15,674 matches
-
fel în O iarnă, unde efortul de a nota senzațiile obscure primește și o justificare teoretică, percepția dereglată a bolnavului fiind asociată cu o viziune solipsistă a lucrurilor. Aici se află germenii din care vor naște romanele Singuri și Scarabeul sacru: fluxul psihicului și viziunea asupra existenței, fiecare primind, pe rând, un accent sporit. Singuri este expresia îndrăznelilor autorului în materie de proză: ambiția înnoirii construcției romanești clasice și a împământenirii orientării spre eseism proprie prozei europene contemporane. Pe deasupra, și poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
creează o specie densă la nivelul ideilor, chiar dacă ambiguă din perspectivă artistică. Și faptul că se transmite un conținut, că cititorul e angajat în discutarea unei problematici nu e lipsit de însemnătate. Aceleași observații pot fi făcute cu privire la romanul Scarabeul sacru. Aici personajele sunt concepute ca niște structuri psihologice în permanentă schimbare, de unde și senzația de inconsistență, „obsesia vidului”. Magda afirmă direct: „ceea ce se schimbă nu există”, Georges Fotiade crede inițial că efectiv există, dar când atinge ceva totul se destramă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
singular creat din propriile senzații. De aici trăirile personajelor, ce rătăcesc azvârlite afară dintr-o lume ce le era proprie (aceea a „ideilor” lui Platon) într-una care le e străină. SCRIERI: După-amiază neliniștită, București, 1967; Singuri, București, 1968; Scarabeul sacru, București, 1970; Opera și destinul scriitorului, București, 1972; Marile iubiri, București, 1977. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „După-amiază neliniștită”, GL, 1967, 27; Nicolae Manolescu, „Singuri”, CNT, 1969, 13; Dana Dumitru, Autonomia intelectuală a romanului, RL, 1970, 47; Al. Dobrescu, „Scarabeul sacru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
sacru, București, 1970; Opera și destinul scriitorului, București, 1972; Marile iubiri, București, 1977. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „După-amiază neliniștită”, GL, 1967, 27; Nicolae Manolescu, „Singuri”, CNT, 1969, 13; Dana Dumitru, Autonomia intelectuală a romanului, RL, 1970, 47; Al. Dobrescu, „Scarabeul sacru”, CRC, 1970, 50; Dimisianu, Prozatori, 116-122; Stănescu, Cronici, 129-138; Protopopescu, Volumul, 206-211; Nicolae Manolescu, Două cărți de critică, RL, 1973, 9; Constantin, Prozatori-critici, 115-119; Petrescu, Scriitori, 109-112; Iorgulescu, Rondul, 160-163; Ungheanu, Arhipelag, 157-161; Laurențiu Ulici, Tensiunea lucidității, CNT, 1977, 42
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
metafizica/Tristesse métaphysique) (Miclău, 1978 : 353) ; " [...] oh, nicio minune nu se-mplinește./ Nu se-mplinește, nu se-mplinește ! " " [...] oh, aucun miracle ne s'accomplit./ Ne s'accomplit, ne s'accomplit ! " (Tristețe metafizica/Tristesse métaphysique) (Miclău, 1978 : 355) ; " spre crudă, spre sacra uimire " " vers un étonnement cruel et sacré " (Văzduhul semințe mișcà/L'air emportait des graines) (Miclău, 1978 : 497) ; Leș termes " minune " (" merveille ", " miracle "), " uimire ", " mirare " (" étonnement "), qui font pârtie du code poétique de Blaga, se prêtent à la traduction littérale
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
BOUVERESSE, Jacques, Herméneutique et linguistique, Éditions de l'Éclat, Combas, 1991. ECO, Umberto, Leș limites de l'interprétation, traduit par Myriem Bouzaher, Grasset, Paris, 1992. GADAMER, Hans-Georg, Vérité et méthode. Leș grandes lignes d'une herméneutique philosophique, traduit par Étienne Sacre, Éditions du Seuil, Paris, 1976. JERVOLINO, Domenico, Ricœur. Herméneutique et traduction, Édition Ellipses, 2007. RICŒUR, Paul, De l'interprétation. Essai sur Freud, Seuil, Paris, 1965. RICŒUR, Paul, Le conflit des interprétations. Essais d'herméneutique, Éditions du Seuil, Paris, 1969. RICŒUR
