159,180 matches
-
inversă, conform definiției enunțată re revoluționarii americani Patrick Henry, Benjamin Franklin și George Washington în 1775 la Philadelphia : "Dreptul pământean este demnitatea dată oricărui bărbat care trăiește, muncește și plătește taxe în coloniile noastre, de a fi acceptat ca un cetățean de plin drept, având dreptul de a își exprima părerea și de a participa la toate deciziile ce-l privesc, oricare ar fi originile, credința sau avuția sa" (de notat totuși că această declarație excludea femeile, săracii care nu plăteau
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
strămoșesc, cetățenia se definește în principal prin apartenența la grupul etnic în jurul căruia s-a constituit statul respectiv. Astfel, în România, constituită în jurul neamului românesc, definit, în secolul XIX, prin vorbirea limbii române și prin religia creștină ortodoxă, puteau fi cetățeni, până în 1923, doar persoanele răspunzând acestor criterii. Ulterior, în România Mare care cuprindea și alte grupuri etnice sau religioase, s-a introdus o doză, variabilă cu timpul, de drept pământean, care a lărgit definiția națiunii și, prin urmare, acordarea cetățeniei
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
din ele. Există multe alte țări cu legi asemănătoare, incluzând Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Slovenia și Croația . De asemenea, constituția Liberiană (în prezent în curs de rescriere) permite doar urmașilor negrilor (neținând cont de etnie, cultură sau naționalitate) să devină cetățeni. În România, foștii cetățeni români expatriați care și-au pierdut cetățenia, sau au renunțat la ea înainte de 22 decembrie 1989, precum și copiii și nepoții lor, pot cere cetățenia română prezentând o cerere bazată pe documente. Cetățenii moldoveni sau ucraineni care
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
alte țări cu legi asemănătoare, incluzând Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Slovenia și Croația . De asemenea, constituția Liberiană (în prezent în curs de rescriere) permite doar urmașilor negrilor (neținând cont de etnie, cultură sau naționalitate) să devină cetățeni. În România, foștii cetățeni români expatriați care și-au pierdut cetățenia, sau au renunțat la ea înainte de 22 decembrie 1989, precum și copiii și nepoții lor, pot cere cetățenia română prezentând o cerere bazată pe documente. Cetățenii moldoveni sau ucraineni care posedă limba română și
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
sau naționalitate) să devină cetățeni. În România, foștii cetățeni români expatriați care și-au pierdut cetățenia, sau au renunțat la ea înainte de 22 decembrie 1989, precum și copiii și nepoții lor, pot cere cetățenia română prezentând o cerere bazată pe documente. Cetățenii moldoveni sau ucraineni care posedă limba română și care pot dovedi ca au fost, ei, părinții lor sau bunicii lor, cetățeni ai României înainte de 28 iunie 1940, pot de asemenea să ceară cetățenia română prezentând o cerere bazată pe documente
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
înainte de 22 decembrie 1989, precum și copiii și nepoții lor, pot cere cetățenia română prezentând o cerere bazată pe documente. Cetățenii moldoveni sau ucraineni care posedă limba română și care pot dovedi ca au fost, ei, părinții lor sau bunicii lor, cetățeni ai României înainte de 28 iunie 1940, pot de asemenea să ceară cetățenia română prezentând o cerere bazată pe documente. În cazul acestora din urmă, numărul cererilor condiționează o așteptare de mai mulți ani. Cercetătorii din științele umane nu confundă Dreptul
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
națiune politică, ci sunt definite prin o istorie comună sau o apartenență geografică anume. Astfel, deosebind Dreptul strămoșesc de Dreptul pământean, cercetătorii din științele umane pot spune că există aproximativ 23 milioane de românofoni (vorbitori ai limbii române, nu toți cetățeni români) și 22,5 milioane de români (cetățeni ai României, nu toți românofoni), iar când vorbesc de Ardeleni, Moldoveni sau Munteni, sau de Daco-Români, se referă la o apartenență geografică și istorică comună. Amestecând intențional Dreptul strămoșesc cu Dreptul pământean
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
comună sau o apartenență geografică anume. Astfel, deosebind Dreptul strămoșesc de Dreptul pământean, cercetătorii din științele umane pot spune că există aproximativ 23 milioane de românofoni (vorbitori ai limbii române, nu toți cetățeni români) și 22,5 milioane de români (cetățeni ai României, nu toți românofoni), iar când vorbesc de Ardeleni, Moldoveni sau Munteni, sau de Daco-Români, se referă la o apartenență geografică și istorică comună. Amestecând intențional Dreptul strămoșesc cu Dreptul pământean, regimul comunist a legat (dar nu peste tot
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
