15,674 matches
-
modernă, o comentează inteligent, nuanțat, în formulă eseistică și cu o terminologie discret universitară. SCRIERI: Creație și atitudine, Chișinău, 1986; Căutări și realizări în poezia basarabeană contemporană, Iași, 1998; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări (în colaborare), Chișinău, 1998; Dinamica sacrului în poezia română din Basarabia postbelică, pref. Constantin Ciopraga, București, 2000. Repere bibliografice: Dan Mănucă, În consonanță cu normele literare românești actuale, „Limba română” (Chișinău), 1998, 3; Constantin Ciopraga, Prefață la Ana Bantoș, Dinamica sacrului în poezia română din Basarabia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285608_a_286937]
-
în colaborare), Chișinău, 1998; Dinamica sacrului în poezia română din Basarabia postbelică, pref. Constantin Ciopraga, București, 2000. Repere bibliografice: Dan Mănucă, În consonanță cu normele literare românești actuale, „Limba română” (Chișinău), 1998, 3; Constantin Ciopraga, Prefață la Ana Bantoș, Dinamica sacrului în poezia română din Basarabia postbelică, București, 2000. M.Dg.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285608_a_286937]
-
versiune restrânsă a celebrei cărți Genie du Paganisme, sub titlul Religie și antropologie (Editura ,,Jurnalul Literar", București, 1995). Un amplu și substanțial interviu despre temele favorite și ideile de bază ale lucrărilor sale a fost publicat în cartea Cristinei Gavriluță, Sacrul și californizarea culturii. Șapte eseuri despre religie și globalizare (Editura Paideia, București, 2008, pp. 163-183). Marc Auge a consacrat în antropologia socială și culturală concepte de referință, cum ar fi cele de non-loc, ideologic, ruină etc. Cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
prophete, Mali Kow, Banama. The Art of Existence in Mali etc.. Detalii despre filmele și cărțile lui Jean-Paul Colleyn, dar și despre maniera subtilă și fermecătoare prin care-și argumentează convingerile, găsim (și) în interviul publicat în cartea Cristinei Gavriluță, Sacrul și californizarea culturii. Șapte eseuri despre religie și globalizare (Editura Paideia, București, 2004, pp. 183-203). 2. Construcția socială a sensului în relația cu Celălalt Pariul acestei foarte concise dar importante cărți intitulată simplu - Antropologia - este anunțat de autorii ei chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
științei economice: ,,mijloace de producție", ,,profit", ,,raport cerere-ofertă", ,,vânzare-cumpărare", ,,credit", ,,salariu", ,,capital" etc. Perspectiva de înțelegere a practicilor economice de catre Marc Augé și Jean-Paul Colleyn este una mai rafinată și subtilă. Ea se revendică de la textele clasice de hermeneutică a sacrului, de antropologie și etnologie a religiilor. Conform acestora, faptul economic este, deopotrivă, și fapt social, spiritual, religios, juridic și politic. Trimiterile sunt la studiile clasice despre schimbul economic, combinate cu cercetările de teren despre dar, magie și sacrificiu semnate de
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
Augé, Jean-Paul Colleyn, Antropologia, traducere de Camelia Grădinaru, Editura Institutul European, Iași, 2013, p. 7. 2 Ibidem. 3 Ibidem. 4 Ibidem. 5 Ibidem, p. 49. 6 Cristina Gavriluță, ,,Lumea văzută prin ochii antropologului vizual. Interviu cu Jean-Paul Colleyn", în volumul Sacrul și californizarea culturii. Șapte interviuri despre religie și globalizare, Editura Paideia, București, 2008, p. 188. 7 Marc Augé, Jean-Pau Colleyn, op. cit., p. 50. 8 Ibidem. 9 Ibidem, p. 11. 10 Ibidem. 11 Ibidem, p. 18. 12 Pentru detalii asupra subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
Gavriluță, Antropologie socială și culturală, Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 210-216; 250-257. 13 Amănunte despre semnificațiile metafizice, juridice, politice, sociale și religioase ale darului se regăsesc și în volumul meu, Mentalități și ritualuri magico-religioase. Studii și eseuri de sociologie a sacrului, Cuvânt-înainte de Ștefan Afloroaei, Editura Polirom, Iași, 1997, pp. 111-143. 14 Marc Augé, Jean-Paul Colleyn, op. cit., p. 38. 15 Cristina Gavriluță, op. cit., p. 183. 16 Ibidem, p. 189. 17 Marc Augé, Jean-Paul Colleyn, op. cit., p. 41. NICU GAVRILUȚĂ Mit, magie
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
unui asemenea ceas? Iată că a sosit. S-ar părea că el a adus pînă și în văzduhul țării noastre o tăcere adîncă, deoarece un potir sfînt plin de sînge și lacrimi a fost înălțat spre binecuvîntare". Iorga evoca memoria sacră a martirilor și eroilor care au luptat și au căzut în timpul îndelungatei suferințe pentru sosirea ceasului libertății 43. Întrucît intervenția României a survenit relativ pe neașteptate, s-au înregistrat succese la început. Armata rusă acoperea teritoriul României de la est și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
