16,273 matches
-
masculines dans le Néo-Énéolithique de la Roumanie, în Studia Antiqua et Archaeologica, VII, 2000, p. 207-219. E.Rapoarte de săpături arheologice 1.Cercetările arheologice din 1978 de la Preotesti-Halta (jud. Suceava), în Materiale și cercetări arheologice, XIII, Bucuresti-Oradea, 1979, p. 35-44. 2.Șantierul arheologic Preotesti-Cetate, 1979. Raport preliminar, în Cercetări arheologice, Muzeul Național de Istorie, vol.IV, 1981, p. 54-57 (în colaborare cu Dr. Popovici). 3.Șantierul arheologic Preotesti-Cetate (jud. Suceava), în Cercetări arheologice, V, 1982, p. 23-27 (în colaborare cu Dr. Popovici
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
1978 de la Preotesti-Halta (jud. Suceava), în Materiale și cercetări arheologice, XIII, Bucuresti-Oradea, 1979, p. 35-44. 2.Șantierul arheologic Preotesti-Cetate, 1979. Raport preliminar, în Cercetări arheologice, Muzeul Național de Istorie, vol.IV, 1981, p. 54-57 (în colaborare cu Dr. Popovici). 3.Șantierul arheologic Preotesti-Cetate (jud. Suceava), în Cercetări arheologice, V, 1982, p. 23-27 (în colaborare cu Dr. Popovici). 4.Cercetările arheologice de la Preoțești, în Cercetări arheologice, VII, 1984, p. 81-84 (în colaborare cu Dr. Popovici). 5.Șantierul arheologic Preoțești-“Dealul Cetății” (jud.
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
colaborare cu Dr. Popovici). 3.Șantierul arheologic Preotesti-Cetate (jud. Suceava), în Cercetări arheologice, V, 1982, p. 23-27 (în colaborare cu Dr. Popovici). 4.Cercetările arheologice de la Preoțești, în Cercetări arheologice, VII, 1984, p. 81-84 (în colaborare cu Dr. Popovici). 5.Șantierul arheologic Preoțești-“Dealul Cetății” (jud. Suceava), 1983, în Cercetări arheologice, VIII, 1986, p. 37-41 (în colaborare cu Dr. Popovici). 6.Săpăturile din 1985 din necropola tumulara de la Prajeni (jud. Botoșani), în Hierasus, VI, 1986, p. 15-23 (în colaborare cu Paul
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
Traian în Sarmisegetuza". Lucrarea a primit aplauzele criticii de artă și ale publicului, dar nu a supraviețuit timpului - este astăzi pierdută. În 1880 a pictat compoziția "Legenda Meșterului Manole" care prezintă scena vizitei lui Neagoe Basarab împreună cu Doamna Despina la șantierul Mănăstirii de la Curtea de Argeș. Mircea Popescu a considerat acest tablou un studiu făcut în vederea realizării unei compoziții de mari dimensiuni, deoarece un desen din anul 1900 folosește o altă ipostază a studiului, închipuind momentul de sfințire a bisericii aceleiași mânăstiri. În
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
sunt profilați lucrători care poartă varnițe și calfe cu șorțuri brune care cioplesc pietre pe care alții le așează cu mistria pe zid. Alții toarnă apă în gropile în care se prepară mortarul. Henția aplică aceeași tehnică realistă în crearea șantierului aglomerat de grămezi de pietre sau bârne aflate în prim plan. Așa a văzut artistul ceremonia vizitei voievodului, fiind în același timp sensibil la regulile impuse de ritualul care se constituie de fapt ca temă narativă a tabloului. Prin modul
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
scrie pe un portal de intrare asemănător: ""ziditu-s-au această sfântă beserică după întrupare Domnului leatu 1697"". Așadar, el ajunge în Totoreni doi ani după ce a terminat biserica de lemn din Bălan Josani. Este posibil ca între aceste două șantiere să fi ridicat chiar biserica din Valcău de Jos, aflată undeva la jumătatea distanței. Aria lui de circulație este foarte largă, asemănătoare cu a altor meșteri din prima jumătate a secolului 18, mai bine cunoscuți. În județul Bihor este posibil
Biserica de lemn din Bălan Josani () [Corola-website/Science/309767_a_311096]
-
a permis, în 1952, să susțină examenul de admitere la Facultatea de Științe Juridice a Universității din București. A lucrat, apoi, ca zilier în G.A.S (I.A.S), iar, mai apoi, ca brigadier voluntar la hidrocentrala de la Bicaz (șantierul Tunel-Ieșire). Criticând regimul comunist,fu, în ianuarie 1953, ținta unei tentative de omor, în tabăra de brigadieri. Mai înainte, tatăl său trecuse și el prin comă, în urma altei tentative securiste de asasinat. Intimidările au încetat odată cu înscrierea familiei în colhoz
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
de 57 mm cu tragere rapidă și două mitraliere de 11,43 mm. În anul 1873, Ministerului de Război i s-a alocat suma de 130.000 de lei pentru cumpărarea unei noi nave de luptă. Acesta a fost comandată șantierului naval "Forges et chantiers de la Méditerranée", situat la Seyne-sur-Mer, lângă Toulon, în Franța. Nava a arborat drapelul tricolor românesc pentru prima dată în luna octombrie a anului 1873, fiind acostată în portul Toulon. Sarcina de a o aduce pe teritoriul
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
