20,245 matches
-
pe care l-am făcut despărțindu-mă de tine. Mărită-te, chiar dacă n-o să te pot vedea mireasă, oacheșa mea frumoasă; în fiecare seară va trebui să-mi dai seamă de ziua ta bine petrecută, în care vei scrie alături de dulcele nume pe care mi-l dai cuvintele: cinste, onoare și bunătate! Eu am să te ador, orice ar fi. III Îți scriu aproape clătinându-mă, atât mi-e inima de grea; disperarea ia proporții uriașe. Am pus pe aparatul de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
orice chip, o să trebuiască să acceptăm ideea asta; în orice caz, nu prea curând. Atâta vreme cât o să ne putem scrie, atâta vreme cât o să avem vești una de la alta, o să mai meargă. Fetița mea iubită, o să trebuiască să avem curaj și mai ales, dulcea mea Mouette, să nu suferim din pricina asta. Te rog, împacă-te cu gândul; ia vitejește hotărârea de a renunța deocamdată la ideea asta, fiindcă e imposibil de realizat. N-ar exista decât o cale riscantă, dar eu, porumbița mea neagră
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zi de la 9 [la] 11 stau în biuroul tatei și îți scriu; așa va fi mereu. Iată că se apropie ceasul întâiului venit la Sb[urătorul], ceasul care va rupe intimitatea noastră, aparent; dar tu vei fi cu mine mereu, dulcea mamei. Eu aici în fond nu pot conta pe nimeni; fiecare își are viața lui proprie întâi, și nu o pot face să devieze spre mine, nici măcar în cazuri mai grave, cum a fost ieri; să știi, scumpa mamei, că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întâmplat în țară; ar trebui să jubilez, dacă nu te-aș ști pe tine departe, atât de departe. [...] O, Mouetta mea, mult mă tem că anii se vor așterne între noi, că nu te voi mai vedea, mamă, mamă dragă, dulcea mea Monică, Mouettă, Moy, Moicuța, Mica mea... Draga mea, mult iubită. Pe biuroul tatei, de pe care îți scriu, e un taler de lut cu grâu verde, des ca peria, înalt de vreo zece centimetri, și între fire două crengi de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ea, cu dragostea mea febrilă și exasperată. Te iubesc din toată inima, scumpa mea. Mă apuc iar de lucru, fiindcă mâine am de prezentat două rapoarte, unul politic, altul despre clasa mea, a IV-a B, ca dirigintă. Fii binecuvântată, dulcea mea. Miercuri, 3 martie [1948] Nu, zău așa, asta a fost cea mai istovitoare zi din viața mea. M-am culcat - foarte târziu - pe laurii succesului meu evident de ieri, mare succes și apreciere pentru o lucrare importantă, cu care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fiecare seară cad amețită, ca un om care a fost brutalizat și s-a învârtit în cerc timp de un ceas. Dar e bine! Te sărut cu toată dragostea mea speriată și hăituită. Mama II Sâmbătă seara, 6 martie [1948] Dulcea mea Mie preaiubită, îți scriu la ore neregulate, când pot și cum pot, fiindcă am intrat în nebunia alegerilor și, cum sunt responsabilă politică, trebuie să iau parte trup și suflet la succesul acestor scumpe idei care au devenit într-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o sumedenie de telefoane prin care eram anchetată asupra mea și asupra ta. [...] Și cu asta, Mouetta mea, sunt o bătrână mamă vrednică de milă, care te iubește cum își iubește pisica pisoiașul. Mamina 40/1948 8 martie [1948], luni Dulcea mea mică prietenă, trebuie în sfârșit să izbucnesc; nu mai pot. De mai bine de 25 de zile muncesc într-un ritm care ar da gata un cal de povară: cam 18 ore de muncă zilnic, iar articole de ouat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
martie [1948] [...] De ce nu ești aici, Mouette, măcar un minut! Șaizeci de secunde! Ce bogate am fi amândouă! Ne-am vedea, ne-am îmbrățișa, pe urmă ca prin farmec tu ai fi la Paris și eu aici, singură, complet singură, dulcea mea. Mă duc să mă culc și până în pragul somnului și-al uitării am să mă gândesc la fetița mea, pe care o iubesc ca o sălbatică. 45/1948 II Duminică, 4 aprilie [1948] [...] Moy? Îți scriu ca și cum mi-aș
