19,182 matches
-
I s-a părut absurd ca îmbogățirea să devină un scop suprem. Nu l-a atras nici ce i s-a părut a fi slugărnicie față de occidentali. A văzut într-asta o veselă vasalitate pe seama căreia se trecea de la un stăpân extrem la altul. L-a dezgustat „ciocoismul postrevoluționar” (298) și schimbarea la față a prudenților de odinioară: „S-ar zice că niciodată, de la Ștefan cel Mare încoace, n-am avut atâția oameni curajoși!” (285). Cu mare îndrăzneală, aceștia „s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
drept, avea năravuri rele, era neascultătoare, sfatul bun nu se lipea de ea; apoi, nu este exclus ca ea să fi fost aceea care să fi vrut cu tot dinadinsul să plece din casa noastră (și-o fi găsit alți stăpâni). Și totuși, până astăzi îi consider pe părinții mei oarecum vinovați față de Cati: nu trebuiau s-o lase să plece, fie că o făcuse de capul ei, fie că fusese momită de alții, fie că se mutase la altă familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
În această ipostază, de om bun și de coleg receptiv, l-am cunoscut eu pe Tiberiu Utan. * Nichita Stănescu, cu care am avut cinstea să fiu coleg de redacție, văzându-mă pentru prima oară împreună cu Doina nu și-a putut stăpâni marea mirare, uimire, uluire, manifestându-și-le din plin, ca și cum noi nu am fi fost de față. „Nu se poate, extraordinar”, a murmurat el, izbit de nefireasca noastră asemănare pe care, cu ochiul său penetrant, a știut s-o surprindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
deplasează și ei: un „tare” și un „slab”. Primul, mereu în ofensivă, îl provoacă pe al doilea la bătaie, îi spune, probabil, cuvinte jignitoare, îl îmbrâncește, îi pune o mână pe față din ce în ce mai dezinvolt, mai sigur pe sine și mai stăpân pe situație. Căci cel „slab” nu îndrăznește să riposteze, se retrage pas cu pas, neîncetat, rabdă să fie umilit nu numai de adversarul lui, ci și de grupul de copii care s-au săturat să-l tot incite în zadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
el nu și-ar mai putea continua planul său gigantic, zămislit pe vremuri în umbra paravanului și pus de atunci în aplicare cu toată furia vădită a firii sale întunecate și îndărătnice, de a deveni, prin acumulare, un capitalist, un stăpân, un Napoleon. Dar domnul Proharcin este încă în prea mare măsură un slujbaș pentru a putea realiza un proiect de asemenea amploare. Visul puterii, care se înfiripă fastuos pe ecranul unui paravan mizer, himeric în timpul vieții, se împlinește, bizar, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
într-un ocean, evident! Uneori mă întreb dacă nu cumva e vorba de o ispită diavolească; în loc să-mi fie milă de tata, de cerșetori (îmi este milă și de tata, și de cerșetori!), sufăr din pricina pisicilor și a câinilor fără stăpân și adăpost. Alteori, mă bate, cu un soi de disperare liniștită, gândul că această caznă nu va avea leac și nu va putea lua sfârșit altfel decât iau sfârșit toate tortúrile insuportabile: prin sucombare, murind. Sau cel puțin, găsesc, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
venisem în vizită la niște colegi de grupă și citeam (unul din noi citea) cu voce tare o poezie de Esenin, în tălmăcirea lui Lucian Blaga. Ne plăcuse foarte mult poezia aceea în care, întorcându-se istovită de la iazul unde stăpânul ei, un mujic fioros, tocmai îi înecase cățeii, cățelei-mame i se pare că luna care răsărea este botul unuia din puii uciși. Amintindu-mi acum de acea, poate unică în viața mea, lectură de grup - simții un spasm în stomac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Iacov. / Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și cu frații lui”. Secvențele adunării spontane, din instinct, a ucenicilor la un loc, în „încăperea de sus”, ca a oilor rămase fără stăpân și păstor într-un țarc, ale stăruinței în rugăciuni (înfricoșate) țin de o relatare cu mult mai realistă. Căci despărțirea de Hristos a fost, cu siguranță, o tragedie pentru ucenici, încă neîmbrăcați „cu putere de sus”, încă niște bieți oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de secară, Pe auriul snopilor plecați, Cățeaua, în vifornița de-afară, Fătase șapte cățeluși roșcați. Până-n amurg, veghind încovoiată, I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt. Și