16,018 matches
-
grâu, de aur. În cartierul trei, în câmp albastru, un pește de argint, orientat spre dreapta. Semnificația elementelor însumate: Leul este vechiul simbol al Olteniei, ca provincie istorică românească, și este un corolar al virtuților locuitorilor acestor meleaguri. Snopul de grâu reprezintă bogăția acestui județ și ocupația tradițională a locuitorilor săi. Peștele este un element heraldic tradițional, înscris în vechea stemă interbelică a județului, și reprezintă bogăția apelor acestei zone, iar prin extrapolare poate deveni un simbol al agilității oamenilor de pe
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
o cruce de aur. Primul și al patrulea cadran, pe fond albastru, reprezintă un turn de argint cu foișor crenelat - stema vechiului județ Olt. În al doilea cadran și al treilea cadran, pe fond albastru, se află un snop de grâu de aur - stema vechiului județ Romanați. În acest spațiu s-au contopit două foste județe antebelice, Olt și Romanați. Istorie Economie Hărți Etnografie
Județul Olt () [Corola-website/Science/296664_a_297993]
-
de Horezu și țuica de Vâlcea. Tot pe dealuri, mai spre sudul județului, se cultivă vița de vie din care se produc vinurile de Drăgășani. Spre granița de sud a județului, câmpia asigură terenuri fertile practicării agriculturii, cultivându-se cerealele (grâu, secară, porumb) sau culturi tehnice. Bogăția județului Vâlcea este întregită de importante resurse minerale, importante atât pentru economia județului cât și pentru economia națională. De la Cataracterele Lotrului, lângă Voineasa, se exploatează mică, pegmatite de cuarț și fedspat; calcar de la cariera
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
concedieri colective, unele chiar sistându-și complet activitatea. Creșterea animalelor și silvicultura, precum și pomicultura, viticultura și apicultura reprezintă activități specifice pentru nordul județului, cultura cerealieră fiind prezentă mai ales în centru și sud. Principalele culturi agricole sunt cele de porumb, grâu și secară, plante de nutreț, orz, ovăz și cartofi. Agricultura județului Gorj, ca de altfel a întregii țări, a avut de suferit în anii ce au urmat după 1989. Gorjul dispune de aproximativ 250.000 de hectare de teren agricol
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
India și Arhipelagul Malaezian, rubine, lazulit și țesături din ținuturile central-asiatice, miere, ceară și blănuri din Scandinavia și Rusia, fildeș, praf de aur din estul Africii. Provinciile imperiului își trimiteau la rândul lor produsele, cu caravane sau pe mare: orez, grâu și in din Egipt, obiecte din sticlă sau metal și fructe din Siria, brocard, perle și arme din Arabia, mătase, parfumuri și legume din Persia. În secolele VIII-XI, Bagdadul se afla la apogeul prosperității comerciale: se situa în centrul multor
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
la București în toamna 1593, după ce a trecut pe la Adrianopol. Pe plan intern, situația din Muntenia s-a agravat. Locuitorii plăteau bir și alte taxe pentru poclon și curama-cotizație, pentru cornăritul oilor și al boilor, pentru cable și chile-proviziile de grâu, orz ale armatei. În 1593, haraciul a fost crescut la 155 000 de galbeni.Otomanii s-au așezat apoi la nord de Dunăre. Pe plan extern, Papa Clement al VIII-lea a relansat o nouă alianța antiotomană din care făceau
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
rolul de a le proteja interesele față de meșteri. Protestul era colectiv, că greva calfeor de argintari din Cluj în 1576 și 1591. Cultură cerealelor era dezvoltată în Transilvania pe când în Țările Române predomină creșterea vitelor. Din perioada fanariotă, cererea de grâne pentru campaniile otomanilor tot creștea, și astfel, ponderea culturilor a evoluat. Grâul era cultivat primavata inițial, apoi toamna. Reprezenta o treime din cantitatea de cereale produsă în Țările Române pe când în Transilvania era 2/3. Țară Românească importă grâu din
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
greva calfeor de argintari din Cluj în 1576 și 1591. Cultură cerealelor era dezvoltată în Transilvania pe când în Țările Române predomină creșterea vitelor. Din perioada fanariotă, cererea de grâne pentru campaniile otomanilor tot creștea, și astfel, ponderea culturilor a evoluat. Grâul era cultivat primavata inițial, apoi toamna. Reprezenta o treime din cantitatea de cereale produsă în Țările Române pe când în Transilvania era 2/3. Țară Românească importă grâu din Transilvania. Ovăzul reprezenta o cincime în Moldova pe când în Transilvania era un
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
