de și îmi făcea mereu apropouri despre dotările doamnei și atracția mea. Am avut ocazia să mănânc de multe ori cu sughițuri, sau noduri,nu știu cum să le spun, că au fost multe zile cu nori negri gata să tune și să fulgere, de și eram nevinovat, zic eu. Colegei mele de cameră nu-i plăcea cum stăteau ochii în cap prietenei noastre, că prea-i fugeau privirile unde nu trebuia. Ce să-i faci așa
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ceasuri. Dan Vizanty povestește: "Aerodromul militar Popești-Leordeni (20 km de București). O dimineață splendidă de vară, soarele strălucitor învăluie aerodromul cu razele sale calde. Terenul este vast și permite decolarea simultană a mai multor escadrile în patrule de câte patru. Nori groși de timp frumos, de un alb imaculat sunt prezenți pe cer, mici și totodată imenși, contribuind astfel la o perfectă vizibilitate. Puritatea atmosferei, transparența aerului, claritatea formelor îngăduiau privirii să cuprindă aproape în totalitate câmpia Bărăganului. Raportul grupului are
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Sâmbătă, 10 iunie 1944 Aerodromul militar Popești-Leordeni (20 km de București) O dimineață splendidă de vară, soarele strălucitor învăluie aerodromul cu razele sale calde. Terenul este vast și permite decolarea simultană a mai multor escadrile în patrule de câte patru. Nori groși de timp frumos, de un alb imaculat sunt prezenți pe cer, mici și totodată imenși, contribuind astfel la o perfectă vizibilitate. Puritatea atmosferei, transparența aerului, claritatea formelor îngăduiau privirii să cuprindă aproape în totalitate câmpia Bărăganului. Raportul grupului are
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
iau un concediu. Și aceasta, nu pentru că eram obosit și aș fi avut nevoie de odihnă. Nu, aveam doar 35 de ani și jumătate, dragă Doamne, tânăr și încă plin de elan. Dar aveam o senzație curioasă, deja, pâlcuri de nori negri se vedeau la orizont și o frază dintr-o scrisoare a tatălui meu, pe care o primisem pe front cu câteva luni mai înainte ca răspuns la întrebarea mea: "Ce se mai întâmplă pe acasă?", îmi revenea mereu în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a ajuns niciodată. Iată-mă prins în vâltoarea splendidă a imaginilor ce se succedau într-o mare varietate de lumină, culoare, totul într-o vizibilitate deplină, rar întâlnită prin contrastul puternic format de un cer albastru încadrat de pâlcuri de nori, permanent schimbători, în priveliștea ce mi se oferea ochilor datorită zborului meu voit neregulat, urmare a fanteziei mele, lăsată în completă libertate, joc neastâmpărat dar, în același timp, nu lipsit de grație, fiind pornit și dictat de marea pasiune cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
complet închis, plafon 200 m, vânt slab NE-SV. Parte din crestele dealurilor ce mărginesc valea Vasluiului, acoperite. Am pregătit rapid misiunea și, în fruntea escadrilei, am decolat 22 de avioane în formații de patrule. Am ales prima spărtură din nori ce mi s-a părut mai mare și după câteva minute întreaga formație se afla deasupra acestui prim strat de nori care nu depășea o grosime de 200 m. Mai sus, la cca 1000 m, un alt plafon de nori
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
misiunea și, în fruntea escadrilei, am decolat 22 de avioane în formații de patrule. Am ales prima spărtură din nori ce mi s-a părut mai mare și după câteva minute întreaga formație se afla deasupra acestui prim strat de nori care nu depășea o grosime de 200 m. Mai sus, la cca 1000 m, un alt plafon de nori, în fâșii lungi și destul de subțiri pentru a permite soarelui să-i lumineze. Sub noi întinse valuri de vată gri. Am
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nori ce mi s-a părut mai mare și după câteva minute întreaga formație se afla deasupra acestui prim strat de nori care nu depășea o grosime de 200 m. Mai sus, la cca 1000 m, un alt plafon de nori, în fâșii lungi și destul de subțiri pentru a permite soarelui să-i lumineze. Sub noi întinse valuri de vată gri. Am luat exact capul de compas și fixând ora, priveam cu dragoste și încredere patrulele ce se înșirau în dreapta și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Sub noi întinse valuri de vată gri. Am luat exact capul de compas și fixând ora, priveam cu dragoste și încredere patrulele ce se înșirau în dreapta și în stânga mea, precum și priveliștea oferită ochilor. Cu cât înaintam spre est, valul de nori devenea din ce în ce mai compact. Nu mai aveam deloc spărturi prin care să pot vedea pământul. La ora precis calculată, am ordonat prin radio strângerea la maxim a formațiilor de patrule și apoi coborârea, prin străpungerea stratului de nori. Menținerea atât de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
