159,175 matches
-
independența Suediei (1523) după o perioadă de uniune cu celelalte țări scandinave. Cu toate acestea, în 1810, a fost ales ca prinț moștenitor al Suediei mareșalul francez Jean-Baptiste Bernadotte. După înfrângerea în războaiele napoleoniene în 1814 și pierderea Norvegiei, spre sfârșitul domniei, Frederic al VI-lea a renunțat la ideile liberale și a guvernat cu autoritate. Cenzura și suprimarea oricărei opoziții, o stare proastă a economiei daneze au reprezentat o perioadă întunecată a domniei sale. Din 1834 regele a acceptat fără tragere
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
confruntat cu o cerere pentru o constituție a Danemarcei. Cetățenii din provincia Schleswig-Holstein doreau un stat independent în timp ce danezii doreau să mențină sudul Iutlandei ca zonă daneză. Curând, regele a cedat insistențelor daneze și în martie 1849 el a acceptat sfârșitul absolutismului, lucru care a dus la adoptarea unei constituții democratie în iunie 1849. În timpul primului război din Schleswig împotriva puterilor germane din 1848-1851 Frederic a apărut ca "liderul național" și a fost privit aproape ca un erou de război în ciuda
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
este un muzeu județean din Constanța, amplasat în Piața Ovidiu nr. 12. Edificiul, ridicat probabil spre sfârșitul secolului al II-lea p.Chr, a fost mărit și amplificat în secolele următoare. Pavimentul s-a realizat prin secolul al IV-lea și întregul ansamblu, cu reparații succesive, a funcționat până la începutul secolului al VII-lea. Edificiul cu paviment
Edificiul Roman cu Mozaic () [Corola-website/Science/331332_a_332661]
-
este un muzeu județean din Târgoviște, amplasat în Calea Domnească nr. 185. Muzeul de Artă, situat pe Calea Domnească în imediata vecinătate a Muzeului de Istorie și a Curții Domnești, este unul dintre importantele monumente ale orașului de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Construită între 1892 - 1894 de antreprenorul italian Giovanni Baltasare Vignosa ca sediu al Prefecturii județului Dâmbovița, clădirea prezintă o decorație clasică cu influențe baroce și o impresionantă pictură interioară. Somptuozitatea picturii este resimțită tot mai mult
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
Battista del Basso la 1894 - 1895, o excepție constituind-o prezența, deasupra ușii centrale, a căpriorului ca stemă a județului Dâmbovița. Din anii ’70, după mutarea Prefecturii în noul sediu modern și mult mai mare, aici a funcționat până spre sfârșitul anilor ’80 Secția pentru Adulți a Bibliotecii județene, după care a primit o nouă utilitate aceea de Muzeu de Artă, starea avansată de degradare permițându-i să fie deschis publicului pâna în 1998. Redeschiderea acestuia a fost posibilă abia în
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
miniaturale de influență occidentală, în interioare destul de sumar prezentate de Tattarescu, deschidem calea vizitatorului spre portretele anonime de boieri. Acestea amintesc, prin costume și chipurile expresive „zugrăvite” schematic, de tradiția tablourilor votive ale diferiților ctitori de biserici. Lucrările realizate spre sfârșitul secolului al XIX-lea de artiști precum: Nicolae Grigorescu, Sava Henția, George Demetrescu Mirea și Ștefan Vasilescu, vorbesc de stilurile și schimbările care se produceau în plan artistic la nivelul întregii țări. Prima decadă a secolului al XX-lea este
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
a 80-a aniversare a Unirii Principatelor Române, în casa care a aparținut familiei Cuza și în care a locuit Alexandru Ioan Cuza în perioada când a fost judecător și pârcălab al județului Covurlui. Începuturile muzeologiei la Galați datează de la sfârșitul secolului al XlX-lea când, prin donația academicianului Vasile Alexandrescu Urechia, s-a deschis o expoziție permanentă la Colegiul "Vasile Alecsandri" care cuprindea obiecte de artă plastică și decorativă, monede, documente și alte înscrisuri din epoca modernă. Prin strădania institutorilor
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” () [Corola-website/Science/331344_a_332673]
-
își reia patronul antebelic, iar între 1999-2005 se reface expoziția secțiilor de arheologie și istorie. Prin retrocedarea localului secției de etnografie din comuna Florești-Stoenești, patrimoniul acesteia a fost adus la Giurgiu, unde s-a inaugurat o nouă expoziție permanentă la sfârșitul anului 2006. Din anul 2003 în administrarea Muzeului județean a intrat și Casa memorială a poetului Petre Ghelmez din comuna Gogoșari. Segmentul expozițional afectat descoperirilor arheologice este axat pe rezultatele cercetărilor din siturile Giurgiu-Malu Roșu (paleolitic), Pietrele, Bucșani, Sultana (eneolitic
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
anii de școală de la Ploiești, debutul în gazetărie și principalele publicații la care a colaborat, momentul afirmării în teatru și proză. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Muzeul se află în casa familiei Dobrescu, monument de arhitectură datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Casa a fost restaurată în 1979 - 1980, după seismul din 1977.