de grâne pentru campaniile otomanilor tot creștea, și astfel, ponderea culturilor a evoluat. Grâul era cultivat primavata inițial, apoi toamna. Reprezenta o treime din cantitatea de cereale produsă în Țările Române pe când în Transilvania era 2/3. Țară Românească importă grâu din Transilvania. Ovăzul reprezenta o cincime în Moldova pe când în Transilvania era un sfert. Producția de orz era însă mai mare în Țările Române. Meiul era cultivat de țărani în dauna culturilor de orz și grâu. Secară, sorgul, hrișca, mazărea
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
3. Țară Românească importă grâu din Transilvania. Ovăzul reprezenta o cincime în Moldova pe când în Transilvania era un sfert. Producția de orz era însă mai mare în Țările Române. Meiul era cultivat de țărani în dauna culturilor de orz și grâu. Secară, sorgul, hrișca, mazărea erau rar cultivate și în puține regiuni. În Transilvania se practică asolamentul trienal, din secolul XVI, cel trienal. Cultură cerealelor se intensifica în țările române din secolul al XV-lea, crescând numărul morilor și creșterea prețului
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Țările Române erau doar zone de tranzit și mai puțin piețe de desfacere în comerțul la nivel global. Mărfurile și produsele meșteșugărești transilvănene erau vândute pe piețele locale din cele două țări românești. Din Țările Române se exportau vite, peste, grâu, ceară, miere. Din secolul XVI negoțul cu Imperiul Otoman a luat amploare, stăpânind Marea Neagră. Ulterior, au interzis exportul către alte țări. Vămile erau de asemenea importante surse de venit pentru stat. Domnitorii acordau privilegii negustorilor străini, reducând taxele și scutindu
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
dar, în unele țări, se găsesc cantități mari de cupru, zinc, cositor, crom, mangan, magneziu și bauxită, suficiente pentru export. Regiunea balcanică a fost prima zonă a Europei în care a început să se cultive pământul în neolitic. Practicile cultivării grânelor și a creșterii turmelor de animale au fost aduse în Balcani din Orientul Mijlociu prin Anatolia și s-au întins către vest și nord, în Panonia și Europa Centrală. În antichitatea preclasică și antichitatea clasică, regiunea a fost locuită de greci
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
morți. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau își părăsesc trupul și încep să danseze sau să facă tot felul de răutăți. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei (30 noiembrie). Strigoii iau laptele de la vaci, iau mana grâului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindină și aduc moartea printre oameni și printre vite. De Sfântul Gheorghe (23 aprilie) flăcăii udă fetele pentru ca acestea să nu aibă de suferit de pe urma strigoaicelor, dar și pentru a nu se transforma în aceste
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
Imperiul Otoman și se întorcea spre Pomerania suedeză și era însoțit de numeroase trupe. În toată această perioadă, piteștenii au avut de suferit de pe urma musafirilor, fiind nevoiți să-i hrănească în condițiile unui an secetos ce compromisese grav recoltele de grâu, orz și furaje. Până în 1746, Piteștiul, avea șapte-opt biserici, iar numărul caselor ajunsese la 250, estimându-se că ar fi adăpostit 1.250 de locuitori. O mărturie din anul 1791, caracteriza orașul ca pe "un târgușor cu opt biserici, o
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
Constanța a suferit un declin sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi. Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a portului, în 1865, pentru exportul grânelor românești. După Războiul de Independență (1877-1878), când Dobrogea a devenit parte a Regatului României, Constanța, principal port al statului, a crescut continuu, deținând acest rol până astăzi. Portul Constanța acoperă o suprafață de 39,26 km², are o lungime de
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi. În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul grânelor din Țările Române ; Marea-Britanie avea în oraș un consulat care, în 1861, îi ajutase pe exploratorul englez Samuel White Baker și pe consoarta acestuia, Florica Maria Sas, să obțină acte (sub numele de Florence Finnian pentru F.M. Sas) în scopul
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
terenuri agricole și pajiști stepizate, iar în sud-vest făgete de deal și păduri amestecate de fag și gorun. În rest, vegetația naturală este caracteristică solurilor de pădure, cu fânețe și izlazuri pe care cresc ierburi perene. Culturile tradiționale constau din: grâu, secară, orz, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui. Livezile ocupă suprafețe relativ mici și predomină prunul și vișinul, cireșul și părul, gutuiul și nucul. Fauna este formata din mamifere ca iepurele de camp, caprioara, vulpea, porcul mistret precum si specii de