est, valul de nori devenea din ce în ce mai compact. Nu mai aveam deloc spărturi prin care să pot vedea pământul. La ora precis calculată, am ordonat prin radio strângerea la maxim a formațiilor de patrule și apoi coborârea, prin străpungerea stratului de nori. Menținerea atât de strânsă a avioanelor în formație îmi permitea să văd în dreapta și în stânga mea și ușor în spate, până la al doilea avion, restul nori și destul de întunecat. Panta de coborâre o mențineam destul de dulce, iar motoarele reduse. Din
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
strângerea la maxim a formațiilor de patrule și apoi coborârea, prin străpungerea stratului de nori. Menținerea atât de strânsă a avioanelor în formație îmi permitea să văd în dreapta și în stânga mea și ușor în spate, până la al doilea avion, restul nori și destul de întunecat. Panta de coborâre o mențineam destul de dulce, iar motoarele reduse. Din acel moment și cu aceeași încredere, așteptam ca din clipă în clipă să apară pământul, valea, aerodromul. Ceea ce s-a și întâmplat cu o precizie ce
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Sergescu l-am mai văzut o dată, într-o sală de curs (sau de examen) la universitate, unde m-a mânat curiozitatea, la câteva zile după memorabila noastră întâlnire: era tot șleampăt, iar acum privirile și mintea lui păreau duse în nori. Poate ne-am mai fi întâlnit, dacă în toamnă cursurile Facultății de Științe nu s-ar fi deschis la Timișoara, în refugiu. Afară, în curtea Liceului „Gh. Barițiu“, unde se ținea bacalaureatul, mă aștepta deci, vizibil emoționat, mai ales după ce
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să le spăl și pe din afară. La un moment dat mă aflam în spatele casei, unde nu mă putea atinge privirea scrutătoare a Concettei. Dacă mă roteam cu spatele la casă, aveam în față pădurea, o pajiște. Dacă-mi înălțam privirea, vedeam norii... Și mă gândeam deseori că același soare strălucește și peste țara mea. Peste orașul meu. Soarele, stelele erau ace leași. Și acum am un semnal cu copiii. Le-am spus să pri vească steaua Alcor în fiecare seară. Pentru că e
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ale mele, să stau la o pen siune modestă pe malul unui lac, să am cu mine două cărți și ceva dulciuri. Îmi amintesc că pe la 16 ani ieșeam vara în grădină, stă team la umbra unui păr și priveam norii. Mirosea a fructe, a soare și a iarbă. Citeam Bacovia și Somerset Maugham. În cei 22 de ani de când muncesc am avut ocazia doar de vreo patru ori să mă odihnesc câteva zile. În concedii văruiam sau spălam covoare, prășeam
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
să mă odihnesc câteva zile. În concedii văruiam sau spălam covoare, prășeam în grădină sau puneam zarzava turi. Nu-mi pare rău, sunt o persoană care suferă dacă nu este utilă, atât c-am obosit. De când n-ai mai privit norii? Scrisoarea 146 Am descoperit de curând că Nino nu putea nutri afecțiune sau atașament. Ceea ce eu consideram că este grijă pentru persoana mea era de fapt pentru el însuși. Exemplu: dacă eu nu veneam la o anumită oră, se îngrijora
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ceea ce urmează să spun. Același om care primise în dar de la natură o prețioasă facilitate de exprimare părea lipsit de capacitatea de invenție prin faptul că se repeta atât de des. Dacă îi venea o idee sau găsea o expresie noro coa să, ea reapărea în conversația lui câteva săptămâni în șir, in diferent cu cine vorbea. Napoleon avea mai multă mobilitate a inteligenței decât adevărat spirit de invenție: în rest, nu se poate determina gradul de fecunditate pe care îl
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
acționeze asupra unuia așa cum ar fi putut s-o facă asupra altuia. Este adevărat că, o clipă după aceea, nu și mai amin tea de obiectul care îl preocupase în așa măsură, pentru care era gata să răvășească imperii. Vorbiseă Norul de furtună se risipise în ploaie. Dorea și uita ca un copil. Nimic mai ciudat și nimic mai adevărat! Pot fi întrebați oamenii care i-au fost în preajmă: vreau să spun cei făcuți să observe, și nu erau mulți
