18,686 matches
-
noaptea și-l găsesc în sufragerie. Stă pe Facebook. Se uită la poze. Atât. Nu dă like, nu comentează. Recunosc, am intrat pe pagina lui și am verificat. Adoarme pe canapea. Uneori mă simt de parcă nici n-aș exista. Măturica tace. Îmi închid laptopul, fără să fac zgomot. Perucă își mută privirea spre următoarea victimă. Sâni mari, privire languroasă. Și o aluniță mică pe obrazul stâng. Se foiește un pic în scaun. La mine e exact pe dos. Mă simt folosită
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
vânătăi. Mă dau cu el aici. Arată în jos, sub masă. Poate nu-l mai iubesc. Poate sunt eu defectă, sau așa. Îmi doresc o săptămână fără el. O săptămână de liniște. Atât. Să-mi pun gândurile în ordine. Aluniță tace. Lângă ea, o brunetă micuță tușește ca să prindă curaj. Poartă în păr o fundiță roz. Cam ca aia a lui Minnie Mouse. Restul vestimentației e ultra-corporate. Alaltăieri am ieșit cu un tip de la birou. M-a invitat la el acasă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
retras mâna, cu mii de precauții, și-am plecat în vârful picioarelor. Ieri, când ne am întâlnit la serviciu, m-am făcut că nu-l văd. După-masă am găsit un bilețel pe birou. Cică, scuze. Atâta scria-n bilețel. Fundiță tace și se uită la Perucă. Măturică și Aluniță își întorc și ele privirile spre Perucă. Perucă le privește. Mda. Aseară m-am dus acasă la ăsta care mă tot caută de vreo trei luni. Zic, hai să rup eu pisica
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nebună care-a pierdut trenu. Cred c-am dat jos un kil sau două. După aia s-a oprit. Gâfâia nasol. Cred că a avut orgasm, mie așa mi s-a părut. Aluniță, Fundiță și Măturică stau nemișcate. Perucă a tăcut. Se aude zgomotul brichetei mele. Clic. Apoi un norișor de fum iese din separeu. Femeile își întorc capul spre mine. N-au cum să mă vadă. Trag din țigară. Apare chelnerul, însoțit de un coleg care-l ajută să aducă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Se uită undeva, în gol. M-am gândit să vând toate astea și să mă-ntorc în țară. Să mi iau o căsuță undeva prin Maramureș și să rămân acolo, cu femeia mea. Poate că ar fi mai bine așa. Tace. Tac și eu. Poate că totuși o să reușesc să scriu măcar o povestire aici. Pâine și ruj Chelnerul mă știe ca pe-un cal breaz. Aproape în fiecare zi intru, mănânc o ciorbă în viteză și plec mai departe să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
uită undeva, în gol. M-am gândit să vând toate astea și să mă-ntorc în țară. Să mi iau o căsuță undeva prin Maramureș și să rămân acolo, cu femeia mea. Poate că ar fi mai bine așa. Tace. Tac și eu. Poate că totuși o să reușesc să scriu măcar o povestire aici. Pâine și ruj Chelnerul mă știe ca pe-un cal breaz. Aproape în fiecare zi intru, mănânc o ciorbă în viteză și plec mai departe să-mi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
În cafenea, o zăresc pe femeia cu zmeură. Stă pe un scaun și-și pilește o unghie. O privesc câteva secunde, apoi ies din aeroport și merg spre parcare. Noapte albă Omul din fotoliu a vorbit un timp. Apoi a tăcut. Acum mă privește atent. Îi spun multe lucruri, sar de la un subiect la altul, aparent fără legătură. Pe măsură ce vorbesc, înțeleg că de asta mă aflu aici. Ca să vorbesc. Așa că turui în continuare o vreme. Apoi fac o pauză lungă, iar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
În aceeași bancă. Colegii mei mă înțepaseră cu acul, îmi lipiseră gumă în păr, tot felul de chestii de-astea. Apăruseră alți profesori, unii insistaseră să fiu trezit cu forța. Nimeni n-a putut să mă miște. Am dormit adânc. Tac. Nu mai știu ce să spun. Mă uit spre omul din fotoliu. Omul face o pauză, apoi vorbește. Încearcă să găsească înțelesuri ascunse într-o poveste banală, cu un elev care a adormit în clasă, cu capul pe pupitru. Îl
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
