15,805 matches
-
colindele lor minunate. Crăciunul este sărbătoarea Nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos. Mii de stele argintii ard ca niște făclii veșnice. În case, miroase a cozonac și a colaci aromați, rumeniți. Se aud zurgălăii săniilor cu cai. Copiii îl așteaptă pe moș Crăciun, pe care îl iubesc foarte mult. Vuiet surd se încovoaie de după dealuri și se pierde în văi și stânci. Gheața lucește ca oglinda, iar brazii par niște uriași care străjuiesc drumul. Așezat la gura sobei, noaptea pe când viscolește, privești
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
și-a cernit năframa cu steluțe ca niște lacrimi de argint. Somnoroase păsărele adorm în pomii dezgoliți. Umbre prelungi se întind pe trotuar. Mândra lună risipește din întunericul nopții raze blânde ce acoperă pământul. Liniștea coboară, iar noaptea vine cu moș Ene pe la gene, închizând ochii copiilor. Noapte bună, copii ! CAP. II ANIMALE FRAM, URSUL POLAR Vă voi istorisi povestea tulburătoare a unui ursuleț din ghețurile polare, o îmtâmplare ce explică marea nevoie de căldură maternă, fără de care nicio făptură nu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
în alb !.... Andreea Căciulă CĂLĂTORIE ÎN LUMEA BASMULUI Era într-o seară de vară. Afară cerul era senin ca o picătură de apă. Bolta era găurită de jucăușele steluțe. Imediat ce am lăsat capul pe o pernă, m-a și luat moș Ene în lumea visului. Când ești copil, sufletul îți este plin de blândețe, ești nevinovat, iar când cineva îți povestește un basm, simți că trăiești un vis. Visul meu ar fi să rămân veșnic copil, dar pentru că este cu neputință
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
lucrături haine ale soartei: „întâlnitura”, „pocitura”, „strigătura”. Dincolo de astfel de spaime primitive, zbuciumul atinge, literar vorbind, cote de dramatism. Dacă în narațiuni ca acestea intervine și plăsmuirea, în schițele și nuvelele lui P. faptele parcă ar fi înregistrate pe viu (Moș Ion Postelnicul, În Măstăcani, fragment din romanul, anunțat dar neapărut, Om nou). De altfel, chiar autorul le recomandă ca fiind „documente omenești”. Contribuie la această impresie și sensibilitatea ascuțită pentru intonațiile rostirii, ceea ce dă scrisului său, impregnat de suculente regionalisme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
pecete („Doamne, mult îmi era drag drumul la bunica”, „dragă Doamne”, „o bătăiță ca aceea”), au ceva din dicțiunea Amintirilor din copilărie ale lui Ion Creangă. Un personaj care revine, într-o schiță sau alta, ca partener de „taifasuri” este moș Gheorghe. Un țăran deștept, circumspect, hâtru, cu un bun-simț ce îl face să-și deschidă urechea la argumentele prin care mai tânărul consătean caută să-i împrăștie ignoranța. Reapare, nu chiar cu aceleași trăsături, în nuvela Moș Gheorghe la Expoziție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
de „taifasuri” este moș Gheorghe. Un țăran deștept, circumspect, hâtru, cu un bun-simț ce îl face să-și deschidă urechea la argumentele prin care mai tânărul consătean caută să-i împrăștie ignoranța. Reapare, nu chiar cu aceleași trăsături, în nuvela Moș Gheorghe la Expoziție (Din psihologia celor mulți), apărută în volum în 1912. Bătrânul din Horincea, urnit fără voia lui la expoziția jubiliară de pe câmpia Filaretului, unde se etalau realizările înfăptuite în patruzeci de ani de monarhie, are, ajuns în București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
ani de monarhie, are, ajuns în București, reacții viscerale, de respingere și dezgust. Colindând prin oraș, cu teamă și neîncredere, cu ochi ironici, dar și cu gura căscată, el exteriorizează o naivitate cât reală, cât jucată - e un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând, scoțând din volbura sufletului porniri crunte, sîngeroase („cum le-aș mai tăia gâturile!”). Scârbit rău, moș Gheorghe nu îi are deloc la inimă pe „surtucari”, fie ei politicieni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
el exteriorizează o naivitate cât reală, cât jucată - e un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând, scoțând din volbura sufletului porniri crunte, sîngeroase („cum le-aș mai tăia gâturile!”). Scârbit rău, moș Gheorghe nu îi are deloc la inimă pe „surtucari”, fie ei politicieni, judecători, finanțiști, care își bat joc de norod („Ptiuuuu! trăsni-i-ar Cel-de-sus!”). Altfel, cârtitorul nu-și acoperă privirea când ceva îi atrage atenția. Stă și cercetează „cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
