16,454 matches
-
Dar mă împac cu jocul de-a visarea. O, ce înalt și ce adânc e visul, Dar cât de neatins și iluzoriu! Când oamenii se-apropie de mine, Îi suspectez și mă separ de ei. Nimic mai trist decât un zâmbet care Repovestește o-ntâmplare tristă. Mă simt un cuib uitat de rândunele Sub streașină de casă părăsită. În atâtea nopți am tot cercetat cerul, Dar nu am descoperit încă propria stea. Văzând că nicăieri nu sunt, Am încetat să mă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
sarea, zburda tot timpul. Îl necăjea pe frățiorul lui, se lega de toate animăluțele din poiana. Din această cauză, Țepeluș nu prea avea prieteni de joacă. Cand il vedea pe Vulpișor, un pui de vulpe cu blană roșcata, mereu cu zâmbetul pe buze și gata de joacă, sau pe Rița-Veverița cea veselă și săltăreața, jucându-se împreună, sarea la ei, îi ciupea, îi înțepă cu țepii lui ascuțiți, ba îi și scuipa, le punea piedică și apoi se distra de năzdrăvănia
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mușuroiul furnicii. După ce furnică îi mulțumi pentru ajutor, se despărțiră și Țepeluș se întoarse acasă. Toată noaptea i-a visat pe Melcul-Codobelcul și pe Furnica-Hărnicuța. A doua zi, Țepeluș, țopăind prin luminiș, se apropie de Vulpișor, îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare și îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!” Vulpișor se uită la el, parcă surprins, dar îi zâmbi și el și-l întreba ce mai face, apoi avură o convorbire plăcută despre vara
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
lucrări de pictură naivă, deși în paralel lucram și în vechea manieră, derutând sau poate chiar bucurând pe unii, care-și doreau în sinea lor să scape de un potențial concurent sau s-o dau în bară cu pictura naivă. Zâmbetele ironice ale colegilor de atelier nu m-au descurajat, am continuat să muncesc paralel la tablourile mele. Pe măsură ce lucrările căpătau contur și finalitate, Doru Bucur a realizat în sinea lui și chiar și-a călcat pe mândrie apreciind calitatea lucrărilor
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Următoarea săptămână eram din nou cu tablourile sub braț îndreptându-mă spre centru, pentru a mă reîntâlni cu colegii. Acum e altceva, sunt bune, e posibil să iei și premiu”, mi-a spus Bălăceanu zâmbind. Nu eram prea lămurit în privința zâmbetului, dar mi-am zis că mă voi lămuri mai târziu. Am plecat spre casă bucuros. Pășind agale spre casă cu tablourile sub braț îmi treceau prin minte diferite lucruri referitoare la expoziția care urma să aibă loc la Timișoara. Mi-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
debutez ca sculptor, soarta îmi demonstra că succesul meu e din altă direcție, unde aveam doar patru tablouri realizate. Din acel moment începusem să iau culorile și pensulele în serios. Mi-am amintit de vorba lui Bălăceanu și de acel zâmbet al său. O fi fost pocit la gură? Îmi spusese cu aproape două luni înainte că ar fi posibil să iau premiu. De unde știa? Cred că o foarte mare importanță o are meseria pe care o practică, fiind profesor doctor
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a apărut și pictorul Gustav Hlinka, gâfâind și puțin mirat; deși mă așteptase în gară, nu ne văzusem unul cu celălalt. Credea că nu am ajuns și nu știa nimic de mine. Când m-a observat pe holul instituției, un zâmbet i-a schimbat radical expresia feței, urându-mi un călduros bun venit. Din câteva cuvinte schimbate între noi aflasem și de ceilalți membri ce aveau să participe în tabără. Nu a trecut prea mult timp și au început să apară
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mâncasem la expresul cu autoservire din Gara de Nord în București, dar de atunci trecuse ceva timp. Așteptam cu nerăbdare să plecăm, dar șoferul intrase într-un birou și nu mai ieșea, lăsându-se astfel așteptat. Într-un sfârșit apare cu un zâmbet pe buze, salutându-ne respectos pe toți cei prezenți în mașină. Pornim, imediat se formează un curent nesănătos dar binevenit creând astfel o atmosferă mai suportabilă. Din față, de lângă șofer se auzi domnul Vintilă care ne anunță că vom face
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