se topea ninsoarea spulberată, Pe fierbințeala pântecului supt. Iar seara, când găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde mama pâlpâia de groază El pe toți șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după desagă, Cățeaua da-n nămeții de pe drum... Răpindu-i puii, apa din viroagă Scâncea curgând sub botul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aurii, o cățea puse șapte mici pui ruginii. Până spre seară i-a îngrijit, i-a pieptănat cu limba ei, goi. Zăpada topită curgea sub țâțele moi. Și seara când găinile urcă pe crengi să se culce în țarc, veni stăpânul întunecat și-i puse pe toți șapte în sac. Mama alerga prin zăpadă nu voia de ei să se despartă. Mult timp, mult timp mai tremură apa sub gheața spartă. Blaga (1957) Când se rupea ziua de noapte În ocol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
el prin troiene, Gâfâia prin omătul-ndesat... Și mult după-aceea, multă vreme, Oglinda apei a tot tremurat. I. Olteanu (1988) Bolnavă trupește și sufletește, epuizată fizic și năucă de durere, cățeaua se întoarce, cu ultimele puteri, spre ograda fiorosului ei stăpân, unde o aștepta culcușul pustiu, când: Deasupra casei i-apăru pe zare, În locul lunii, unul din căței. Lesnea Luna sus, deasupra izbei, I se păru unul din puii ei. Blaga I se păru că luna pe casă ivită E unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
avea asupra celui mai mizer supus al său mai multe prerogative decât, în acest film, un consătean asupra altuia, dacă primul a îmbrăcat uniforma de jandarm, iar celălalt e prizonierul său. Dar printr-un foc de armă tras în pieptul „stăpânului”, care făcuse imprudența de a-i oferi victimei alternativa mai nobilă a sinuciderii, unul dintre eroi, de fapt singurul erou. Eroul izbutește să rupă vraja puterii monstruoase. Și astfel acest film aproape kafkian, în care personajele se adulmecă și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
anii de după război, un uriaș avânt fanariot. * Iosif din Arimateea, membru al Sinedriului, făcea parte, am spune astăzi, din „nomenclatura” vremii. Cu toate acestea, Iisus nu l-a respins, după cum nu a respins pe nimeni, sărac sau bogat, slugă sau stăpân, iudeu sau samaritean; nu și-a ales discipolii după „dosar”. * De ce oare mai toți intelectualii care o duc excelent (și care au dus-o astfel și înainte) au mereu în gură cuvântul disperare? * Orice om are dreptul să-și schimbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a celor bogați, a smeriților și nu a trufașilor, a „umiliților și obidiților” și nu a „demonilor”, a oamenilor și nu a supraoamenilor, a celor „simpli” și nu a elitelor. Sunt de stânga pentru că nu-mi plac durii, fudulii, închipuiții, „stăpânii”; pentru că iubesc animalele; pentru că vreau ca toți morții să învie; și ca Dumnezeu să-i ierte pe toți; deoarece ideea apocatastazei lui Origen mă entuziasmează, ca și cuvintele lui Isaac Sirianul despre nemărginita bunătate a Domnului, pentru care păcatele oamenilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de anticipație, ca să zic așa, Stele reci se numea, dacă nu mă înșel; deși ceea ce vedem aici și acum, realitatea cu alte cuvinte, pare să infirme îndrăznețele dumneavoastră ipoteze...” * „ - Eu sunt motanul lui Nikolai Alexandrovici Berdiaev, la care marele filozof, stăpânul meu, s-a referit când a scris că nu concepe să fie în paradis fără mine... Iar eu sunt cățeaua din Cântecul cățelei de Esenin”. * „ - Soldatule, bunule soldat! Dumneata trebuie să fii soldatul acela rus, cu inimă de aur, oaspetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sistemul venise după ei, instaurându-se și dincolo de Prut. Ciudat mi se pare faptul că spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când Bulgaria a devenit la rândul ei independentă, cei ce plecaseră din ea la începutul veacului din cauza turcilor, încă stăpâni pe Balcani în acea vreme, și se așezaseră în sudul Basarabiei, nu s-au gândit nici o clipă, după câte știu eu, să se întoarcă înapoi, acasă. Ceea ce spun acum o să-i supere pe ultrapatrioții de toate neamurile, dar așa este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că prin munca ne vom realiza, „Dumnezeu, Ochiul Lui, vede toate și aude toate și este pretutindeni”, să nu furăm nimic, nimic; să fim sinceri totdeauna; când muncim, chiar de suntem singuri, muncă să o facem corect, ca și cum ar fi stăpânul(„vede Ochiul lui Dumnezeu”); să cinstim preoții Bisericii că pe Domnul Hristos („ei sunt urmașii Domnului”), când îi vedem să le spunem „Sărut mâna, Părinte!” și când suntem lângă ei să le sărutam mâna; să ținem ziua Domnului cu mult