care-i chestia. Am primit niște mailuri de la cititori. Majoritatea spun că nu le place cum scrii. Că nu scrii ca toți oamenii, înțelegi? Îi spun Ralucăi Hagiu că înțeleg. Cred că ea așteaptă să mai spun ceva, dar eu tac și aștept să spună ea ceva. Uite, am sub ochii mei un mail de la o femeie care spune așa. Omul ăsta se bagă singur în poveștile lui, într-una e nesimțit, într-alta e umil și caută de lucru, și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nu-s vorbele mele. Și eu sunt acuma într-o situație foarte aiurea. Sunt dispusă să prelungesc colaborarea noastră, dar trebuie să fii și tu mai flexibil. Adică să scrii mai pe înțelesul tuturor, înțelegi? Îi spun că înțeleg. Ea tace câteva secunde, vede că nu spun nimic, continuă. O altă problemă e că n-ai mai apărut nicăieri. Tu ce faci? Stai în casă toată ziua? Mi au zis mai mulți jurnaliști de la diverse emisiuni, de la ziare și-așa mai
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nu mai știe cine ești sau dacă ai făcut ceva valabil în viața asta. Poate ai tu o pasă mai proastă, ce știu eu?, poate ai probleme în viața personală, n-am idee, numai că trebuie să-ți revii. Da? Tac câteva secunde (mi am aprins o țigară), apoi îi spun Ralucăi Hagiu că sunt de acord cu tot ce-a spus. Apoi tac din nou. Vezi? Nu-mi place. Parcă ești într-o carapace, nu comunici cu mine. Spune-mi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
eu?, poate ai probleme în viața personală, n-am idee, numai că trebuie să-ți revii. Da? Tac câteva secunde (mi am aprins o țigară), apoi îi spun Ralucăi Hagiu că sunt de acord cu tot ce-a spus. Apoi tac din nou. Vezi? Nu-mi place. Parcă ești într-o carapace, nu comunici cu mine. Spune-mi, ce-i cu poveștile astea în care personajul principal ești chiar tu? Nu ți dai seama că bagi lumea în confuzie? Hai,explică
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Vezi? Nu-mi place. Parcă ești într-o carapace, nu comunici cu mine. Spune-mi, ce-i cu poveștile astea în care personajul principal ești chiar tu? Nu ți dai seama că bagi lumea în confuzie? Hai,explică-mi, aștept. Tac câteva secunde, apoi îi spun Ralucăi Hagiu că ceea ce fac eu în poveștile mele e doar o opțiune stilistică, un fel de autoironie. Îi explic că rolul meu, ca scriitor, e să inventez situații, unele chiar neverosimile, și să-l
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Cred că o să ies și eu din casă să-mi cumpăr o pâine. Litere După ce ai terminat de citit, ai pus cartea deoparte. Tot ce ai scris aici s-a întâmplat cu adevărat? ai spus. Da, am spus eu. Am tăcut un minut. Ai tăcut și tu. Te-ai uitat pe fereastră. M-am uitat și eu, ca să văd ce vezi tu. Pe cer era un nor în formă de biscuit. Dar am inventat mai mult de jumătate, am spus eu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și eu din casă să-mi cumpăr o pâine. Litere După ce ai terminat de citit, ai pus cartea deoparte. Tot ce ai scris aici s-a întâmplat cu adevărat? ai spus. Da, am spus eu. Am tăcut un minut. Ai tăcut și tu. Te-ai uitat pe fereastră. M-am uitat și eu, ca să văd ce vezi tu. Pe cer era un nor în formă de biscuit. Dar am inventat mai mult de jumătate, am spus eu, într-un târziu. Tu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
tu. Te-ai uitat pe fereastră. M-am uitat și eu, ca să văd ce vezi tu. Pe cer era un nor în formă de biscuit. Dar am inventat mai mult de jumătate, am spus eu, într-un târziu. Tu ai tăcut și te-ai uitat la nor. Biscuitul s a transformat într-o ceașcă de cafea, cu farfurioară și linguriță. De fapt, doar pe vreo două sau trei pagini apar întâmplări pe care le-am trăit, am spus eu fără să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
strigat și eu. Nu-ți fie teamă, el e de vină! În somn l-am auzit cum ne drăcuia. Podul nu s-a dărâmat, e o minciună de-a lui să ne țină aici, să-și bată joc de noi. Taci, făcu tata... Și așa, zici că podul de lemn s-a dus la vale. Să mergem să vedem, împreună, nu-i departe. Eu am văzut și de mers nu merg. De ce? se repezi tata. Am alte treburi. Ce treburi, moșule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