să vină mai degrabă. Cu firea lui blajină, P. nu avea cum să aprobe turbulențele. SCRIERI: Considerațiuni psihologice din viața poporului român, Iași, 1893; Contribuțiune la munca pentru ridicarea poporului, Galați, 1904; Din povestirile unui vânător de lupi, București, [1912]; Moș Gheorghe la Expoziție, București, 1912; ed. pref. Zoe Dumitrescu, București, 1950; Zori de iulie, București, 1912; Taifasuri cu moș Gheorghe, Orăștie, 1913; Pagini alese, îngr. și pref. Ion Dodu Bălan, București, 1959; Scrieri, îngr. și pref. Ion Tiba, București, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
viața poporului român, Iași, 1893; Contribuțiune la munca pentru ridicarea poporului, Galați, 1904; Din povestirile unui vânător de lupi, București, [1912]; Moș Gheorghe la Expoziție, București, 1912; ed. pref. Zoe Dumitrescu, București, 1950; Zori de iulie, București, 1912; Taifasuri cu moș Gheorghe, Orăștie, 1913; Pagini alese, îngr. și pref. Ion Dodu Bălan, București, 1959; Scrieri, îngr. și pref. Ion Tiba, București, 1972. Repere bibliografice: Gheorghe Ghibănescu, Un anarhist, „Opinia”, 1907, 167; Ibrăileanu, Opere, II, 366-373, IV, 169-171, 380-381, 385-386, 439; Lovinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Duca Vodă, s-a refugiat spre sud, pe valea Zeletinului, la Burdusaci, ce se numea pe atunci Oprișeștii de Jos. Un rol important în alegerea acestei locații se pare că au avut Miron Costin și fiul său Ioniță, care aveau moșii la Oprișeștii de Sus. Doctorul Alexandru Brăescu s-a născut ca primul din cei 12 copii ai lui Niculai Brăescu și al Saftei Brăescu, născută Ciochină. Din cei 12 copii, aveau să trăiască doar patru doctorul Alexandru Brăescu, Aglaia, căsătorită
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
zis „eroice”; o ultimă plachetă, anodină, Aripi albe (1932), pretinde să exprime, în serbede pastișe, trăiri subtile și extaze mistice. Sub nume propriu ori sub varii, fanteziste semnături-inițiale, prescurtări, multe ca variante la Cridim, sau Keops (Cheops), Kapa, Kapa-Ro, Aferim, Moș Cuminte, Lacrima Christi, Palma Christi, Stan Bostan, Virus, Critic etc., D., poligraf școlit și gazetar de oarecare notorietate, colaborează, rutinier, la ziare și reviste dintre cele mai diverse din primele decade ale veacului trecut: „Moș Teacă”, „Foaia populară”, „Moda ilustrată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Keops (Cheops), Kapa, Kapa-Ro, Aferim, Moș Cuminte, Lacrima Christi, Palma Christi, Stan Bostan, Virus, Critic etc., D., poligraf școlit și gazetar de oarecare notorietate, colaborează, rutinier, la ziare și reviste dintre cele mai diverse din primele decade ale veacului trecut: „Moș Teacă”, „Foaia populară”, „Moda ilustrată”, „Apărarea națională”, „Epoca”, „Patriotul”, „Zeflemeaua”, „Forța morală”, „Tribuna literară”, „Cronica”, „Tribuna familiei”, „Observatorul”, „Duminica”, „Românul literar și politic”, „Revista albă”, „Țara”, „Biruința”, „Universul literar”, „Ileana”, „Dunărea de Jos”, „Gurița”, „Viitorul”, „Alandala”, „Versuri și proză”, „Săptămâna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
pururea tânăr, pururea mândru... .” Alexandru Vlahuță ,,Învățați dar istoria și veți ști ce suntem, de unde venim și unde mergem. De unde venim și unde mergem, trecutul și viitorul, iată toată ființa noastră, iată mijlocul de a ne cunoaște .” Mihail Kogălniceanu STR(MOȘII după Alexandru Vlahuță și Vasile Pârvan Încep zările să se Închidă. Păduri nesfârșite se Înalță Între pământ și cer și parcă amenință cu tăcerea și Întunericul lor. Șir după șir se-nfundă sclipitoarele coifuri În umbra văilor Întortocheate și Înguste
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
sfântul soare, Într-o zi de sărbătoare, Hora noastră cea frățiască Pe câmpia românească ! Cuvinte: Milcov = râu care desparte Moldova de Muntenia; omenie = grup de calități Întâlnite la o persoană: bun, cinstit, cumsecade, omenos. Asemenea calități sunt specifice poporului nostru. MOȘ ION ROATĂ ȘI VODĂ CUZA de Ion Creangă Între țăranii fruntași care au luat parte, Împreună cu boierii, [...] la adunările ce hotărau Unirea, era și moș Ion Roată, om cinstit și cuviincios, cum sunt mai toți țăranii români de pretutindeni. Numai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