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sfanțul pe leu de ce nu l-a păzit și i-a spus: „Vei căra tu în locul măgarului!”. Și așa a fost. Tot ce avea de carat punea în spinarea leului și el căra. Leul era blând, isi asculta și respectă stăpânul. După vreo 6 luni a venit măgarul înapoi. Mare minune a fost. Și așa au trăit toți trei în bună înțelegere multă vreme. Vedeți lucrarea lui Dumnezeu și credința omului? Se spune că în această peșteră au trăit și alți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
credința omului? Se spune că în această peșteră au trăit și alți nevoitori. Iar la moartea Sf. Gherasim leul i-a săpat groapă cu labele și deasupra mormântului a fost găsit și leul mort. Atât de mult a respectat pe stăpân. Minune. La vreo 3 km de Mănăstirea Sf. Gherasim se află mănăstirea cu dudul lui Zaheu. Lângă șoseaua frumos asfaltata este o frumoasă mănăstire cu un singur călugăr. E uimitor ce poți vedea de cum intri pe poartă. Poartă este înaltă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ca să ne putem mântui cu toții! Sora Maria cea cu multe Păcate, Amin. 29.X.2004 163 POEZII AUZITE ȘI CULESE Cine este Dumnezeu Cine este Dumnezeu Mare cum e Domnul meu? Cine este mai presus Decât Domnul meu Iisus? Tu, Stăpânul meu cel Sfânt, Ai facut Cer și Pământ. Tu esti mare împărat, Să fii în veci lăudat! Eu cu Tine, Domn Ceresc, Totdeauna mă-ntăresc, Și oriunde spun așa: „Mare e Puterea Ta!” Nu știu, Doamne, cum să cânt Numele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Ta!” Nu știu, Doamne, cum să cânt Numele Tău cel Preasfânt, Nu știu cum să-ți mulțumesc Pentru darul Tău ceresc, Căci la ceruri am trecut Și atunci am cunoscut Cât de mult Tu mă iubești Și de rele mă ferești. O, Stăpâne, am un dor: Lângă Crucea Ta să mor, Iar aici, cât voi trăi, Să-ți cânt și să pot sluji. Culeasa la 13.XI.2003 - Locurile Sfinte Când povară mă apasă Când povară mă apasă Și când chinul este greu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în seara când L-am cunoscut Zăcea sub Cruce biruit De greutăți și de amar Și de dureri fără hotar. O clipă am stat și am privit La Cel pe Cruce Răstignit Și abia atunci văzui și eu Cât a-ndurat Stăpânul meu. Eu sufăr c-am păcătuit, Dar El de ce a suferit? Eu port a mele far’delegi El a purtat a lumii-ntregi. Eu strig când sunt nedreptățit, El S-a rugat și Răstignit. Eu pe dușmani i-am dușmănit
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
să Te slăvesc, Dar vorbe spurcate Eu cu ea vorbesc. În urechi sădit-ai Auzul deplin, Dar tot spre satana Eu mi le închin. Vezi, dar, Doamne Sfinte, Cât păcătuiesc, Căci nimic din zestre Eu nu prețuiesc. Dar eu plâng, Stăpâne, Acum, când mă cerți Și cu amare lacrimi Te rog să mă ierți! Dă-mi răbdare-n suflet, Dă-mi mult ajutor Să mă-ntorc în turmă, Bunule Pastor! O, Maica... O, Maica Sfântă a vietii mele, Spre tine ochii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Noe Oamenii trăiau în voie, Astfel fi-va-n omenire Și cu-a Fiului venire, Precum omul care lasă La plecarea lui de-acasă Slugilor în griji avere, Vatra, și-a veghea le cere, Vouă zic și eu: „Vegheați! Pe Stăpân îl așteptați, Nu cumva al vostru Domn Să vă afle prinși în somn, Căci la poarta El de-ndată Nici nu știți când o să bată!” Privegheați și va rugați, Si pe Domnul așteptați!” Culeasa de la Părintele Vieru, Biserica „Sfanțul Spiridon
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
an, Se-nnoieste făptura, Cum spune Scriptură. Părinte Gheorghe 17.05.2006 Duhovnic bun, Ce emani Lumină din priviri, Si m-ai hrănit, Cu mâna Dumnezeiasca, Adesea tu mi-ai spus De viață cea Cerească, Și Acel Atotputernic, Care-i Stăpân a toate, Aici e ruga, osteneală, Cu sârg s-adunam, Din anii tinereții, Noi fapte vrednice s-avem, Căci vine iarnă vieții, Și nimic nu mai putem. Adesea calea, Tu mi-ai luminat, Și către Dumnezeu m-ai îndreptat, Părinte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]