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
moins comme une action de la subjectivité que comme une insertion dans le procès de la transmission où se médiatisent constamment le passé et le présent. " V. Hans-Georg Gadamer, Vérité et méthode. Leș grandes lignes d'une herméneutique philosophique, traduit par Étienne Sacre, Éditions du Seuil, Paris, 1976, p. 130. 181 Hans-Georg Gadamer, Vérité et méthode. Leș grandes lignes d'une herméneutique philosophique, op. cît., p. 136. C'est nous qui soulignons. 182 V. Idem, p. 235. 183 Friedrich Schleiermacher, Herméneutique, traduction et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
publicistica eminesciană, pe care le abordează nenuanțat, dintr-un unghi lipsit de perspectivă, ca în Eminescu împotriva socialismului (1991), Eminescu - apărătorul românilor de pretutindeni (1995), Eminescu, istoricul (1998), ori vorbește despre o „dogmatică personală” a poetului în Eminescu și cugetarea sacră (1994). N. reunește în două volume, Vocația spiritualității (1995) și Interferențe spirituale (2002), articolele publicate de-a lungul timpului în presa culturală din țară, diversitatea tematică - de la subiecte de eminescologie, literatură veche, recenzii la cărți aparținând unor autori craioveni până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
Craiova, 1993; Vlad Țepeș Dracula, Craiova, 1994; Vocația spiritualității, Craiova, 1995; Civilizația cărții, Craiova, 1996; Bisericile Craiovei (în colaborare), Craiova, 1998; Interferențe spirituale, Craiova, 2002. Antologii: Eminescu împotriva socialismului, Craiova, 1991; Mihai Eminescu-Veronica Micle, Corespondență, Craiova, 1992; Eminescu și cugetarea sacră, Craiova, 1994; Cărți românești vechi. Predoslovii, Craiova, 1994; Eminescu - apărătorul românilor de pretutindeni, Craiova, 1995; Stihuri la stema țării, Craiova, 1995; Mihai Eminescu, Texte esențiale, introd. edit., Craiova, 1997; Eminescu, istoricul, Craiova, 1998. Repere bibliografice: Mircea Anghelescu, Manuscrise și cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
lui Fernand Khnopff sau a Ceciliei Cuțescu-Storck. Mai mult decât atât, pentru artistul decadent / simbolist la maison c'est l'homme même. În salonul ținut de Macedonski, un anumit ceremonial care deschide către o pătrundere treptată, ințiatică, într-un spațiu sacru al poeziei, cu revelarea funcțiilor sacerdotale ale unor obiecte (dintre care cel mai important este tronul pe care se așază oaspeții care citesc) poate face trecerea spre atelierul Ceciliei Cuțescu-Storck, aflat la parterul casei din strada Vasile Alecsandri, al cărui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
am ales o dublă ipostaziere a fenomenului, atât din perspectiva literară, cât și din perspectivă pictural-arhitectonică, ca fațete ale aceluiași fenomen prin care locuinței estetului-artist i se conferă o întrebuințare simbolică care decurge din amenajarea spațiului profan într-unul devoțional, sacru, destinat artei. Ultimul capitol este consacrat pictorilor vieții moderne, și în acest caz a fost necesară o selecție printre graficieni și pictori de bas-étage. Decadentismul este diseminat ca fapt monden, un demonism minor al frivolităților de café-concert, al vieții luxoase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mixaj de elemente care corespund unui bazin mitologic și stilistic diferit, fapt creator de insolit în tablourile lor. Chiar și numele revistei Ileana face trimitere la un personaj definitoriu pentru basmul românesc, Ileana Cosânzeana, așa cum revista secesionistă Ver Sacrum (Primăvara sacră) se referea deopotrivă la un ritual de inițiere și consacrare a tinerilor romani, dar și la simbolurile vernale ale noului val, iar Zolotoe Runo (Lâna de Aur) face apel la mitologia greacă, la călătoria argonauților sub îndrumarea