de sușa care consideră că ea aduce apă la moară „islamofobiei” și a celor ce se opun multiculturalismului. La aceste argumente Hirsi Ali replică amintind faptul că în prezent legile țărilor de religie creștină sunt cu totul laice, nu aplică cetățenilor lor legi religioase anacronice și nu permit discriminări ale sexelor, spre deosebire de o mare parte din statele musulmane. În 2005 este nominalizată de către săptămânalul Time ca fiind una din primele o sută de persoane influente ale lumii A primit numeroase premii
Ayaan Hirsi Ali () [Corola-website/Science/318517_a_319846]
-
și în lume, bazele democrației moderne. Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind drepturile a trei categorii de persoane: „"drepturile oamenilor"” (francezi, străini sau inamici) - articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 și 10, „"drepturi ale cetățenilor"” (cetățeni francezi), care reamintesc și întăresc libertățile civile - articolele 6 și 14 și „"drepturi ale societății"” (națiunea franceză), care sunt componente constituționale - articolele 13, 15 și 16. În 1789, "Adunarea Stărilor Generale" din Franța, reunită la Versailles și constituită în
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
în lume, bazele democrației moderne. Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind drepturile a trei categorii de persoane: „"drepturile oamenilor"” (francezi, străini sau inamici) - articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 și 10, „"drepturi ale cetățenilor"” (cetățeni francezi), care reamintesc și întăresc libertățile civile - articolele 6 și 14 și „"drepturi ale societății"” (națiunea franceză), care sunt componente constituționale - articolele 13, 15 și 16. În 1789, "Adunarea Stărilor Generale" din Franța, reunită la Versailles și constituită în "Adunare
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
să elaboreze o declarație de principii fundamentale care să stea la baza unei noi constituții. Decretele emise de adunare la 4 și 11 august 1789 privind eliminarea drepturilor feudale, se regăsesc dealtfel în primul articol al Declarației drepturilor omului și cetățeanului. Discuțiile privind declarația au avut ca punct de pornire un proiect compus din 24 de articole, propus de către „biroul al șaselea” al Adunării, birou condus de către Jérôme Champion de Cicé. Acest proiect a fost simțitor modificat în cursul dezbaterilor în
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
cererea expresă a Adunării Naționale, care a folosit și presiunea vindicativă a mulțimii venite din Paris (mulțime care de fapt venise pentru alte revendicări, de natură economică). În final, regele a promulgat la 3 noiembrie 1789 Declarația drepturilor omului și cetățeanului, care includea cele 17 articole ale sale, urmate de cele 19 articole ale constituției din 1789 și o serie de decrete ale Adunării Naționale (începând cu cel din 4 august 1789, care „a distrus complet sistemul feudal” și cel din
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
cu cel din 4 august 1789, care „a distrus complet sistemul feudal” și cel din 3 noiembrie 1789, care a decretat că „toate parlamentele regatului vor continua să rămână în vacanță”, de fapt ultimul decret regal). Declarația drepturilor omului și cetățeanului a rămas ca preambul și al constituției din 1791. „Reprezentanții poporului francez, constituiți în Adunarea Națională, considerând că ignorarea, uitarea sau disprețuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirilor populare și ale corupției guvernelor, au decis să expună, într-o
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
la toți membrii corpului social, să le amintească fără încetare drepturile și îndatoririle lor; astfel încât actele puterii legislative și cele ale puterii executive, putând fi oricând comparate cu scopul oricărei instituții politice, să fie prin urmare mai respectate; astfel încât cererile cetățenilor, fondate de acum înainte pe principii simple și incontestabile, să se fondeze pe respectarea Constituției și a fericirii tuturor.În consecință, Adunarea Națională recunoaște și declară, în prezența și sub auspiciile Ființei Supreme, drepturile următoare ale omului și cetățeanului.” „Oamenii
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
cererile cetățenilor, fondate de acum înainte pe principii simple și incontestabile, să se fondeze pe respectarea Constituției și a fericirii tuturor.În consecință, Adunarea Națională recunoaște și declară, în prezența și sub auspiciile Ființei Supreme, drepturile următoare ale omului și cetățeanului.” „Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitate publică.” „Scopul fiecărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și inalienabile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, dreptul la siguranță
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
poate interzice numai acțiunile dăunătoare pentru societate. Orice lucru care nu este interzis prin lege nu poate fi împiedicat și nimeni nu poate fi obligat să facă ceva ce nu este prevăzut.” „Legea este o expresie a voinței generale. Toți cetățenii au dreptul de a participa personal sau prin reprezentanții lor la formarea sa. Aceasta trebuie să fie aceeași pentru toată lumea, indiferent dacă protejează sau pedepsește. Toți cetățenii, fiind egali în ochii legii, sunt la fel de eligibili pentru toate demnitățile, locurile și