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
60, însă numai după decenii mai târziu unitatea devine una de sine stătătoare. Expoziția de bază a fost refăcută în 2013. Frumusețea si diversitatea materialului au permis realizarea unei noi tematici “Anotimpurile satului”, completată - pentru intrarea în atmosfera rurală de la sfârșitul sec. al XIX-lea - de reconstituirea unui interior de locuință țărănească. Având la bază calendarul popular, structura expoziției a permis punerea în valoare a principalelor ocupații dar și a marilor sărbătorii de peste an, elementul de noutate constând în marcarea unor
Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț () [Corola-website/Science/331360_a_332689]
-
Ploiești, unic în rețeaua muzeală din România, înființat în anul 1963 de profesorul Nicolae Simache (1905-1972), ilustrează prin colecțiile sale evoluția mijloacelor de măsurare a timpului. Clădirea în care funcționează Muzeul Ceasului din 1971 este un monument de arhitectură de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1890), care a aparținut magistratului și politicianului Luca Elefterescu. Casa păstrează, în linii generale, arhitectura și decorația originală, în stil romantic, inițialele primului proprietar regăsindu-se și azi, încadrate într-o splendidă feronerie a ușilor de la
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
de parchet) menționăm două piese importante din epoci diferite: prima, în stil baroc, din secolul al XVIII-lea, cu cadrane astronomice poartă semnătura orologierului Rutger Steuter din Amsterdam; a doua piesă, cu un mecanism în funcțiune și azi, datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind un splendid exemplar realizat la Școala de Arte și Meserii din Ploiești. Ceasurile tablou de proveniență austriacă și germană, din prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt extrem de spectaculoase, remarcându-se din categoria acestora
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
într-o aură de mister, “la ceasuri adânci din noapte, când toți se odihnesc, el pare că veghează”. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Atestată documentar in 1833, casa construită de polcovnicul Panca, este monument de arhitectură datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, caracteristic zonei subcarpatice prahovene. Nicolae Iorga a locuit și a creat la Vălenii de Munte între anii 19
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
de insecte, de ornitologie, dar și de moluște, mamifere și plante. Între acestea se înscriu piese de valoare științifică și documentara unicate că cele din colecția de entomologie, familia Panorpide. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Casă datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost construită într-un stil arhitectural românesc.
Muzeul Vrancei () [Corola-website/Science/331383_a_332712]
-
la granița dintre județul Sălaj și Maramureș. Casă este construită în jurul anilor 1880-1885 de meșteri populari din Cristur (jud. Sălaj) fiind transformată în muzeu în anul 1997. Poartă numele fondatorului Sipos László (1948-1997), profesor . Este o casă tipică zonei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, construită pentru oameni mai înstăriți. De forma dreptunghiulara, dispusă perpendicular pe stradă, este clădita pe o fundație de cărămizi, combinate cu piatră de rău, pereții groși fiind clădiți din văioage alternate cu cărămidă arsă. Este înconjurată
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
fiind constituit în prezent dintr-un ansamblu de muzee și situri medievale dispuse atât în municipiul Suceava cât și pe teritoriul județului. Înființarea unui muzeu la Suceava este strâns legată de începerea lucrărilor de restaurare la Cetatea de Scaun de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub patronajul arhitectului austriac Karl Adolf Romstorfer, după ce, timp de peste două secole, cetatea a fost părăsită și ruinată. Încă din 1887, primăria orașului ia hotărârea de a interzice distrugerea zidurilor cetății și pășunatul în apropierea acesteia
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
de dezvoltare și extindere, inclusiv ca urmare a redeschiderii șantierului arheologic de la Cetatea de Scaun a Sucevei. După ce în 1961 este deschisă secția de artă, ce adună lucrări de pictură, grafică și sculptură ale unor valoroși artiști bucovineni începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, în anul 1975 este creat Laboratorul Zonal de Restaurare, în acest fel specialiștii muzeului salvând mii de piese de patrimoniu de la degradare. La 17 iulie 1980, după ce clădirea muzeului este restaurată, are loc redeschiderea oficială a