necesar pentru o industrializare forțată și rapidă. Totuși, nu exista nici un plan sistematic pentru implementarea industrializării. Povara industrializării rapide a fost clar pusă în spinarea țărănimii 60. În aceste împrejurări, "sistemul liberal" nu considera Constituția și votul universal drept ceva sacru, ci mai curînd drept un obstacol care trebuie să fie învăluit și evitat. Constituția și votul universal vor deveni totuși în ultimă instanță un obstacol de netrecut. Principalul sprijin al "sistemului liberal" erau Coroana, birocrația și poliția (atît cea îmbrăcată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el neputînd fi legiferat. La sfîrșitul verii lui 1929, în timpul tulburărilor sîngeroase care au izbucnit la Ierusalim, Iorga a declarat că nimeni nu se putea aștepta la nimic de la palestinieni, care rămăseseră tot timpul barbari, dar că Ierusalimul era la fel de sacru pentru toate cele trei religii. Continua să pună la îndoială valoarea sionismului romantic, exprimîndu-și totodată profunda simpatie față de credința evreiască și față de tragedia evreilor și de cursul istoriei. Este clar că nu considera sionismul drept un produs al evoluției organice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
faptul că Iorga nu glumea. Îi simpatiza pe albanezi datorită originii lor trace (Iorga avea el însuși o oarecare ascendență albaneză trasabilă) și nutrea o simpatie și mai profundă pentru Albania, care lupta pentru afirmarea ei națională. Toate națiunile erau sacre pentru Iorga. Avea cunoștințe istorice imense, dar a ști nu înseamnă neapărat a prezice lucruri care urmează să se întîmple. Iar atunci cînd Italia a înghițit Albania, Iorga a fost foarte nefericit. Atunci cînd a scris Scurtă istorie a slavilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
scotea în evidență faptul că "sîntem o națiune mică" și s-a ridicat întru apărarea dreptului națiunilor mici la existență într-o epocă în care acest lucru devenea tot mai anacronic în Europa. "Nu națiuni mici", scria el, "ci națiuni sacre și civilizații originale!" "Pot oare națiunile și popoarele să fie distruse?" întreba el. "Națiunile sînt forme organice ale omenirii!" Imperialismul distruge națiunile mici. Iorga considera înființarea unui "Protectorat ceh" drept o ofensă, dar continua afirmînd că poți spori mărimea și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lungul celui mai frumos bulevard din lume, trecînd pe lîngă Flacăra veșnică de sub Arcul de Triumf. Ca majoritatea intelectualilor, Iorga a fost profund îndurerat. Își căuta cuvintele, dar acestea nu-i veneau cu ușurință. "Parisul a căzut... Parisul, un oraș sacru pentru toată omenirea... dar Parisul rămîne (profund gravat) în inimile noastre..."4 Două zile mai tîrziu, mareșalul Pétain a cerut armistițiu. Finalul tragic", scria Iorga. El afirma că "îi tremură mîinile" scriind aceste rînduri și că nu îndrăznește să-l
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vino), în greacă (woinos apoi oinos), în latină (vinum), în italiană și spaniolă (vino), în portugheză (vinho), în germană (wein), în engleză (wine) și bineînțeles în franceză (vin). De origine mitică (cap. I), de esență mistică (cap. II), de natură sacră (cap. III), cu mod de întrebuințare "festiv" (cap. IV) și de consum național (cap. V), vinul este evident o băutură civilizatoare. Spre deosebire de ceea ce susțin oenologii birocrați de la Bruxelles (cap. VI), vinul nu este numai "un produs obținut exclusiv prin fermentarea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
divină. Chiar dacă nu era vorba de vin, sucul de Sôma era prezent împreună cu zeul focului, Agni, la ritualul jertfei din India vedică. Pentru ca efectul magic al sacrificiului să aibă loc, preoții indieni (brahmanii) îl aruncau pe zeul Sôma în focul sacru. De la Sôma, alcoolul (cuvânt care provine din expresia arabă din secolul al X-lea al kohol, semnificând "cel mai fin") a fost asociat cu focul iar amestecul îmbătător perceput ca o licoare a nemuririi. Această noțiune se află la originea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din primele taine ale religiei celei noi. La fel cum Isis pleacă cu barca pe apele Nilului în căutarea rămășițelor soțului defunct, căutarea Graalului a reprezentat pentru Evul Mediu creștin chiar tipul itinerariului mistic. La origini, Graalul era un cazan sacru în care celții își preparau "leacurile universale" și unde regele decăzut se îmbăia în vin sau în bere. Apoi, la creștini, acesta devine un potir de aur care se spune că ar fi conținut vinul sacru de la Cina cea de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Graalul era un cazan sacru în care celții își preparau "leacurile universale" și unde regele decăzut se îmbăia în vin sau în bere. Apoi, la creștini, acesta devine un potir de aur care se spune că ar fi conținut vinul sacru de la Cina cea de Taină și în care Iosif din Arimateea, care L-a pus în mormânt pe Iisus Hristos, ar fi adunat sângele care curgea din coasta Mântuitorului împuns de sulița sutașului roman. În secolele al XII-lea și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ori, jefuită de protestanți în timpul Reformei, apoi de revoluționari sub regimul de Teroare, transformată în "universitate de vară" după expulzarea violentă a călugărilor în timpul celei de-a III-a Republici, mânăstirea Grande Chartreuse continuă, din fericire, să producă licoarea sa sacră. În secolul al V-lea, cel de-al 17-lea episcop de Reims, Sfântul Rémy, cumpără domeniul de la Sparnacus, cunoscut azi sub numele de Epernay, pentru a construi un lăcaș de rugăciune. Succesorul său, episcopul Nivard, nepotul "bunului rege Dagobert