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să le duc acolo; deși le-aș crede mai în primejdie decât aici; am să mă sfătuiesc cu Mimi, poate că o să le pot lăsa la ei, foarte bine legate și sigilate. Joi, 22 aprilie [1948], ora 9 dimineața [...] Mouette, dulcea mea, buna mea, ce mult îmi lipsești pentru toate faptele de bravură și de curaj pe care mi le cere viața ca să-mi închei parcursul de ființă pământeană. [...] Mama te adoră 51/1948 I Joi, 6 mai 1948 [...] Mouette, am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-mi bată la fereastra dinspre balcon, albăstrie și întunecată. Mama îi scrie la birou fiicei ei iubite, în această casă mobilată cu atâta dragoste pentru ea. Unde ești tu, sufletul sufletului meu, dulceața mea, temeiul vieții mele, speranța mea, dulcea și inefabila mea tandrețe? Mama 52/1948 I Miercuri, 12 mai [1948] [...] Bucureștiul se schimbă dintr-un capăt în celălalt. Am demolat un mare număr de clădiri și avem acum o Piață Roșie (fosta Piață a Victoriei); am lărgit Bulevardul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dacă tu ești tânără și, așa fiind, ai să poți trece peste orice, eu n-am să pot duce crucea asta mult timp. Nu vorbesc de casă, e aproape pierdută, și-mi dau seama că și pe ea o iubeam, dulcea mea dragă. [...] Am impresia că am ajuns la o răscruce, că drumurile noastre se despart, că dacă Dumnezeu nu va vrea, n-ai să poți fi niciodată la căpătâiul meu în zilele de tristețe, de boală, de moarte. Așadar, de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de afară îmi arată cât de mare este distanța, ruptura dintre noi. Și când te gândești că există oameni care-și spun vorbe tandre, care iubesc, care văd iubi rea ca pe lucrul esențial, care surâd... Monică, Monica mea, preaiubito, dulcea și minunata mea nebunie. Te voi mai vedea vreodată, micuța mea? Să ne ru găm lui Dumnezeu pentru asta. Eu mă rog din toată inima. Mama 82/1948 12 octombrie [1948], marți [...] O, scumpa mea, ar fi crezut cineva că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ci pentru timpul care e posibil să vină, vrei să-ți spun sincer și drept? Eu de multă vreme am renunțat să te mai văd vreodată. De multe ori urlu de du rere, de amărăciune, de disperare - dar ce vrei, dulcea și neui tata mea Mouette, eu, una, nu mai sper. Și dacă-ți spun asta, o fac pentru că și tu, la rândul tău, trebuie să ai în vedere această eventualitate. Ai văzut vreodată un lăstar de copac care să nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
căzuți, parcă mai scunzi, chipuri palide, spectrale. Imaginea mi s-a înfipt ca un cuțit în inimă, draga mea. Dar apoi - bucuria aceea din copilărie regăsită după o jumătate de veac, bucuria de a mă alipi de carnea aceea bună, dulce la pipăit, zbârcită, dar luminoasă, ca văzută prin ochii unui copilaș: trupul mamei. Vineri dimineață, 1 aprilie [1949] [...] Ce a devenit ființa aceea firavă, care îl iubea pe tatăl tău, ce mai am eu în comun cu ea? Eu sunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
19 noiem brie al vieții tale. Permite-mi să fiu mândră de tine, în ochii tuturor, fără să râdă nimeni de credulitatea mea. Iar eu te binecuvântez din nou și întotdeauna. M. 19/1949 Marți, 8 noiembrie [1949] Frumoasă aniversare, dulcea mea dragă. Azi sunt 33 de ani de la ziua nunții mele. Încă o dată, teoria mea: ce legătură este între acea tânără îmbrăcată în alb din cap până-n picioare, puțin rebelă, puțin emoționată, poate foarte fericită și cu siguranță foarte mulțumită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ai grijă de tine, îmbracă-te călduros, ai grijă de sănătatea ta, fii prudentă. Nu sta cu pantofii uzi câte o zi întreagă. Scrie-mi cât mai des cu putință, căci eu trăiesc pentru că trăiești tu. Te iubesc, dulceața mea dulce. M. c. p. Sâmbătă seara, 19 noiembrie [1949] Cartea ta poștală din 14 noiembrie a fost o prezență. Amănuntele pe care mi le dai despre toaleta ta din seara asta m-au emoționat și m-au făcut să zâmbesc. Am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lagăr de concentrare sau de reeducare, și atunci chiar că muream. Să n-ai nici un scrupul, nici o remușcare: totul a fost scris în car tea destinului meu și, ca să plătesc, trebuia probabil și asta. Draga mea, frumoasa și buna și dulcea mea, fii cura joasă. Chiar dacă îmi iau toată casa și mă obligă să stau în altă parte, nu te teme: am să găsesc eu pe undeva un colțișor unde să-mi pun