parter era barul, mesele erau deja aranjate, lipite cap la cap, acoperite cu fețe de masă alb cu roșu. Totul era aranjat cu grijă și bun gust, creând o atmosferă primitoare. De după tejgheaua barului, o femeie bine clădită cu un zâmbet pe colțul gurii, ne privea pe rând urându-ne un călduros ,,bun venit”. Cabana avea două etaje și spre surprinderea noastră eram singurii ei musafiri. Fiecare am putut opta pentru ce etaj sau cameră am dorit. La propunerea pictorului ce
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
se servise într-o liniște deplină, fiecare arunca priviri de jur împrejur încercând să deslușească misterul ce apăruse din senin în tabără în legătură cu cele două tuburi de culori. Fiind vineri seară, după strângerea tacâmurilor, Bobiță, cu firea lui veselă și zâmbetul specific unui om care niciodată nu pune nimic la inimă, mai ales fleacuri, privindu-ne pe rând ne-a invitat la o nouă partidă de remy, pe noi, cei cu care își petrecea serile. În aceste seri ne-am apropiat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
titrați" dintre practicienii interniști din țară. Împreună cu unii dintre aceștia, care i-au fost profesori, a colaborat la edificarea unor clinici de "medicală" în condițiile extrem de dificile din anii de după război. Cu siguranță, acest om prietenos, amabil, cald, totdeauna cu zâmbetul pe buze a fost un "om de echipă", calitate esențială pentru un clinician. A fost și foarte "productiv" pe plan științific. L-au ajutat în această activitate extraordinara sa memorie, erudiția și o profundă și, aș spune, înțeleaptă cultură medicală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
au împlinit, în 1995, o sută de ani, aniversare literară care a trecut, pe nedrept, de prea puțini observată. L-am întâlnit odată în Piața Romană, abătut, frământat de ceva care a făcut să nu i se ivească pe chip zâmbetul cu care mă întâmpina de fiecare dată când ne vedeam. Nu prea sunteți în apele dumneavoastră, i-am zis, și n-a negat. M-a luat de braț și, după câțiva pași făcuți împreună, mi-a spus: — Știai că dintre
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
place să citesc, că dacă am o pasiune este cititul, însă, din obligație redacțională, trebuie din când în când să fac prezentări de cărți, nu neapărat critice... „Așa mai merge“, mi-a oprit Arghezi chinuita perorație,schițând parcă și un zâmbet, după care m-a lăsat în plata Domnului, nemaiîntrebându-mă nimic. Fapt este că în acea împrejurare, luat repede și țintuit de privirea ironică a poetului, m-am lepădat, nu ca Petru, de trei ori, ci numai o dată, de profesiunea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
stăpân pe sine. Ea, Tolla, îl ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene"). Sau, luând la întâmplare orice altă secvență ("Să presupunem că este duminică superbă la Berlin. Cu gândul la scrisoarea primită din partea domnului Maiorescu, poetul zâmbește vag /un zâmbet din acelea, zâmbetul lui, un zâmbet abia schițat, în colțul gurii/. Se îmbată de miresmele tari ale noii primăveri înspre care își deschide larg porțile inimii..." ș.a.m.d.), romanul se compune încet și temeinic într-un proiect de monumentalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ea, Tolla, îl ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene"). Sau, luând la întâmplare orice altă secvență ("Să presupunem că este duminică superbă la Berlin. Cu gândul la scrisoarea primită din partea domnului Maiorescu, poetul zâmbește vag /un zâmbet din acelea, zâmbetul lui, un zâmbet abia schițat, în colțul gurii/. Se îmbată de miresmele tari ale noii primăveri înspre care își deschide larg porțile inimii..." ș.a.m.d.), romanul se compune încet și temeinic într-un proiect de monumentalitate, în care ființa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene"). Sau, luând la întâmplare orice altă secvență ("Să presupunem că este duminică superbă la Berlin. Cu gândul la scrisoarea primită din partea domnului Maiorescu, poetul zâmbește vag /un zâmbet din acelea, zâmbetul lui, un zâmbet abia schițat, în colțul gurii/. Se îmbată de miresmele tari ale noii primăveri înspre care își deschide larg porțile inimii..." ș.a.m.d.), romanul se compune încet și temeinic într-un proiect de monumentalitate, în care ființa vie a eminescului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ei bine, acelor copii care nu au nicio nevoie și au totul de-a gata, le este foarte greu să sufere și să suporte efortul din teren, umilința înfrângerii. Pentru ei, o înfrângere nici nu contează, ei pleacă acasă cu zâmbetul pe buze, fiindcă știu că tata și mama le dau absolut tot ce-și doresc. Înainte, aveau un scop, munceau pe rupte ca să promoveze ca jucători, să poată săși câștige niște bani din meseria de jucător de fotbal, pentru a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