lui Iason în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei intimități privilegiate și a unui farmec care-și dă măsura numai aici. Zâna respiră senzualitatea indecisă a femeilor fin de siècle, cu buzele întredeschise, cu un zâmbet misterios, cu aerul volatil propriu aparițiilor difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau hodleriene. Zâna este un genius loci, spiritul acestei lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei, această fluidizare o regăsim în construcția de sensibilitate simbolistă a unei feminității acvatice precum ondinele lui Gustav Klimt. Corpul pare să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei un buchet de flori. Tot acest cortegiu angajat într-o coregrafie hieratică pare să se deplaseze către un altar care abia se vede într-un luminiș. Se poate observa și aici influența lui Böcklin, cu o pânză ca Pădurea sacră (1886) înfățișând un cortegiu care se deplasează în direcția unui altar pe care arde focul sacru și în fața căruia sunt deja prosternate două figuri. Acest cortegiu alcătuit din femei înveșmântate în robe lungi, sacerdotale, se deplasează solemn pe o alee
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deplaseze către un altar care abia se vede într-un luminiș. Se poate observa și aici influența lui Böcklin, cu o pânză ca Pădurea sacră (1886) înfățișând un cortegiu care se deplasează în direcția unui altar pe care arde focul sacru și în fața căruia sunt deja prosternate două figuri. Acest cortegiu alcătuit din femei înveșmântate în robe lungi, sacerdotale, se deplasează solemn pe o alee străjuită de arbori. Cultul la care participă toate aceste personaje grave, sigilate prin tăcere, rămâne învăluit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestor sculptori, notele kitschizante, semn că în sculptură simbolismul își prelungea existența și beneficia de interesul publicului. Criticul subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent corelat unei feminități litigioase, plasate în contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu înțelegem, desigur, să limităm exercițiul criticii absolut la controlul aparențelor, al formelor, dar, pentru relevarea unor suflete de femei (pe tinerii artiști îi tulbură grozav femeia-demon) contorsionate de deliruri bahice, a unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Avem o stilizare extrem de rafinată într-o ideogramă florală a trompelor uterine, o serie de linii se desfac din centrul anatomic al acestei figuri idealizate, o parte urmând traseul centurii pelviene. Kolo Moser stilizează această anatomie intimă conferindu-i demnitatea sacrului, sublimează decorativ ceea ce ține de organic și de sexualitate, o modalitate de a sugera că arta este cea care la rândul ei sublimează sexualitatea în opera de artă, produsul acestei maternități paradoxale, serafice și care vorbește de sexu angelorum. VII
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau idilic, marcând o izolare într-un cadru mai vast al sensibilității notației pe marginea unei scene. Spre deosebire de spațiul urban, spațiul silvan legitimează aici o notă intimistă și o ritualitate îndepărtată, ritualitate care ieșea în evidență la Böcklin, cu Pădurea sacră. Theodor Enescu sesizează o valorizare a formelor și a compoziției, generată de stările interioare: "Este vorba de accentuarea structurii formelor, de construirea lor într-o poză și o compoziție care să crească din înseși stări interioare [...]"442. Luchian reușește să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictorilor români, se va muta la Paris, la Academia Julian. Așa cum se poate înțelege chiar din pictura sa, Cecilia Cuțescu-Storck va fi atașată de arta Renașterii, mărturisindu-se venerația pe care o avea pentru Tițian din a cărui pictură, Amor sacru, amor profan, se va inspira (pentru fresca interioară cu care-și decorează atelierul). Promenada de-a lungul cheiului "Dei Schiavoni", la Veneția unde vede hangarele în care se reparau ambarcațiunile, îi provoacă o reverie cu trimitere la tablourile lui Brangwein