intrat în compunerea Diviziei de Dunăre și a efectuat un voiaj de instrucție între Galați și Turnu Severin. În preajma primului război mondial, fiind considerată depășită, canoniera este transformată în tanc pentru combustibil. În aceasta stare este mai târziu preluată de șantierul naval din Galați, care a păstrat-o ca atare pana în anul 1968, când a cedat-o organizației UTC a șantierului, iar tinerii uteciști, ignoranți în privința valorii istorice a canonierei, au dus-o la fiare vechi. În acest mod trist
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
mondial, fiind considerată depășită, canoniera este transformată în tanc pentru combustibil. În aceasta stare este mai târziu preluată de șantierul naval din Galați, care a păstrat-o ca atare pana în anul 1968, când a cedat-o organizației UTC a șantierului, iar tinerii uteciști, ignoranți în privința valorii istorice a canonierei, au dus-o la fiare vechi. În acest mod trist s-a sfârșit existența uneia dintre primele nave de război a României. Astăzi se mai păstrează numai fotografii de epocă și
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
în Rusia, Ucraina, Belarusia, Cazahstan, - în țările cu economie normativă, cît și cele cu economie pozitivă. La decizia organelor directive d-l Ustian în aa. 1981-1985 a participat activ la construcția uzinei metalurgice din or. Rîbnița, fiind responsabil de aprovizionarea șantierului de construcție cu forță de muncă și cu resurse materiale. În scopul implementării unor metode novatoare de construcție și montare a utilajului metalurgic, la decizia organelor centrale Ustian, în anul 1983, împreună cu conducătorii mai multor ministere ale Republicii Moldova, a studiat
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
a firmei austriece „Fest Alpine”, care în perioada dată construia în orașul Jlobin din Belarusia o mini-uzină metalurgică cu o tehnologie similară cu cea de la uzina metalurgică din or. Rîbnița. Experiența constructorilor și metalurgilor din Belarus a fost implementată la șantierul construcției uzinei metalurgice din Rîbnița, fapt, ce a contribuit la darea în exploatare a uzinei din or. Rîbnița cu 6 luni mai devreme decât punerea în funcțiune a uzinei similare, construite de firma austriacă „Fest Alpine” în or. Jlobin din
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
au fost înclinați vizibil și voit către interior pentru a prelua împingerile orizontale și pentru a da o stabilitate mai buna ansamblului. Despre lucrările de restaurare propriu zise, nu este timp să vorbim aici. Pentru cei interesați există jurnalul de șantier și sute de fotografii făcute în toate etapele lucrării. Amintim doar pentru a susține frazele de la început în ce stare se găsea construcția: De altfel grinda principală în axul altarului a căzut singură când s-au desfăcut scândurile ce făceau
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
furtună dezlănțuită a distrus o parte din acoperiș, dar și un perete al fațadei, reliefând instabilitatea construcției. Expertizele au propus, și consiliul comunal a aprobat la 29 ianuarie 1892 demolarea construcției. Primarul Al. Belik decide, printr-un proces verbal, oragnizarea șantierului în regim propriu pentru reconstrucția cazinoului în aprilie 1892. Concepută monumental, fără perspectiva panoramina si fără far, clădirea ar fi urmat să aibă o sală de teatru cu scenă, cabine și loje pe ambele laturi, dar și o sală de
Cazinoul din Constanța () [Corola-website/Science/309354_a_310683]
-
tot la Sala Dalles. În spectacolul de deschidere participa: Anda Călugăreanu, Nicu Vladimir, Valeriu Sterian, Florian Pittiș, Mircea Florian, Doru Stănculescu și alții. În 1980, împreună cu Ion Barbu, prezintă o expoziție de dialog grafic, itinerata la Petroșani, Deva, Costinești, Medgidia, Șantierul Basarabi și la București unde este interzisă în două rânduri de cenzură (notă bene: la două săptămâni după desființarea cenzurii). Expoziția este prezentată de Radu Cosașu și Romulus Vulpescu. În 1982 itinerează în mai multe orașe din țară o expoziție
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
până în Africa de Est, comerț ce a culminat în dinastiile Song și Yuan, dar nicio misiunea tributară, sponsorizată de guvern, de această măreție și mărime nu a mai fost vreodata formată. Pentru a deservi șapte misiuni tributare diferite în străinătate, șantierele navale Nanjing au construit două mii de nave între 1403-1419, care au inclus navele de comori mari, care măsurau 112 m - 134 m, în lungime și 45 m - 54 m în lățime. Liderul mongol Oirat, Esen Tayisi, a lansat o invazie
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
coloane și capitele. Sala Tronului a fost adăugată mai târziu în planurile constructorilor și a necesitat un cadru de oțel. Transportul materialelor de construcții a fost facilitat de schele și de o macara cu aburi care a ridicat materialul pe șantier. O altă macara a fost folosită la locul propriu-zis al construcției. Recent înființata Dampfkessel-Revisionsverein (Asociația de inspecție a cazanelor de aburi) inspecta în mod regulat ambele cazane. Timp de aproape două decenii, șantierul de construcție a fost angajatorul principal din