înclinat peste apele furibunde, gata gata să se prăbușească în râu. Un pilon căzu de îndată ce el păși pe pod, zgomotul rămase fără ecou. O tăcere apăsătoare îi cuprinse pe toți. Moșul zise: Acum nu știu ce se va întâmpla. Nu garantez nimic. Taci, spurcăciune! Din cauza ta am rămas fără cal, fără căruță, fără lemne... Uite că a trecut! se mânie moșul, neatent la ce spuneam. Dacă mă asculta, dacă-mi dădea și mie ceva, nu aveați atâtea necazuri. Tata, ajuns lângă mine, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ziarul. Eu credeam că nu mă vede. Până auzeam: Blegule, ești un bleg! Într-o zi m-am apropiat mult de el, fără să aud nimic. Se afla în același loc. M-am ridicat în picioare să mă vadă. Bunicul tăcea, se prefăcea că nu mă vede. Am înaintat, după ce m-am convins că am pe unde să fug poarta era deschisă. În câteva clipe o tuleam afară, în stradă. El și-a ridicat privirea. Atunci a apărut bunica: Nerușinatule, îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de care erau în stare. Ești un om de nimic, adăugă bunicul. Tata mergea cu capul în pământ și cu parul întins spre ei. Noi plecăm de aici când vrem, spuse cu tărie unchiul meu. Casele astea sunt ale mele. Taci, zise bunicul. Tata înainta încet, nehotărât, trecu de ei, aruncă cu năduf parul la picioarele lor și intră în casă... Toate astea mi le-am amintit zilele trecute, când tata mi-a spus: Astă-noapte l-am visat pe bunicul (eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
serviciu. Simțeai în tot corpul bucuria vieții. Atingeai trotuarul și pe alocuri pluteai. Erai vesel, expansiv, alunecos ca un vultur în urmărirea prăzii sale. Dorința de a face lucruri bune pentru semenii tăi atinsese cotele cele mai înalte. Claxoanele mașinilor tăceau, încât îți era teamă să nu te pierzi cu firea, să uiți ce ai de făcut se întâmplă uneori. Te gândeai că odată ajuns acolo greutatea ta se va micșora, vei pluti din nou fără rost, vei atinge cu moalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ea, dar nu îndrăznea să se apropie, îi era teamă să o atingă. Cât timp am stat acolo, continua el, am avut impresia că sunt altcineva. De atunci locul acela mă atrage. Teodora făcu un gest discret cu mâna să tacă, de parcă dorea să înregistreze și să mediteze câteva clipe asupra a ceea ce-i povestise. Ea bâigui ceva nedeslușit din care Matei auzi doar: Da, văd și aud mai bine acum. El înclina să creadă că se simte bine, îi făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Știam și cele mai mici amănunte, participasem la luptă, în somn și tânărul râse copios. Cei doi trecură repede de alee printre frunze galbene și copaci ruginii, prin iarba încă verde din parcul Grădinii botanice. Teodora și Matei se ridicară tăcuți de pe bancă și porniră cu pași hotărâți în direcția opusă. Matei se gândise de multe ori la întâmplarea ciudată din Grădina botanică. Nu auzise și nu trăise niciodată o poveste care să-l pătrundă atât de mult, cu toate că Teodora fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
unchiul în picioare, dar căzu la loc. Taică-tu a fost un bandit, un hoț, iar maică-ta o bețivă crăcănată, de asta mă leg. La voi nu lipsea țuica de pe masă. Ea te-a învățat să bei, ea, crăcănata! Taci, măgărițo, taci! striga scos din sărite unchiul. De ce te legi de neamurile mele? De ce o faci pe mama crăcănată? Era o crăcănată și o bețivă, de asta! Ești exact ca "mămuca"! Sunteți niște hoți și bețivi. Ce ai cu ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
picioare, dar căzu la loc. Taică-tu a fost un bandit, un hoț, iar maică-ta o bețivă crăcănată, de asta mă leg. La voi nu lipsea țuica de pe masă. Ea te-a învățat să bei, ea, crăcănata! Taci, măgărițo, taci! striga scos din sărite unchiul. De ce te legi de neamurile mele? De ce o faci pe mama crăcănată? Era o crăcănată și o bețivă, de asta! Ești exact ca "mămuca"! Sunteți niște hoți și bețivi. Ce ai cu ei? Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]