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pe șleau, cartea mai e construită și pe o neliniște profundă, din cauza căreia fiecare poem pare o luptă temerară și dârză cu balaurii. Poetul e la "biroul la care lucrează zi și noapte". Viața trupului, iubirile lui, plutesc ca un nor în jurul unui corp inert, priponit de cealaltă parte a hârtiei. Semnele așternute prin scris descriu progresul societăților omenești către acel maelstrom al sexului... (piatra...) precum și sentimentul că o rămâne trupul în urma vorbelor lui (subiectul este cel care...) "Înspăimântătoarea cutezanță a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu vrea cu niciun chip să fie cel care dă cu piatra ori face legea. Cititorul singur trebuie să decidă. Poetul nu poate dicta înțelesul, deși el e cel care îl sădește. Între sensul poemului și al lecturii plutește un nor de incertitudine. Ezitant și precaut, Alan Brownjohn are totuși ceva important de spus. Limpezimea lui ascunde un labirint de idei. Lectorul le descoperă tocmai când crede că s-a pierdut în incertitudini. El descoperă esența poeziei lui Brownjohn atunci când, în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
limbaj un cod. Nu vrea să ridice baricade între el și lector. Drept urmare, cuvintele sunt banale, propozițiile sunt monotone și corecte. Cineva cu o inimă "fără iubire" se trezește și aude un cocoș în depărtare, trage perdeaua și descoperă că norii sunt prea sus, hotărăște că, în mod ciudat, nu e nicio diferență între ce e viu și ce e fără de viață. Trăim un sentiment de gol. Apoi focul se stinge, umbrele încă dogoritoare se pierd, un oaspete se îndepărtează pe
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a iubirii și tandreții care e aura ființei. George Szirtes se străduiește să-și potolească dorul disperat refugiindu-se din armura rimei în tihna tonului conversațional dar acest dor de dincolo, dor de inexistență, îl acaparează. Tablou cu orhidee și Nori sunt poeme ale spațiului securizant. Spre deosebire de floarea vie, orhideea pictată e "la adăpost de ploaie și frig". Când " Norii pleacă din gară / Nespus de agale", în rime care fac lectorului poftă de cuvinte, Soarele îmi ia fața în mâini. Dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din armura rimei în tihna tonului conversațional dar acest dor de dincolo, dor de inexistență, îl acaparează. Tablou cu orhidee și Nori sunt poeme ale spațiului securizant. Spre deosebire de floarea vie, orhideea pictată e "la adăpost de ploaie și frig". Când " Norii pleacă din gară / Nespus de agale", în rime care fac lectorului poftă de cuvinte, Soarele îmi ia fața în mâini. Dar tandrețea florii pictate, a luminii calde, e trecătoare, prea plăpândă ca să dureze, aproape neadevărată în evanescența ei. Viața e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cuvinte, Soarele îmi ia fața în mâini. Dar tandrețea florii pictate, a luminii calde, e trecătoare, prea plăpândă ca să dureze, aproape neadevărată în evanescența ei. Viața e cu totul altceva decât "hârtia nereciclată" pe care poposește o floare neadevărată. Poemul Nori strecoară un foarte trecător "mai" în viața poetului scăldat o clipă de soare: forma exactă a chipului pe care îl pipăie câtă vreme mai e cald. Viața e caldă, poetul se lasă în pradă bucuriei tandre de a fi viu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vocii tale în robotul de la telefon mi-au dat lacrimile. Te-am sunat și eu să-mi auzi glasul tremurat, însă telefonul tău era ocupat. Și la urma urmei mai bine scriu pagina asta când s-au uscat lacrimile iar norul ca fumul din horn ce se pierde în cerul senin cerul nostru, pe care sunt nori dar n-are aface, urcă fumul din mine să știi că nu fumez în clipa asta știm amândoi ce e în spatele norilor cum știu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-mi auzi glasul tremurat, însă telefonul tău era ocupat. Și la urma urmei mai bine scriu pagina asta când s-au uscat lacrimile iar norul ca fumul din horn ce se pierde în cerul senin cerul nostru, pe care sunt nori dar n-are aface, urcă fumul din mine să știi că nu fumez în clipa asta știm amândoi ce e în spatele norilor cum știu că dincolo de vocalele tale ce de-a vocale în "dragul meu"! se află sufletul și răsuflarea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]