care toată lumea se ocupă. Așa pățisem și eu. Totuși, ca să nu exagerez, trebuie să mărturisesc că aceste neghibăcii 169, cu toată partea lor ridiculă, nu erau de natură să ruineze un om în opinia celorlalți. Am fost plătit cu câteva zâmbete și căutături ironice și cu câteva țipete de cucoane care se speriase, să nu fi fost stropite și ele, în care caz dezastrul ar fi luat proporții mari. Dealtfel, mi-am recâștigat iute cumpătul în față mai ales a doamnei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și îmi dau conștiința că nicăiurea nu voi fi mai bine ca aici ep acest pământ, muncit și aparat de bravii noștri premergători. O! Parcă văd pe multe fețe de-ale tinerilor noștri din școala așa-numită modernă furișându-și zâmbete de compătimire pentru omul care își mărturisește pacatul de a preferi țara sa oricărei alte țări. Acelor întocmitori de sisteme, regeneratori ai omenirei, voi zice că în zadar caută ei să smulgă din inima omului cea mai firească simțire suptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de acasă, ca să pot colinda lumea, ca să pot savura libertatea, cunoașterea, lumina și toate binefacerile civilizației moderne. Cât am fost privit ca un turist, toți mi-au zâmbit prietenos. Când au aflat însă că vreau să mă stabileasc alături de ei, zâmbetele au disparut, cuvintele au devenit reci și dușmănoase. M-am lovit brusc de zidul rece al nepăsării, neîncrederii, inacceptanței, al invidiei, uneori al dușmăniei, al disprețului, al umilinței. Mi s-a spus adesea că „cel mai prost de la noi e
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ceva în schimb, o explozie de bunătate are loc în inima ta. Vezi în jurul tău lucruri minunate pe lângă care adesea ai trecut fără să le observi, frumusețea și parfumul florilor, măreția cerului, cântecul păsărelelor, privirea senină a copiilor, răsăritul soarelui, zâmbetul celor din jurul tău, căldura familiei, bucuria trăirii prezentului. Frumusețea ca și urâțenia chipului omului de lângă noi se topesc cu timpul în obișnuință, rămâne frumusețea sufletului, a inimii, frumusețea zilelor și a anilor petrecuți împreună, uneori cu bucurii, alteori cu necazuri
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
le adunăm, să le punem la loc. Ajunși acasă, naivitatea infantilă a fratelui meu alimentată de micile mele stratageme de conservare a spațiului individual de joacă și-a intereselor personale, cât puteau fi ele de personale, la vârsta aceea, trezeau zâmbete pe chipul părinților: Of, ce-am obosit cu atâtea mere ! Sunt toate, n-am scăpat niciunul, acum poți lua tu cartea. Sunt tare obosit ! De fapt pe frate-meu îl obosise vicleșugul și urzeala acelei minciuni nevinovate ce urma să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului pe nuci. Zâmbetul acela cald și mieros ce ni-l înfățișa și acum îmi unge inima ofilită de trecerea anilor... Casa nu era decât la 200 de metri depărtare de biserică, fiind poziționată în așa-zisul centru al satului. Cum eram cât o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-i lungă, viața-i scurtă!“ etc. - climat În care orice zel de impulsie nouă la treabă este suspectat și denunțat. Mi-am Însușit apoi de la doctorul G. Robin acea calitate socială de bune raporturi cu lumea, acea amabilă atenție, acel zâmbet condescendent față de cei cărora le oferi sau le ceri serviciile. Fiindcă toată lumea era pe acea vreme cuviincioasă și amabilă - vă mirați, nu este așa?... A intrat odată În biroul meu de la laborator Alexandru Marghiloman, bolnav, Încă de pe atunci, de rinichi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Voiculescu după război, scă zut și Împuținat În hainele lui civile, de cit, și În bocancii chi nuiți pe picioarele lui noduroase. Părea un rătăcit În lumea noastră huzurită, dar i-am ieșit totuși Înainte cu un salut și un zâmbet de introducere, cercând, fără succes, În preajma lui, acel schimb sau mutații de valori de la om la om salutare, când și când, caracterelor noastre moleșite și depravate de civilizație; sau cutezând a-mi trece mâna, cu afecția mea cea mai fricoasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]