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
i-au crescut și mai mult popularitatea. De asemenea, Vincențiu era însărcinat în timpul slujbei religioase să aducă vinul pentru împărtășanie, numele lui devenind astfel subiectul multor glume. Uneori, prenumele sfântului patron a fost descompus în mai multe combinații evocatoare de sacru ("vin sang" (fr.) vin sânge). Alteori, s-a vrut ca patronimul să fie sinonim al abundenței ("vin cent" (fr.) vin cent). Variațiile posibile din jurul cuvântului "vin" explică în mare parte prețuirea acordată sfântului Vincențiu de comunitatea viticolă. Totuși, nu asta
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și cei ai lui Noe au răspândit vița de vie din Attica până la Oceanul Atlantic. Din Europa caucaziană până în Uniunea europeană trecând prin Roma și Bruxelles, vinul, din punct de vedere istoric, este o băutură Europeană. De la est la vest, "fiul sacru al Soarelui", drag lui Baudelaire, luminează civilizația europeană. I. O băutură europeană O anchetă realizată în 1990 de către Societatea de Studii a Consumului, a Distribuției și a Publicității (SECODIP) împreună cu rețeaua Europanel și Direcția produselor agro-alimentare (DPA) a Centrului francez
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
luna septembrie poartă denumirea de răpciune, de la termenul latin rapire ce semnifică a smulge, cu referire la timpul culesului, al recoltatului. (n.trad.) 14 Ceres, Liber și Libera aveau un templu pe muntele Aventin aproape de Tibru (și în apropierea lemnului sacru al Stimulei, nimfă care trecea pentru a "agita" femeile), unde se desfășurau și Bacanalele. 15 Unii autori văd totuși originea istorică a navei emblematice în sigiliul folosit din secolul al XIII-lea de către "negustorii apei" din Paris, descendenți ai navigatorilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
credinței legionarului. Iubirea de Neam și de Hristos. Ea va călăuzi pururi pașii celor dornici să trăiască în spiritul Evangheliei și în Duhul lui Hristos, în drum spre marele triumf, ÎNVIEREA. Să slăvim și să valorificăm cu fapte mărețe acest sacru zăcământ! GROAPA COMUNĂ Fortul 13 Jilava Aprig călău, smintită arătare, Robit de rang și-al trupului desfrâu, Înscrie țării crima cea mai mare Curmând vieți curate, ca apa unui râu. Le-a frânt grumazul, pângărit-a trupul, De groaza pusă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ca talisman sfânta țărână a pământului strămoșesc, să scoatem din ea sângele viteaz și să-l turnăm în vinele noastre. (Cărticica Șefului de Cuib, punctul 83) Urmăriți permanent de crâncene prigoane, legionarii nu s-au mai putut bucura de această sacră solemnitate, depunerea legământului pe săcușorul cu țărână. Nici Frățiile de Cruce. Fratele de Cruce, după ce promova perioada de pregătire, depunea acest legământ aidoma primilor legionari, după care primea un număr de ordine și săcușorul cu țărână. Cu acest talisman la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
despre strigoi, Timișoara, 1998; Curs de folclor. Lecții despre calendar, Timișoara, 1998; Pentru o mitologie difuză, Timișoara, 2000; Folclorul. Ce facem cu el?, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: Györfy-Deák György, Adevărul despre Drăculea, „Limes” (Zalău), 1998, 4; Simona Constantinovici, Incursiuni în sacru și profan, O, 1998, 7; Ion Șeuleanu, „Șapte eseuri despre strigoi”, „Folclor literar”, 1998-1999, 338-341; Nicolae Constantinscu, Tineri etnologi, ALA, 1999, 466; Claudiu Gaiu, Un etnolog pe urmele lui Bram Stoker, „Zestrea” (Bistrița-Năsăud), 2000, 2; Nicolae Constantinescu, Vești din Vest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
României la Washington, unde s-a și stabilit definitiv. Debutează cu intervenții critice în „Steaua” (1962), iar în „Viața românească” publică proză începând din 1965. Povestirilor din prima lui carte, După-amiază neliniștită (1967), li se adaugă romanele Singuri (1968), Scarabeul sacru (1970) și Marile iubiri (1977), toate mult discutate de critică la data apariției. Opera și destinul scriitorului (1972), în care M. retipărește o parte din articolele și eseurile apărute în reviste, abordează literatura din unghiuri variate, istoria și filosofia culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]