capul bătrân în care numele tău zumzăie ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost întotdeauna socotit cam zăpăcit, dar de cu rând, tocmai ca să se încline balanța, s-a spus că e rivalul tatălui tău, ca inteligență. II A scornit noi teorii literare despre Renaștere; eram tristă, enervată, ascultam neatent, dar, de fapt, dulcea mea dragă, el avea dreptate. Acum pentru mine nu mai contează decât corespondența; bag de seamă că, de câteva zile încoace, cărțile tale poștale nu mai împodobesc sugativa verde de pe birou. Dar cât timp vom avea cealaltă cale, chiar foarte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu mai contează decât corespondența; bag de seamă că, de câteva zile încoace, cărțile tale poștale nu mai împodobesc sugativa verde de pe birou. Dar cât timp vom avea cealaltă cale, chiar foarte rară, am să aștept, am să trăiesc. Mouette, dulcea mea porumbiță oacheșă, porumbiță albă a păcii de care se pomenește în toate discursurile democratice, nu mă condamna că n-am răspândit lucrurile din casă pe cine știe unde; să știi că, de câte ori încerci să plasezi un obiect, riști să se piardă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ce vârstă aveam eu acum 7 ani, când ne-am mutat aici? Mobilând apartamentul ăsta, [abia] la 55 de ani am creat casa visurilor mele, și încă nu perfect! Tu, scumpa mea, ai înai ntea ta viitorul și tinerețea. Știi, dulcea mea dragă, tot prin acest curier am să încerc să-ți trimit o rochie superbă, de un verde ca jadul, pe care Maria mi-a dat-o pentru tine în contul lecțiilor. Dacă ți-o ajustează croitoreasa, poate că o s-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dureroasa și cruda invadare a casei - la un moment dat erau 25 sau 30 de inși răspândiți prin casă, cotrobăind peste tot, încercând să intimideze și să terorizeze. Marți seara, 6 decembrie [1949] Aseară m-am întors la ora 11, dulcea mea, iubita mea, steaua mea din depărtări, mica mea prietenă, preascumpă și preaiubită. Nu prea mai am elan. Mi-am pierdut bravura, sunt istovită, îngrozitor de istovită, dar mai am în mine putere cât să-ți spun că te iubesc. Cred
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nimic dubios - și, în sfârșit, fără a-i putea convinge în privința serviciului tău, am reușit să-i conving, fără să te reneg, că fiecare răspunde pentru faptele sale, mai ales în situația asta: despărțite, de doi ani încoace. Scumpa mea, dulcea mea copilă mult iubită, le-am mai spus și că, orice ai face, n-am să te reneg niciodată și că ai să rămâi odrasla pântecelui meu, a sângelui meu, a creierului meu, a inimii mele: copilul visat. Nici lașitate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
decembrie 1949, marți [...] Chiar și dacă se întâmplă ce-i mai rău, tu trebuie să fii o ființă rațională; va trebui să trăiești, nu pentru răzbunare, ci pentru cei care te-au iubit și care poate au mu rit, căci, dulcea mea copilă, dragostea mea e atât de mare, încât am să-ți urmăresc de dincolo, din ceruri, pașii, faptele, ascensiunea. [...] III Sâmbătă, 31 decembrie [1949] [...] Ultima zi a anului, draga mea. L-am sperat bun pentru noi amândouă; într-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dl Coadă de Topor îmi pune întrebări la care aș fi în stare, totuși, să răspund, dacă n-ar trebui s-o fac cu un vocabular complet anchilozat. II Miercuri, 15 martie [1950], ora cinci dimineața, încă în pat Doamne, dulcea mea dragă, s-a terminat, m au exclus din Partid. Ce ușurare, dacă n-ar fi, și mai accentuată, nesiguranța zilei de mâine. Dintre cele 26 de persoane care formam un tot, n-au mai rămas decât 5. [...] Așadar, luni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui Alexandre. I-am scris Micăi, după cum m’ai rugat, dar ea nu mi-a scris nimic. [...] Vești de ultima clipă: te iubesc mereu, și mereu mi-e dor de tine, până la lacrimi. 33/1950 26 martie, duminică [...] Draga mea, dulcea mea dragă, totul e putred, infect, infestat. Copii, mai ales fericitele odrasle ale doamnei Coadă de Topor, pândesc un zâmbet, un cuvânt, ca să se ducă să pârască, să răstălmăcească - și vai de cine n-a știut să-și țină gura
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]