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Melancolia II. Eseu despre poetica și simbolica lui Georges de la Tour467, Victor Ieronim Stoichiță face o analiză a acestui topos luând în considerare și una dintre realizările sale exemplare pentru mentalitatea renascentistă, pictura cu același titlu a lui Tițian, Amor Sacru Amor Profan (Galeria Borghese, Roma), în care frontiera dintre Venus Coelestis și Venus Vulgaris poate fi ușor traversată. Influența tabloului lui Tițian este mai mult decât evidentă, el furnizează tema și modalitatea ei de tratare și, până la un anumit punct
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru Modern Style, Art Nouveau, Jugendstil etc.: Rodin, Bartholomé, Lagae, dintre sculptori, și pictorii Besnard, Boldini, Carrière, Dagnan-Bouveret, Dill, Herterich, Khnopff, Klinger, Lavery, Meunier, Puvis de Chavannes, Raffaëlli, Roll, Rops, Sargent, Swan, Uhde, Whistler etc. Revista secesiunii, Ver Sacrum (Primăvara sacră), apare în ianuarie 1898. Revista conținea și reproducerile unor opere de artă ale colaboratorilor din străinătate, cât și fotografii de interior ale expozițiilor Secesiunii. Dincolo de ilustrații, ea are o contribuție grafică de excepție de la vignete decorative, chenare, sau design pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după cum cădea lumina soarelui pe ele. Aveau o atracție aproape magnetică cu savoarea lor perversă și primitivă; ceva ispititor în făptura lor mlădioasă care, reținea și fermeca ca șarpele victima. Păreau fantome enigmatice, cu grație stranie și ondulații lascive și sacre în același timp. Iată de ce l-au interesat pe Rodin, care a făcut după ele schițe interesante, pline de caracter și de o simplicitate rară, pentru că el mai mult ca oricare altul, poate reda mișcarea în câteva trăsături de creion
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exact ca Rodin. Descrierea Ceciliei Cuțescu-Storck evocă femeia-floare de la tropice, pe care o exaltă literatura decadentă, feminitate încărcată de mister și fascin, dar și cu virtualități punitive. Dar ceea ce o atrage cel mai mult în hieratismul mișcărilor este melanjul dintre sacru și profan, specific misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă limbajul ei magic. Spre deosebire de Gauguin, refugiat în Tahiti pentru a redescoperi acolo un paradis pierdut al originilor, abordarea temei orientale de către Cecilia Cuțescu-Storck nu se află sub
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de șal, maramă albă care-i înfășoară capul. Țigăncile Ceciliei nu mai poartă cămășile albe care lăsau să se vadă provocator formele sânilor. Nudurile sunt lipsite de orice notă senzuală, iar dacă se aduce în discuție erotismul, acesta este unul sacru, cultual, nicidecum mundan. Spre deosebire de țigăncile lui Vermont, senzual-rezemate de zidurile unor case de mahala, țigăncile pictoriței au dobândit o prestanță specială, cea înfățișată în tablou fiind îmbrăcată și așezată, iar mâna care și-o ține sub cap îi conferă un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păcat, anistoric, ca în povestirea lui Barbey D'Aurevilly, Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan. Paradoxul decadent al acestui "monstru delicios", nimfeta, lipsită de conținut afectiv, constă într-o inocență a viciului, care face să transpară calitatea sa sacră, rituală. Privirea litificată și cosmetica flamboiantă transformă chipul Salomeei într-o mască a seducției, tematizarea privirii apare ca un reflex al unei alte revalorificări mitologice decadente, a măștii Meduzei 533. Schimarea de registru este numaidecât sesizabilă la un poet precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]