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
de-al optulea Premiu Golden Globe din cariera sa și cel de-al doilea Premiu BAFTA pentru cea mai bună actriță într-un rol principal. Filmarea a început pe data de 31 decembrie 2010, iar filmul a fost lansat la sfârșitul anului 2011. În decursul filmului se sugerează că Margaret Thatcher ar fi spus adio prietenului sau Airey Neave doar cu câteva momente înainte de asasinarea să, trebuind să fie protejată de ofițerii corpului său de protecție. În realitate, Doamna de Fier
Doamna de Fier (film) () [Corola-website/Science/331402_a_332731]
-
așa de competent este în judecarea stărei piețelor financiare din Europa". Guvernul s-a confruntat încă de la început cu efectele celei mai mari crize economice pe care o cunoscuse România până atunci. Începuturile acestei crize, care se manifestaseră încă de la sfârșitul guvernării liberale anterioare, când creditul statului român intrase în declin pe piețele europene, s-a accentua sub guvernarea conservatoare din cauza unei secete severe care a compromis complet producția agricolă a anului 1899, precum și a "ineficienței și nepriceperii guvernului de a
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
cărora putea lupta împotriva demonilor, dar care sunt demult pierdute. Singura lor speranță este sosirea Izbăvitorului, cel despre care se crede că va salva omenirea de miezingi. Romanul urmărește poveștile a trei personaje, ale căror destine se vor împleti la sfârșit. În urma unui atac al miezingilor, tânărul Arlen își pierde mama și o soră. Furios pe lașitatea tatălui său, care n-a avut curajul să înfrunte demonii, tânărul fuge de acasă. Cunoscător al glifelor, el reușește să-și creeze spații protejate
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
magna cum laude"). La universitatea bucureșteană i-a avut ca profesori pe B.P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Gr. Tocilescu, Ion Bianu și alții. La 9 februarie 1899, este numit profesor secundar la Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. În 1905, luând parte la un concurs inițiat de Ministerul Instrucțiunii Publice, câștigă o bursă de studii la Paris, pentru a urma cursuri de semantică și literatură comparată. Este unul dintre primii comparatiști ai literaturii române și este recunoscut
N. I. Apostolescu () [Corola-website/Science/334055_a_335384]
-
francez, așa-numita "zona liberă" a fost la rândul ei ocupată de germani și redenumită „zona sud”. Rolul pe care l-a jucat în Franța a fost parțial stabilită de condițiile armistițiului de la Compiègne încheiat după victoria blitzkriegului Wehrmacht la sfârșitul Bătăliei Franței. În momentul semnării armistițiului, atât francezii cât și germanii credeau că ocupația avea să dureze doar până când britanicii aveau să semneze la rândul lor un armistițiu, ceea ce părea de neevitat. De exemplu, francezii au fost de acord ca
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
dezorganizarea liniilor de aprovizionare germane și au asigurat un flux neîntrerupt de informații pentru serviciile secrete aliate. În timpul luptelor cu forțele germane au murit 13.000 - 16.000 de francezi, dintre care 4.000 - 5.000 de civili nevinovați. La sfârșitul războiului, Franța a numărat aproximativ 580.000 de morți, (din care 40.000 numai în primele 48 de ore ale Operațiunii Overlord, uciși în timpul bombardamentelor aliate). Dintre francezii care au murit în timpul războiului, 92.000 au fost militari căzuți la
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Această armată era bine echipată și aprovizionată în ciuda problemelor aduse de lunga ocupație germană datorită programului Lend-Lease. Armata franceză de Eiberare și-a crescut efectivele de la 500.000 de oameni în vara anului 1944 la peste 1,3 milioane la sfârșitul războiului, devenind astfel a patra forța a Puterilor Aliate în Europa. Divizia a 2-a blindată franceze, unitatea de elită a forțelor Franței Libere, care a participat la Campania din Normandia (debarcarea, eliberarea și ieșirea din Normandia) și la eliberarea
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
un supliment al romanului " Viața la țară", împreună cu care formează o unitate epică. Acțiunea se concentrează în jurul personajului titular, incult, bădăran și violent, ce-i întruchipează pe arendașii îmbogățiți care dobândesc o tot mai mare influență în politica românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea și se strecoară brutal în clasa boierească. Primele două romane ale Ciclului Comăneștenilor au fost ecranizate în filmul "Tănase Scatiu" (1976), regizat de Dan Pița după un scenariu scris de Mihnea Gheorghiu. Rolul titular a fost
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]