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
din produse agricole, carnea fiind prezentă în majoritatea felurilor de mâncare. Se consumă des și pește, datorită proximității Mării Baltice. Bucătăria letonă a fost influențată de țările vecine. Ingrediente frecvente în rețetele letone sunt cele găsite local, cum ar fi cartofii, grâul, orzul, varza, ceapa, ouăle și carnea de porc. Mâncarea letonă este în general grasă și folosește puține condimente. Mazărea neagră și șunca sunt în general considerate mâncăruri emblematice pentru letoni. Supa de măcriș este o altă mâncare specific letonă. Rupjmaize
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
există încă tradiția ca moașa care ajută la nașterea copilului, chiar dacă acesta s-a născut în spital, să-i pună în camera unde el va sta, imediat după ce ajunge acasă, pe o pânză albă nouă, un "blid" cu făină de grâu cernută, sare, o pâine, un bănuț și un caier de lână. După 3 zile și 3 nopți, dacă ursitoarele au venit, moașa și părinții copilului vor vedea urma lăsată de ursitoare pe făină. În Banat, Moldova și Țara Românească, la
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
să asigure protecția ființei umane, reușind uneori să-i schimbe chiar soarta. Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și câmpurilor, se aduc crenguțe de vișin în casă, care vor înflori până la Crăciun, sau se seamănă boabe de grâu în diverse recipiente. Decembrie vine apoi cu sărbătoarea, atât de așteptată de copii, a Sfântului Nicolae. Câți dintre noi nu au așteptat cu înfrigurare dimineața de 6 decembrie pentru a se uita dacă Moșu' a lăsat ceva în ghetele pregătite
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
reprezentat de bătrânul obosit, e înlocuit. Pe 31 decembrie, sătenii merg cu plugul din casă în casă pentru a ura lumea de Anul Nou, dorindu-le un "prosper nou an" ("La mulți ani!"). Pe 1 ianuarie, copiii aruncă semințe de grâu peste pragul vecinilor, urându-le prosperitate și "semănare bună". Pentru cel mai important moment, trecerea în noul an, pregătirile se reiau. In săptămâna dintre Crăciun și Anul Nou, în toate satele cetele de flăcăi se prepară pentru "urat", sistem complex
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
neoficială prin care costurile războiului erau distribuite. Multe categorii sesizau că din veniturile lor cumpărau din ce i nce mai puțin. S-a încercat să se impună un control strict al prețurilor, producătorii nemaifiind stimulați să producă. Dacă prețul la grâu era mai mic, țăranii nu-l vor mai vinde și îl vor păstra pentru a-și hrăni vitele. Într-un stat bogat, prețurile oferite agricultorilor erau generoase și erau astfel stimulați să producă. Statele cu un deficit alimentar substanțial reușesc
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
condițiilor de mediu, nu are un rol important în economie, cu toate că aici lucrează 30% din populația activă, practicându-se în special pe câmpiile litorale, în depresiunile centrale și în valea fluviului Eufrat, unde există sisteme de irigație. Culturile principale sunt grâul, orzul și bumbacul. Pomicultura se remarcă prin citrice, măsline și mere. Principalii parteneri economici sunt țările arabe, China, Germania și Italia. Siria încă rămâne o țară cu o sărăcie extinsă și o penurie de resurse alimentare și energetice, cauzate în
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
și să revină la eforturile enorme și la autoritarismul impuse de războiul total. Constrângerea lor a devenit rapid inevitabilă. Situația s-a deteriorat brusc, provocând în câteva luni, cvasidispariția oricărei activități economice în țară. În ianuarie 1918, rația medie de grâu în marile orașe a scăzut la 3 livre pe lună. Întreprinderile a trebuit să se închidă, muncitorii nu mai găseau hrană, bandele de jefuitori cutreierau zonele rurale în căutare de alimente, armata era confruntată cu dezertări în masă. Unul din
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
XIII - XIV , iar iobăgia a devenit mai rară după Renaștere. Însă, în estul și centrul Europei, în țări precum Prusia, Austria, Polonia și Rusia, conducătorii au întărit șerbia în secolul al XII-lea, astfel încât proprietățile nobililor puteau produce mai multe grâne pentru noua piață profitabilă de export. În multe dintre aceste țări, iobăgia a fost abolită în timpul războaielor napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea. În Transilvania iobăgia a fost abolită la data de 6 iunie 1848 . Dar în Rusia s-
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]