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
cu aburi care a ridicat materialul pe șantier. O altă macara a fost folosită la locul propriu-zis al construcției. Recent înființata Dampfkessel-Revisionsverein (Asociația de inspecție a cazanelor de aburi) inspecta în mod regulat ambele cazane. Timp de aproape două decenii, șantierul de construcție a fost angajatorul principal din regiune. În 1880, aproximativ 200 de mesteșugari au lucrat pe șantier, fără a fi numărați furnizorii și alte persoane implicate în mod indirect în construcție. În perioadele în care regele insista pe termene
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
construcției. Recent înființata Dampfkessel-Revisionsverein (Asociația de inspecție a cazanelor de aburi) inspecta în mod regulat ambele cazane. Timp de aproape două decenii, șantierul de construcție a fost angajatorul principal din regiune. În 1880, aproximativ 200 de mesteșugari au lucrat pe șantier, fără a fi numărați furnizorii și alte persoane implicate în mod indirect în construcție. În perioadele în care regele insista pe termene strânse și modificări urgente, s-a raportat că erau activi până la 300 de lucrători pe zi, lucrând uneori
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
condusă de Wat Tyler, [11] rebeliunea Kent-ului cu Jack Cade în 1450, si Rebeliunea Wyatt în 1554 împotriva Regina Maria I . Royal Navy a folosit pentru prima dată râul Medway în 1547. Pe timpul domniei Elisabetei I (1558-1603) un mic șantier naval a fost stabilit la Chatham. În 1618 , magazine, un doc , și case de oficiali au fost construite în aval de Chatham. Până în secolul al 17-lea, tensiunile dintre Marea Britanie și puterile Olandei și Franței au dus la creșterea militară
Kent () [Corola-website/Science/305007_a_306336]
-
17-lea, tensiunile dintre Marea Britanie și puterile Olandei și Franței au dus la creșterea militară construibila din județ. Forturi au fost construite de-a lungul coastei în urma unui raid pe Medway, un atac de succes efectuat de marină olandeză privind șantierele navale ale orașelor Medway-ului în 1667. [14] Secolul 18 a fost dominat de războaie cu Franța, în timpul căreia Medway a devenit baza principala pentru o flotă care putea acționa de-a lungul coastelor olandeze și franceze. În cazul în care
Kent () [Corola-website/Science/305007_a_306336]
-
Falkland. Maiestății Sale Yacht Britannia a părăsit orașul pentru a supraveghea transferul de la Hong Kong în 1997, care a marcat pentru multi la sfarsitul imperiului. Portsmouth este una dintre cele mai cunoscute porturi din lume. HMNB Portsmouth este cel mai mare șantier naval pentru Royal Navy și este acasă, la două treimi din flotă de suprafață din Marea Britanie. Orașul este acasă, la unele nave celebre, printre care HMS Warrior, Tudor caracă Mary Roșe și emblematice Horatio Nelson, HMS Victory (cea mai veche
Portsmouth () [Corola-website/Science/305027_a_306356]
-
avea 1543 de gospodării cu 4540 de locuitori, inclusiv apți de muncă - 2850, pensionari - 738. Patrimoniul arheologic a făcut obiectul cercetărilor savanților de la Academia de Științe a Moldovei (AȘM) în anii 1992, 2014, 2015 și 2016, când au fost organizate șantiere arheologice. Pe șantierele arheologice de la Crihana Veche au lucrat arheologi de la Chișinău, Iași, Galați, Brăila și Lvov. În noiembrie 2016 Muzeului Brăilei „Carol I”, în colaborare cu Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, a organizat Conferința publică cu
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
gospodării cu 4540 de locuitori, inclusiv apți de muncă - 2850, pensionari - 738. Patrimoniul arheologic a făcut obiectul cercetărilor savanților de la Academia de Științe a Moldovei (AȘM) în anii 1992, 2014, 2015 și 2016, când au fost organizate șantiere arheologice. Pe șantierele arheologice de la Crihana Veche au lucrat arheologi de la Chișinău, Iași, Galați, Brăila și Lvov. În noiembrie 2016 Muzeului Brăilei „Carol I”, în colaborare cu Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, a organizat Conferința publică cu tema „Patrimoniul cultural-istoric
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
s-a îngăduit în cele din urmă să-și susțină examenul de stat în domeniul hidrologiei, la peste un deceniu după colegii lui, devenind astfel inginer. A lucrat apoi ca inginer hidrolog doar până în 1973, fiind pe rând șef de șantier, inginer coordonator la Investiții și inginer hidrolog la uzină. În același an, deși fusese reintegrat în societate și avea o situație materială bună, Eginald Schlattner a reluat studiile teologice. După absolvirea acestora, din anul 1978, a fost până la pensionare pastor
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]