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
ceva ce nu este prevăzut.” „Legea este o expresie a voinței generale. Toți cetățenii au dreptul de a participa personal sau prin reprezentanții lor la formarea sa. Aceasta trebuie să fie aceeași pentru toată lumea, indiferent dacă protejează sau pedepsește. Toți cetățenii, fiind egali în ochii legii, sunt la fel de eligibili pentru toate demnitățile, locurile și angajările publice, în funcție de capacitatea lor și fără a face altă distincție decât cea privitoare la virtuțile și talentele lor.” „Nici un om nu poate fi acuzat, arestat, nici
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
și talentele lor.” „Nici un om nu poate fi acuzat, arestat, nici deținut decât în cazurile stabilite prin lege și după formele prescrise de aceasta. Cei care solicită, dau, execută sau fac să se execute ordine arbitrare trebuie pedepsiți; dar orice cetățean somat sau arestat în virtutea legii trebuie să se supună imediat; dacă opune rezistență, el se face vinovat.” „Legea nu trebuie să stabilească decât pedepse strict și evident necesare și nimeni nu poate fi pedepsit decât în virtutea unei legi stabilite și
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile sale, fie ele chiar religioase, dacă manifestarea lor nu tulbură ordinea publică stabilită prin lege.” „Comunicarea liberă a gândurilor și opiniilor este unul din drepturile cele mai de preț ale omului; orice cetățean poate deci să vorbească, să scrie și să tipărească liber, în afara cazurilor prevăzute prin lege, în care va trebui să răspundă de folosirea abuzivă a acestei libertăți.” „Garantarea drepturilor omului și ale cetățeanului necesită o forță publică: această forță este
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
cele mai de preț ale omului; orice cetățean poate deci să vorbească, să scrie și să tipărească liber, în afara cazurilor prevăzute prin lege, în care va trebui să răspundă de folosirea abuzivă a acestei libertăți.” „Garantarea drepturilor omului și ale cetățeanului necesită o forță publică: această forță este instituită în avantajul tuturor și nu în folosul personal al acelora cărora le este încredințată.” „Pentru întreținerea forței publice și pentru cheltuielile administrative, o contribuție comună este indispensabilă. Aceasta trebuie să fie distribuită
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
publică: această forță este instituită în avantajul tuturor și nu în folosul personal al acelora cărora le este încredințată.” „Pentru întreținerea forței publice și pentru cheltuielile administrative, o contribuție comună este indispensabilă. Aceasta trebuie să fie distribuită egal între toți cetățenii, în raport cu posibilitățile lor". „Cetățenii au dreptul să constate ei înșiși sau prin reprezentanții lor necesitatea contribuției publice și s-o accepte în mod liber, să urmărească destinația care i se dă, să-i determine cuantumul, bazele, perceperea și durata.” „Societatea
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
instituită în avantajul tuturor și nu în folosul personal al acelora cărora le este încredințată.” „Pentru întreținerea forței publice și pentru cheltuielile administrative, o contribuție comună este indispensabilă. Aceasta trebuie să fie distribuită egal între toți cetățenii, în raport cu posibilitățile lor". „Cetățenii au dreptul să constate ei înșiși sau prin reprezentanții lor necesitatea contribuției publice și s-o accepte în mod liber, să urmărească destinația care i se dă, să-i determine cuantumul, bazele, perceperea și durata.” „Societatea are dreptul să ceară
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
Proprietatea fiind un drept inviolabil și sacru, nimeni nu poate fi privat de ea, cu excepția cazurilor în care necesitatea publică, legal constatată, pretinde în mod evident acest lucru, și cu condiția unei juste despăgubiri prealabile.” Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din 1789 a inspirat, în secolul al XIX-lea, un mare număr de texte similare în diferite țări din Europa și America Latină. Tradiția revoluționară franceză este, de asemenea, prezentă în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, semnată la Roma la 4
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
decorațiilor pentru fiecare grad și clasă. Art. 9. - (1) Ordinul Virtutea Militară cu însemn de pace este limitat la maximum 7.000 de membri, cu însemne diferite pentru militari și civili. (2) Ordinul Virtutea Militară cu însemn de pace, conferit cetățenilor străini, nu intră în numărul prevăzut la alin. (1). (3) Ordinul Virtutea Militară cu însemn de război se poate conferi nelimitat. Art. 10. - Unitățile militare decorate cu Ordinul Virtutea Militară cu însemn de pace nu intră în numărul prevăzut la
Ordinul „Virtutea Militară” () [Corola-website/Science/318585_a_319914]