calități Întâlnite la o persoană: bun, cinstit, cumsecade, omenos. Asemenea calități sunt specifice poporului nostru. MOȘ ION ROATĂ ȘI VODĂ CUZA de Ion Creangă Între țăranii fruntași care au luat parte, Împreună cu boierii, [...] la adunările ce hotărau Unirea, era și moș Ion Roată, om cinstit și cuviincios, cum sunt mai toți țăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moș Ion Roată, după câte văzuse și după câte pățise el În viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești și avea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ȘI VODĂ CUZA de Ion Creangă Între țăranii fruntași care au luat parte, Împreună cu boierii, [...] la adunările ce hotărau Unirea, era și moș Ion Roată, om cinstit și cuviincios, cum sunt mai toți țăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moș Ion Roată, după câte văzuse și după câte pățise el În viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești și avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde În ochi, fie cine-a fi, când Îl scormonea ceva la
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
punea temei pe vorbele boierești și avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde În ochi, fie cine-a fi, când Îl scormonea ceva la inimă [...]. Într-una din zile, cum vorbea frumos un boier dintre cei tineri, iaca și moș Ion Roată sare cu gura: Aveți bunătate să vorbiți mai moldovenește, cucoane, să ne dumirim și noi; căci eu, unul, drept să vă spun, nu pricep nimica, păcatele mele ! Un oarecare boier Întâmpină atunci pe moș Ion Roată, zicându-i
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cei tineri, iaca și moș Ion Roată sare cu gura: Aveți bunătate să vorbiți mai moldovenește, cucoane, să ne dumirim și noi; căci eu, unul, drept să vă spun, nu pricep nimica, păcatele mele ! Un oarecare boier Întâmpină atunci pe moș Ion Roată, zicându-i cu glas poruncitor și răutăcios: Dar ce nevoie mare este să Înțelegi tu, mojicule ?[...] Auzi obrăznicie ! Tu... cu optzeci de mii de fălci de moșie, și el un ghiorlan c-un petic de pământ, și uite
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
poruncitor și răutăcios: Dar ce nevoie mare este să Înțelegi tu, mojicule ?[...] Auzi obrăznicie ! Tu... cu optzeci de mii de fălci de moșie, și el un ghiorlan c-un petic de pământ, și uite ce gură face alăturea de mine !... Moș Ion Roată, simțindu-se lovit până În suflet, răspunde atunci cu glas plângător: Dar bine, cucoane, dacă nu va fost cu plăcere să pricepem și noi câte ceva din cele ce spuneți dumneavoastră, de ce ne-ați mai adus aici să vă bateți
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
țărănești ale noastre străpunse de pălămidă și pline de bătături, cum le vedeți, vă țin pe dumneavoastră de-atâta amar de vreme și vă fac de huzuriți de bine. La aceste vorbe,[...] colonelul Alexandru Cuza a dat mâna prietenește cu moș Ion Roată. În sfârșit,[...] s-a Încuviințat ,,Unirea”, și apoi deputații s-au Întors fiecare la vetrele lor. Peste câțiva ani după aceasta, trecând Cuza-Vodă spre București, a poposit la Agiud, unde l-a Întâmpinat o mulțime de lume, ca
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
trecând Cuza-Vodă spre București, a poposit la Agiud, unde l-a Întâmpinat o mulțime de lume, ca pe un domnitor... Și, când colo, un țăran bătrân cade În genunchi dinaintea domnitorului, sărutându-i mâna, cu lacrimile În ochi. He, he ! moș Ion Roată, prietenul și tovarășul meu cel vechi ! Ridică-te, moș Ioane, și spune-mi, fără sfială ce durere ai ! Ți-a făcut cineva vreun neajuns ? Moș Ion Roată, văzând că, după atâția ani de zile, nu l-a uitat
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Întâmpinat o mulțime de lume, ca pe un domnitor... Și, când colo, un țăran bătrân cade În genunchi dinaintea domnitorului, sărutându-i mâna, cu lacrimile În ochi. He, he ! moș Ion Roată, prietenul și tovarășul meu cel vechi ! Ridică-te, moș Ioane, și spune-mi, fără sfială ce durere ai ! Ți-a făcut cineva vreun neajuns ? Moș Ion Roată, văzând că, după atâția ani de zile, nu l-a uitat colonelul Alexandru Cuza și că l-a primit cu atâta bunătate
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
În genunchi dinaintea domnitorului, sărutându-i mâna, cu lacrimile În ochi. He, he ! moș Ion Roată, prietenul și tovarășul meu cel vechi ! Ridică-te, moș Ioane, și spune-mi, fără sfială ce durere ai ! Ți-a făcut cineva vreun neajuns ? Moș Ion Roată, văzând că, după atâția ani de zile, nu l-a uitat colonelul Alexandru Cuza și că l-a primit cu atâta bunătate,[...] Începe a se jelui cum urmează: Luminarea voastră ! De când cu păcatul cel cu adunrea n-am
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cu rânduiala asta, Măria ta, În câțiva ani de zile m-au calicit cu desăvârșire și mi-a ridicat și cinstea, care pentru mine, a fost cel mai scump lucru ! Cuza-Vodă a stat neclintit și s-a uitat țintă la moș Ion Roată, cât a vorbit el. Și când a isprăvit vorba, vodă i-a pus două fișicuri cu napoleoni În mână, zicându-i cu bunătate: Ține, moș Ioane, acest mic dar de la mine și Întâmpină-ți nevoia... Lui moș Ion
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]